De același autor
O melodie românească (a trupei Hi-Q, dacă nu mă înșel) foarte ascultată de tineri prin 2013 avea ca refren următoarele versuri: „Gașca mea nu poate să stea/ Liniștită nicio clipă”. Nu am găsit temă muzicală mai potrivită pentru ceea ce se întâmplă în „gașca agitată” numită AUR, mai ales după excluderea cu scandal a celui mai important vector de imagine pe care l-au avut în ultima vreme: Diana Șoșoacă.
Dar să le luăm pe rând. A fost Diana Șoșoacă un vector de imagine atât de important și este excluderea ei o pierdere pentru AUR? Prima întrebare este evident retorică. Prezentă pe aproape toate televiziunile, stârnind în permanență scandal pe orice subiect, aruncând cu invective și cu afirmații care mai de care mai aberante, foarte activă pe rețelele de socializare (unde a postat inclusiv o petrecere cu lăutari și „dedicații” pentru președintele Iohannis), senatoarea AUR a devenit foarte repede imaginea partidului, lăsându-i în umbră pe ceilalți. Și poate că tocmai această supraexpunere și „popularitate” au fost motivele care au atârnat decisiv în decizia privind îndepărtarea ei. Nu poți depăși ca popularitate liderii partidului. Căci AUR nu este un partid propriu-zis, structurile sale organizaționale nu există, e mai degrabă o grupare strânsă în jurul unor lideri ce se vor charismatici. O gașcă. Diana Șoșoacă a devenit pur și simplu un concurent. O concurentă la nivelul mahalagismelor, dar o concurentă. A fost așadar înlăturată.
Este excluderea Dianei Șoșoacă o pierdere pentru AUR? Recentul eșec rușinos al mult anunțatului „mare miting” convocat pentru a pune presiune pe lideri pentru ca aceștia să o reprimească pare să demonstreze contrariul. Faptul că nu a apărut efectiv nicio persoană la manifestația preconizată a fost în mod evident un duș rece, încât senatoarea AUR nu a mai scos nicio vorbă despre subiect, ocolind să răspundă la întrebările directe ale jurnaliștilor. Este acesta un semn al validării deciziei din partea electoratului hard-core, singurul care contează al grupării? Da și nu. Chiar dacă nu au venit să o susțină „în număr mare”, simpatizanții Dianei Șoșoacă există fără doar și poate. Ei se manifestă extrem de violent împotriva deciziei conducerii în bulele AUR de pe rețelele de socializare, adică acolo unde se desfășoară cam 90% din activitatea organizației. Ceea ce nu poate fi un semn liniștitor pentru lideri. În plus, din perspectiva acestor susținători, excluderea a făcut din Diana Șoșoacă o „victimă”, adică exact poziția de unde își poate crește și mai mult popularitatea. Căci dinamica și ideologia mișcării AUR este una a „luptei cu sistemul”, a „eroului providențial”, o manipulare deloc nouă pe meleagurile noastre. Ce poate fi dovadă mai clară pentru acești susținători că doamna Șoșoacă este acea „eroină fără frică” pe care o așteaptă, decât faptul că se încearcă „reducerea ei la tăcere”? Și dacă se vrea ca ea „să tacă”, înseamnă că este „cu adevărat deranjant pentru sistem” ceea ce spune. Iar dacă este „deranjant pentru sistem” înseamnă că sunt pe drumul corect. Realitatea nu are desigur nicio importanță. Dacă punem și „trădarea” din interior, avem exact ingredientele mitologiei precare cu care se hrănește electoratul AUR.
Mai există un alt aspect al problemei. Liderii de la vârful organizației au ajuns în mod nesperat în acea poziție în care, dacă vor să facă politică, ar trebui să renunțe la „revoluție”. Mai precis, au realizat că dacă devin nefrecventabili pentru alte partide cu care ar putea colabora în viitor, pierderea este a lor, iar drumul spre izolare politică și apoi spre disoluție este deschis. Atât Simion, cât și ceilalți se găsesc în situația în care au fost de-a lungul istoriei și alți demagogi populiști de la noi sau de aiurea, adică în cea în care trebuie „să tragă frâna de mână” pentru a deveni „onorabili”. Și nu poți negocia cu PSD, de exemplu, atât timp cât PSD nu vrea să fie asociat public cu stilul Dianei Șoșoacă.
De fapt, nu Diana Șoșoacă este în acest moment într-o poziție delicată, căci susținătorii ei, mulți sau puțini, o vor urma oriunde va decide să se ducă, inclusiv dacă va alege o „luptă eroică individuală”, ci chiar cei care au exclus-o.
Liderii AUR au de luat o decizie foarte grea în perioada următoare: renunță la „revoluție” (ceea ce va fi o problemă, căci cei care i-au votat tocmai asta așteaptă acum să presteze) și devin „oameni politici respectabili” sau încearcă să mențină radicalismul și să fie izolați în parlament, ceea ce înseamnă între altele inclusiv să fie dați la o parte la împărțirea „beneficiilor”?
Este greu de estimat acum care va fi linia urmată. O opinie personală este că ei vor încerca să acopere și zona lăsată liberă de plecarea Di Șoșoacă și că în perioada următoare vom asista la o explozie de agresivitate și radicalism din partea lor. Orice ar fi, gașca nu va sta liniștită nicio clipă. Pentru că agitația dementă este în ADN-ul ei. //
