De același autor
În a doua jumătate a lunii Septembrie s-a jucat în Munţii Apuseni, la Roşia Montană, o comedie politică pe tema, cam răsuflată, a exploatării aurului. Mai precis, ea are la bază „Proiectul de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereului auro-argentifer din perimetrul Roşia Montană pentru stimularea şi facilitarea exploatărilor miniere în România”
Locul acţiunii. Centrul orăşelului Roşia Montană şi galeria minieră,
Cătălina-Mănuleasa, datând din vremea romanilor, unde s-au găsit în anul 1850 câteva din celebrele tăbliţe cerate, datând din secolul II ad., studiate de marele istoric german Theodor Mommsen şi care stau la baza descifrării dreptului roman. Galeria are gura chiar în centrul localităţii şi este o anexă a Muzeului Mineritului. Ea este amenajată pentru vizitare. O scară cu trepte de piatră ce duce circa 20 metri mai jos la o galerie cu secţiune trapezoidală, armată cu bârne de lemn, podeaua netezită, uscată şi bine luminată electric. Ea are circa 70 m, cu câteva galerii secundare laterale. Este una din cele mai spectaculoase lucrări miniere antice din Europa.
Personajele piesei. Trupa de figuranţi ai RMGC-ului (Roşia Montană Gold Corporation) cu mineri autentici şi diverse persoane de adunătură, conduşi de tov.. Albu, preşedintele sindicatului minier iar ca invitaţi de onoare, premierul V.Ponta, Preşedintele deputaţilor V.Zgonea, senatori şi deputaţi ai Parlamentului. Evident, sunt prezenţi operatorii de televiziune.
Costume.Pelerine albastre, eventual salopete, căşti albe imaculate, unele cu lămpi frontale, toate marca RMGC şi scoase special din magazie pentru primirea vizitatorilor.
Acţiunea piesei. Actul I. Un număr de 22 mineri au „coborât” în mină unde au stat „blocaţi”, fără să iasă, dar alimentaţi şi îngrijiţi de afară. Nimeni nu are acces, în afara celor de la întreţinere, echipa TV şi jurnaliştii, convocaţi pentru a arăta viaţa grea a minerilor care stau în întuneric, frig şi umezeală. Ei stau aici până ce va veni Premierul să promită că va da drumul la exploatare. Actul II. Premierul „coboară în subteran” şi la ieşire discută cu reclamanţii şi după ce este bine înregistrat de mass-media, pleacă promiţând că va trimete o comisie parlamentară. Actul III, idem cu dl.Zgonea şi cu parlamentarii din „Comisia specială pentru Roşia Montană”. nu prea cred cele povestite despre viaţa grea a minerilor. Ca să se comvingă „coboară în mină”.
Intermezzo.Deputatul Remus Cernea, ecologist, venit în afara grupului oficial de parlamentari, este descoperit a fi împotriva deschiderii lucrărilor miniere, este luat la bătaie de „minerii” lui RMGC cu lozinca „Piei satană de la Roşia Montană!”. El este salvat de poliţişti.
Care este hazul comediei ? Toată punerea în scenă a dramei minerilor de la Roşia Montană a fost făcută pentru a înmuia sufletele miloase ale opiniei publice văzând viaţa grea a minerilor care coboară zilnic în subteran să scoată minereul preţios. Numai că, la Roşia Montană nu va mai fi săpat nici un metru de galerie deoarece minereul filonian s-a terminat şi se va exploata roca, piatra din care sunt constituiţi cei patru munţi ce dau ocol bazinului văii Roşia. Este vorba de săpat patru cariere imense iar piatra extrasă este măcinată, făcută praf. Unul din mineralele componente ale rocii este pirita auriferă din care se extrage aurul cu ajutorul cianurii de sodiu. Deci, nu va mai fi săpată în subteran nici o galerie, nu va mai fi necesar nici un miner ci doar lucrători la suprafaţă, în carieră !
