De același autor
Rezultatul primei etape a alegerii viitorului președinte al României a demonstrat că nu suntem imuni în fața tendințelor care influențează politicile globale. De pildă, seducția exercitată de extremiștii deghizați în suveraniști asupra multor state pare să ne fi contaminat și pe noi. Există însă și o altă tendință, e drept, mai discretă, care poate fi observată: alegerea unor lideri cu minți strălucite la conducerea destinelor unor țări, și asta de dată recentă, probabil ca o replică în fața primejdiei ofertei de extremă dreapta cu accente iraționale.
În vâltoarea crizelor succesive și paralele care au parazitat lumea în ultimii ani, sub povara singurei certitudini care, paradoxal, este incertitudinea, în multe țări oamenii au ales minți strălucite, înțelegând că numai politicieni cu o inteligență superioară vor putea conduce țările respective în vremuri extrem de confuze și complicate. Claudia Sheinbaum, președinta Mexicului, este un om de știință care a făcut parte dintr-o echipă care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2007. Mark Carney, premierul Canadei, cel care a condus la victorie partidul liberal la recentele alegeri, a studiat economia la Harvard, are două doctorate la Oxford, în economie și filosofie, a lucrat la Goldman Sachs și a fost guvernatorul băncii centrale a Canadei și, apoi, al Băncii Angliei. Friedrich Merz, cel care conduce, din 6 mai, Guvernul Germaniei, a oscilat între politică și afaceri. Când s-a ocupat de afaceri, Merz a condus divizia germană a gigantului financiar Black Rock și a fost membru în consiliile de administrație ale Ernst & Young Germania sau ale Bursei de Valori germane, Deutsche Börse. Cariera lui politică a avut alegeri controversate, însă rămâne un proeuropean serios și dedicat.
Putem spune că duminica trecută cei care au votat au confirmat forța celor două tendințe: pe de o parte, capcana irațională a izolaționiștilor care-și zic suveraniști, pe de alta, coagularea proeuropenilor democrați în sprijinul unei minți strălucite. Și să ne înțelegem, un președinte cu un profil de matematician cu performanțe remarcabile în competițiile globale și studii la Sorbona va fi un partener de discuții și negocieri respectat de toți liderii politici cu care se va întâlni.
Însă până la finala decisivă, trebuie să înțelegem și pericolele care pândesc economia, leul și afacerile României. O criză politică ar provoca un haos devastator, deoarece ar duce, inevitabil, la aruncarea la gunoi a ratingului suveran. Stabilitatea politică nu e un concept abstract pentru agențiile de rating, dimpotrivă, e un pilon al notei de țară, deoarece acestea consideră că, în condiții de criză, este alterată abilitatea oricărui guvern de a depăși dificultățile. O prăbușire a ratingului suveran ar provoca o devalorizare a leului și nimeni nu poate evalua cu cât și cât de rapid se va devaloriza moneda națională. Investițiile ar ocoli România, probabil ar fi nevoie de ajutorul FMI, care ar adânci însă severitatea efectelor crizei pentru afaceri și angajați. Inflația s-ar amplifica, creditele s-ar scumpi și mulți nu-și vor mai putea plăti datoriile la bănci, iar oamenii ar sărăci, șomajul s-ar amplifica, fără speranța într-un reviriment rapid.
Un scenariu în care candidatul suveranist ar câștiga alegerile este și mai devastator. Îngrijorarea partenerilor europeni este deja la cote maxime, deoarece România riscă să devină un stat în care nu mai poți avea încredere, din cauza poziționării clare împotriva agendei europene de susținere a Ucrainei, de pildă. Efectul ar fi blocarea fondurilor europene, esențiale pentru economia României. O prăbușire a ratingului la „junk” ar fi de neevitat și, atunci, leul va fi barometrul crizei. O criză din care România nu va putea ieși, pentru că, realist, candidatul suveranist și partidele cu aceeași orientare n-au nicio soluție economică magică, dimpotrivă. După ce Financial Times a publicat știrea că George Simion declară că-l va numi pe Călin Georgescu premier, bursa de la București s-a prăbușit la primele ore, semn că se retrag deja, preventiv, banii din țară.
O victorie a candidatului suveranist și o eventuală coaliție în care AUR să intre la guvernare ar arunca România într-o criză economică brutală, din care nu ne-am reveni pe termen lung. Există o lecție, aceea a Turciei, care și-a pierdut ratingul recomandat investițiilor în 2016, după o criză politică. Înainte de criză, lira turcească era stabilă: un dolar costa în jur de 1,50 de lire turcești. Acum, după aproape zece ani cu inflație mare, dobânzi uriașe la credite, un dolar costă la cursul oficial 38,50 de lire turcești. Deci o criză politică, în contextul dificil al vulnerabilității deficitelor gemene, bugetar și de cont curent, a secerat moneda Turciei, lent, dar sigur. Vrem asta? Vrem ca, într-un an, un euro să coste 10 lei, cu efect devastator asupra inflației, investițiilor, secerând practic puterea de cumpărare a salariilor și pensiilor? Iraționala ofertă economică suveranistă și tensiunea crizelor politice vor crea condițiile ideale pentru prăbușirea economiei, a leului și a bunăstării noastre, atâta câtă e. Doar o minte rațională, strălucită, și o coaliție puternică a forțelor proeuropene pot evita un scenariu dramatic pentru economia, leul, afacerile, salariile și pensiile României.
