De același autor
Guvernul a lansat oficial operațiunea antiinflație asupra alimentelor de bază prin impunerea unor limite fixe marjelor adaosului comercial al companiilor producătoare, distribuitorilor și comercianților. Exercițiul va dura un trimestru, evident, cu posibilitatea, foarte probabilă, a extinderii cu încă șase luni.
Va rezolva această măsură problema inflației prețurilor la alimente sau va avea ca efect scumpiri în masă ale restului produselor din comerț, pentru a atenua eventualele pierderi?
Criticii măsurii consideră că nu va rezolva problema inflației, deoarece ținerea sub control a prețurilor celor 14 produse considerate esențiale va presupune, prin compensare, scumpirea altor produse alimentare. În plus, măsura ar putea crea dezechilibre în lanțul de aprovizionare, deoarece unele magazine ar putea evita mărfurile aflate sub controlul marjelor de adaos comercial. Este exact observația Consiliului Concurenței, care a avizat totuși măsura, nu înainte de a avertiza asupra riscurilor.
Interesul politicienilor aflați la guvernare față de scumpirea alimentelor este justificat de ponderea mare a acestora în cheltuielile populației, așa cum este ea reflectată chiar în indicele de creștere al prețurilor, instrument care măsoară intensitatea inflației. În România alimentele reprezintă o treime (32,26%) din coșul de consum al populației și, ca atare, creșterea prețurilor acestei categorii de bunuri de consum influențează aproape decisiv nivelul inflației.
O temperare a creșterii prețurilor alimentelor ar asigura o scădere a presiunii inflaționiste și ar putea avea ca rezultat, probabil anul viitor, chiar o reducere a dobânzilor de politică monetară, dacă inflația se va așeza confortabil la un nivel apropiat de cel vizat de banca centrală, de 2,5%. Iar dacă ne reamintim că 2024 este dominat de alegeri, o reducere a dobânzilor ar fi un instrument electoral convenabil pentru coaliția aflată la guvernare.
Un posibil efect pervers: compensarea prin scumpire
Va avea vreun efect pozitiv și imediat această măsură, menită să descrie mai clar „patriotismul economic” despre care vorbește Marcel Ciolacu? Este dificil de estimat, deoarece, în Grecia, o măsură similară nu a avut un impact puternic asupra prețurilor alimentelor.
Măsura intră în vigoare într-un moment când prețurile unor alimente s-au temperat semnificativ, așa încât unii analiști se întreabă, retoric, de ce ar fi nevoie de un caz care riscă să le fixeze la nivelul actual? Într-adevăr, uleiul s-a ieftinit cu aproape 10% de la începutul anului și până în mai, compensând aproape integral scumpirea masivă de anul trecut. Făina, mălaiul, fasolea și laptele de vacă, brânza de oaie sau ouăle se aflau și ele pe un traseu de ieftinire în mai, față de luna aprilie. Probabil că măsura nu va influența negativ prețurile acestor alimente, deoarece guvernul a evitat capcana perversă a impunerii unor prețuri fixe și a ales măsura flexibilă, a limitării adaosului comercial. Nu putem exclude o stagnare a prețurilor la nivelul actual sau o încetinire a ritmului de creștere, însă nu se întrezărește vreo ieftinire spectaculoasă.
În plus, creșterea salariilor a compensat-o pe cea a prețurilor, având ca efect impulsionarea indirectă a inflației, deoarece magazinele ar putea compensa stagnarea prețurilor produselor indicate de guvern prin scumpirea celorlalte mărfuri.
Scumpirea alimentelor, o problemă europeană
În pofida scepticismului exprimat de economiști privind utilitatea și eficacitatea intervențiilor statului în piață, scumpirea alimentelor a creat o tensiune socială în întreaga Europă, așa încât toate guvernele caută soluții. Iar soluțiile sunt relativ puține: plafonarea prețurilor, a profiturilor companiilor implicate în producție, distribuție și comerț, reducerea taxelor sau voucherele acordate gospodăriilor vulnerabile.
Tendința companiilor de a-și majora profitul, așa-numita greedflation, adică inflația provocată de lăcomie, a fost aproape unanim considerată un adevărat motor al creșterii prețurilor în întreaga Europă. Chiar dinspre Fondul Monetar Internațional (FMI) au fost lansate avertismente către companiile care-și sporesc profiturile. Săptămâna trecută, Gita Gopinath, prim-directorul general adjunct al FMI spunea: „Dacă inflația va scădea rapid, firmele trebuie să permită marjelor lor de profit – care au crescut în ultimii doi ani – să scadă și să absoarbă o parte din creșterea așteptată a costurilor cu forța de muncă”.
În Franța, ministrul de finanțe, Bruno Le Maire, a lansat, inițial, un „trimestru antiinflație”, cerând comercianților să reducă prețurile la unele produse alimentare, iar apoi a avertizat cu represalii fiscale, care vor recupera prin taxe speciale profiturile excesive. Spania este campioana europeană în lupta cu inflația, însă a reușit performanța și datorită reducerii taxei pe valoarea adăugată la alimente.
A devenit însă clar că plafonarea prețurilor unor alimente este o măsură sortită eșecului. În Ungaria, de pildă, impunerea unor prețuri fixe la o categorie de alimente de bază s-a soldat cu un eșec răsunător, care a impulsionat inflația produselor alimentare până la 33,5%. La noi, în mai, inflația alimentelor a fost de 18,73%.
În esență, măsura plafonării adaosului comercial la alimentele esențiale transmite un mesaj către consumatori, anume că guvernului îi pasă. Dar mai transmite și un avertisment către companiile excesiv interesate de profit, care sunt puse sub observație. Rămâne de văzut cât de eficientă ar putea fi această verificare a plafonării marjelor de adaos comercial de către cei de la Fisc. Dacă laptele sau pâinea vor sta un trimestru sub lupa Fiscului există, nu-i așa, șanse de ieftinire. Să sperăm că nu se scumpește cafeaua sau săpunul. //