Pentru începerea lucrărilor de exploatare ar fi fost suficientă o Hotărâre de Guvern, dar ştiind marele impact pe care l-ar avea, Primul Ministru, pentru a nu-şi asuma riscul, a conceput un „Proiect de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi facilitarea şi stimulareaa mineritului în Ronânia”. El a fost trimis Parlamentului care urmează să-l supună votului. Ca un prim pas a fost constituită „Comisia specială pentru Roşia Montană”, în care au fost numiţi 18 membri, din care, din păcate, nu este nici un specialist (geolog, minier, chimist sau inginer minier).
Cu activitatea Comisiei a început a doua comedie : o vizită la faţa locului cu „coborâre” în subteran, discuţii cu minerii care „s-au
blocat” în mină multe zile, de unde au ieşit proaspăt bărbieriţi, cu salopetele impecabil de curate şi bocancii lustruiţi. După discuţii la suprafaţă cu minerii şi familiile lor (femeile foarte guralive plâng), apoi cu autorităţile locale, ele continuă la Bucureşti cu membrii ai Academiei Române, ai Institului Geologic, ai ministerelor Mediului, Finanţelor, Apărării şi cu reprezentanţii principalelor religii din ţară , dar şi reprezentanţi ai SRI, SIE şi alte servicii de informaţii etc. În ce priveşte adevăraţii specialiştii, Academia Română, în trecut a analizat în două comisii problemele Roşiei Montane. În august 2013 a numit o comisie formată din academicieni, profesori universitari şi specialişti geologi, ingineri minieri, şi economişti, care au prezentat la sfârşitul misiunii, un raport ce făcea inutilă „Comisia specială” a parlamentului. Aceasta oricum, nu are autoritatea ştiinţifică şi morală să dea un verdict privind oportunitatea deschiderii lucrilor de exploatare a aurului la Roşia Montană.
Cu atâtea informaţii şi studii, de ce a fost necesară toată înscenarea cu minerii în subteran, de ce toate clipurile publicitare ale RMGC sunt cu galerii, muncitori cu lămpi frontale, în întuneric şi mizerie subterană ? Pentru a ascunde minciunile grosolane debitate de dl.director al RMGC, Dragoş Tănase, şi de unii din „colaboratori” bine convinşi, privitor la unele probleme sensibile şi cu răsunet la marele public. Mă voi referi pe scurt la problema locurilor de muncă, a dreptului de proprietate. a salvării patrimoniului arheologic şi a poluiării cu cianuri.
Problema locurilor de muncă este cea mai agitată de propaganda ,RMGC în care se promit peste 2000 locuri. Ele sunt valabile numai pentru primii 2 ani, până la ridicarea uzinei de preparare, a staţiilor de concasare, a
barajului de 185 m înălţime pentru iazul de decantare din V.Corna şi a celorlalte anexe. După aceea, la intrarea în regim de exploatare vor fi necesari 450 muncitori în cariere şi poate încă 400 pentru activităţi auxiliare (tehnice, administrative, de servicii), dar evident, parte vor fi ocupate de străini de la Roşia Montană. Restul vor fi şomeri, mult mai mulţi decât acum. În ce priveşte şomerii actuali, se afirmă că ei sunt peste 50% din populaţia comunei. Este o minciună deoarece populaţia este de circa 3000 persoane (recensământul din 2011) iar şomerii au oscilat în primele 6 luni ale anului 2013 între 236-196, în medie 220, ce reprezintă doar 8 % !.
