De același autor
Evoluția economiei a surprins în al treilea trimestru, printr-un ușor reviriment, însă se pare că recesiunea a fost efectul pierderii încrederii în economia României, ca rezultat al tensiunilor politice interne și al declarațiilor nesăbuite din această vară.
Aparent este o efervescență a scenariilor de reformă. Guvernul pare să fi înțeles presiunea exercitată de piețele și de agențiile de rating pentru a accelera reformele pe care le-a amânat ani la rând. Însă a ales să atace doar două reforme, cea a administrației locale și restructurarea instituțiilor publice, adică desființarea sau reorganizarea a peste 100 de instituții și companii de stat. Nu sunt semne că reforma companiilor de stat va fi coerentă. Legea salarizării pare a fi ignorată, stabilitatea legislativă nu e subiect de analiză și lipsește un program clar de atragere a investițiilor. Însă un buget cu o reformă incompletă a companiilor de stat, care nu include listări la bursă, fără o lege modernă a salarizării și fără măsuri serioase pentru atragerea investițiilor străine riscă să fie o construcție politică bazată pe ipoteze optimiste și pe speranța că economia se va redresa.
Și există o speranță în acest sens. Cifra surprinzător de bună a PIB-ului din trimestrul al treilea sugerează că economia reală a rezistat mai bine decât au anticipat piețele. O analiză a Erste Bank arată că România are o economie care funcționează sub potențial, din cauza unui deficit de credibilitate al statului. Analiza estimează că blocajele politice și creșterea primei de risc, adică scumpirea împrumuturilor, au tăiat în jur de 2,6% din creșterea economică potențială a anului 2026. Cu alte cuvinte, problema principală nu a fost lipsa capacității economiei de a crește, ci deteriorarea condițiilor financiare. Investitorii au cerut dobânzi mai mari, leul s-a depreciat, creditarea a devenit mai scumpă, iar firmele au amânat investiții.
Investițiile străine directe s-au prăbușit în primele opt luni ale anului cu 62,5%, o scădere de la 5,657 miliarde euro în primele opt luni din 2025 la 2,122 miliarde euro în aceeași perioadă din 2026. O asemenea contracție este prea mare pentru a fi explicată doar prin fluctuații normale ale ciclului economic, ci confirmă efectul negativ al deteriorării încrederii.
În acest an, riscul asociat economiei românești a fost afectat de deprecierea leului, creșterea randamentelor obligațiunilor românești, incertitudinea politică, discuții privind schimbarea direcției strategice a țării, amânarea unor reforme cerute de Comisia Europeană și de întârzierea livrării unor fonduri europene din cauza nerespectării condițiilor.
Această prăbușire a investițiilor străine directe arată și că riscurile din economie au crescut. E aproape un cerc vicios, în care investitorii financiari cer dobânzi mai mari pentru a deține active în lei, ceea ce mărește costurile la care se împrumută statul și pune presiune suplimentară pe curs. Premierul Luca Niculescu pare să înțeleagă importanța investițiilor străine, care aduc nu doar bani, ci și tehnologie, productivitate, exporturi, formare profesională și integrare în lanțurile industriale europene. Experiența din negocierile pentru aderarea la OCDE l-a convins de efectul acestora asupra potențialului de creștere a economiei. De aceea schița bugetului pentru 2027 este esențială, pentru ca economia să intre pe o traiectorie de creștere, condiționată însă de recuperarea încrederii.
Deocamdată, economia României are vulnerabilități critice și nevoia de relansare. Neclaritatea din jurul construcției bugetului pentru 2027, cu finanțele publice fragile, cu un deficit bugetar foarte mare și cu o datorie publică în expansiune, sub ochii agențiilor de rating semnalizează vulnerabilitate. Relansarea pare să fie luată în calcul, prin consensul politic privind necesitatea consolidării fiscale. Guvernul a transmis semnale că va renunța la unele măsuri considerate nocive pentru investiții, inclusiv impozitul pe cifra de afaceri, care era privit de investitori ca o abatere de la logica impozitării profitului. Se discută reorganizarea administrativă, restructurarea companiilor de stat și reforma agențiilor. Însă rămâne de văzut dacă aceste reforme, încă în stadiu de intenție, vor livra rezultate, adică un stat mai suplu, mai ieftin și mai eficient.
În esență, pentru articularea unui proiect de buget coerent pentru 2027 este nevoie de o imagine clară a reformelor. Totuși, șansele de reușită depind de capacitatea guvernului de a modifica legislația, procedurile și de a ajunge la o imagine clară atât a reorganizării administrative, cât și a instituțiilor și companiilor statului.
Acest guvern va trebui să treacă un test foarte important în anul viitor: refacerea credibilității și reluarea creșterii economiei. Vulnerabilitățile sunt cunoscute, la fel și reformele necesare. Adevărata dificultate este voința politică și capacitatea administrativă. „Dificultatea nu constă atât în dezvoltarea unor idei noi, cât în evadarea din cele vechi”, a spus John Maynard Keynes. O observație actuală, dacă ne gândim la blocarea listărilor la bursă a companiilor statului și a legii salarizării, care, aplicate, ar stimula economia.