Deci, pentru circa 250 mineri şomeri din Roşia Montană, întreaga tevatură ! Sunt mii de şomeri, de la uzinele Oltchim, Artechim, de la uzinele metalurgice şi toţi minerii de la exploatările de cărbuni din Valea Jiului şi din nordul Olteniei pentru care nu s-a mai zis nimic, nu s-a sesizat decât parţial guvernul şi deloc parlamentarii. Ba pentru ultimii s-a găsit de cuviinţă să se monteze comedia cu mineri şi subterane. Pentru nici 300 şomeri, ce nu vor fi niciodată mineri ci doar lucrători la suprafaţă, în carieră. Chestiunea Roşia Montană a devenit un „şlagăr” pentru televiziune şi presă, cu demonstraţii stradale de sute şi mii de participanţi, în Capitală şi multe oraşe din ţară, ba chiar şi din străinătate, şi pe un timp îndelungat, mai multe săptămâni. Chestiunea Roşia Montană a împărţit ţara în două tabere : pentru sau contra exploatării aurului de la Roşia Montană. De ce toate acestea ? Răspunsul este simplu : banii puşi în joc, cei virtuali, aflaţi deocamdată în pământ sub formă ascunsă, în pirite aurifere şi cei la vedere, cu circulaţie intensă sub formă de cadouri, bacşişuri, recompense, salarii pe posturi fictive, pe scurt şi pe româneşte, Şpagă. Şi aceasta pe principiul
„fiecare om are un preţ,” ceea ce înseamnă că se urcă de la simpli slujbaşi, la funcţionari înalţi de stat (primari şi prefecţi), oameni de ştiinţă (cercetători, profesori universitari, academicieni) şi până la parlamentari şi miniştri. Realitatea acestei afirmaţii poate fi dovedită prin aventurile prin care trec avizele necesare demarării exploatării aurului de la Roşia Montană.Acestea sunt : aviz de urbanism, aviz de descărcare de sarcină arheologică, aviz de protecţia mediului şi avizul de exploatare. În cele ce urmează mă voi ocupa doar de cel de descărcare arheogică şi cel de mediu.
Problema dreptului de proprietate, ridicată de punerea în aplicare a programului RMGC este pe cale să-şi găsească o aplicare monstruoasă, cu grave repercusiuni asupra viitorului întregii societăţi. Ea pleacă de la necesitatea ca întreaga suprafaţă pe care se va desfăşura activitatea minieră să fie liberă, să aparţină companiei. Aceasta a determinat RMGC să convingă locuitorii din Roşia Montană să-şi cedeze dreptuirile de proprietate. Li s-au oferit două modalităţi :: relocarea sau vânzarea. Pentru cei ce au acceptat relocarea compania a clădit un cartier nou în Alba Iulia une s-au mutat. Celorlalţi le-a oferit preţuri tentante şi au părăsit toate bunurile. Dar mai este o altă parte a lucuitorilor care refuză să-şi părăseracă casa natală, gospodăria şi pământul. Neputând fi siliţi să plece, ei sunt un ghimpe insurmontabil. Pentru a-l întări, fostul director al IRC,
Horia Roman Patapievici, a cumpărat un mp de teren în localitate pe care nu-l va vinde niciodată. Cum dreptul de proprietate este sfânt, statul nu poate expropria un bun privat decât în cazul unui interes major, de interes naţional. Penru depăşirea impasului, senatorii Toni Greblă (PSD) şi Ion Ruset (PDL) au propus o completare a Legii Minelor prin care se stipulează drepul companiilor private care deţin o licenţă de exploatare să poate expropria toate terenurile şi bunurile aflate în perimetrul concesionat. Legea a fost adoptată de Senat în 2011 dar stă de atunci pe loc. Probabil la insistenţa RMGC sau poate şi mai de sus (din străinătate ? ), Premierul a emis propunerea de lege despre care a fost vorba mai sus, ce cuprinde cel mai
grav atac la legea proprietăţii şi a prevederilor din constituţie. Fiind ilegală
din multe puncte de vedere, ea pune la încercare luciditatea parlamentarilor
şi a Curţii constituţionale.
Problema istorico-arheologică este cea mai acută deoarece cei patru munţi care dau ocol văii Roşia şi care urmează să fie raşi, cuprind vestigii, unice în lume, ale mineritului aurului în antichitate, dar şi din Evul Mediu, şi moderne (ultimele cinci secole) săpate de austrieci, unguri şi români. Sunt probabil sute de km de galerii, dar până acum se cunosc 170 km, din care autentic romane sunt 7 km. Pentru a fi apărate de distrugere, în Legea Minelor nr.70/1924 se prevede că pentru toate valorile naturale şi culturale (arheologice, istorice, artistice) se crează o zonă de protecţie în care este interzisă orice activitate minieră. Ea nu a fost prea respectată, dovadă exploatările de aur de la Roşia Montană în perioada interbelică şi ulterior. De aceea, prin Legea nr.61/1968 se precizează că interdicţia de a se executa lucări miniere este categorică pentru perimetrele ce cuprind vestigii arheologice de valoare deosebită. Pentru a se împiedica demararea lucrărilor de către RMGC, în Legea nr.5/2000 privind Planul de amenajare al teritoriului naţional, cuprinde, la capitolul „Valori ale patrimoniului cultural-naţional excepţional” la punctul 1 galeriile romane ale exploatărilor aurifere de la Roşia Montană.. Ca semnatari ai Convenţiei de la Valetta din 1992, care prevede că „ trebuie luate măsuri pentru conservarea siturilor istorice şi a întregului complex în care se află ”, este clar că Statul Român este obligat, prin acordurile internaţionale, să asigure integritatea sitului Roşia Montană, inclusiv întreaga comună. Este tot clar că, RMGC este, în aceste condiţii, în imposibilitatea de a-şi realiza proiectul. Şefii canadieni de la RMGC nu se dau bătuţi şi prin „presiuni” asupra autorităţilor române, acestea au emis Legea nr.378 prin care se admit excepţii de la Legea minelor, în sensul că ele sunt aplicabile activităţilor miniere în situri arheologice, dacă se dă o dezlegare de către Comisia Naţională de Arheologie (CNA).
Cu aceasta începe un joc, un ping-pong între RMGC şi diferiţi reprezentanţi ai unor instituţii sau ai societăţii civile. RMGC face o cerere către CNA dar ea este respinsă net. Ministerul Culturii se trezeşte brusc să reorganizeze comisia : oponenţii Proiectului sunt îndepărtaţi şi sunt numiţi alţii „mai binevoitori”. Cazul cel mai ruşinos este eliminarea prof.Ioan Piso de la Universitatea din Cluj, Directorul Muzeului Naţional de Istorie al Transilvaniei, Membru în Biroul CNA, recunoscut ca unul din cei mai buni cunoscători ai istoriei Transilvaniei, eliminat din toate funcţiile onorifice pentru atitudinea sa vehementă de apărare a Roşiei Montane. Comisia nouă,
constituită din 22 profesori universitari şi aşa zişi specialişti, au dat în ianuarie 2004 Avizului de descărcare de sarcină arheologică, pe baza căruia, Ministrul Culturii de atunci, academ.Răzvan Teodorescu, a eliberat Certi-ficatul Nr.4/2004 şi mai era necesară doar o Hotărâre de Guvern. Dar Societatea „Alburnus Maior” a acţionat RMGC în judecată, Curtea de Apel din Braşov declarând în 2007 Certificatul Nr. 4/2004 anulat definitiv şi irevocabil. Academia Română s-a declarat constant împotriva proiectului RMGC, dar au fost unii academicieni şi profesori care, „convinşi” (cu cât oare ?) de binefacerile proiectului, au format un grup al independenţilor. Încurajaţi de acţiunea lor, CNA a emis pe data de 12 iulie 2012 un nou aviz pe baza căruia Ministrul Culturii, acum Kelemen Hunor, a eliberat pe 14 iulie certificatul de descărcare arheologică şi l-a trimis imediat Direcţiei judeţene pentru cultură şi patrimoniu de la Alba, care a emis Certificatul definitiv. Avizul nou dat de CNA a fost declarat ilegal de asociaţia „Salvaţi Roşia Montană” deoarece el a fost dat peste o anulare definitivă şi el contravine principiului autorităţii judecate, o încălcare gravă a legilor statului de drept. Ca atare societatea „Salvaţi Roşia Montană” a acţionat în judecată Ministerul Culturii aşa că pentru moment chestiunea avizului nu este soluţionată.
Există câteva elemente de care trebuie să se ţină seamă în lupta pentru apărărarea patrimoniului cultural de la Roşia Montană. În primul rând de sprijinul care vine de la specialiştii din străinătate. Încă de câţiva ani s-a emis părerea că situl trebuie inclus în lista UNESCO a patrimoniului natural şi cultural al omenirii, prin care ţările ce le cuprind se obligă să le întreţină şi să le ferească de orice agresiune ce le-ar putea deteriora. În schimb sunt asigurate unele avantaje materiale. La noi în ţară sunt cuprinse în listă Delta Dunării, bisericile pictate din Bucovina, căteva biserici-cetăţi din Transilvania şi unele din bisericile de lemn din Maramureş. Roşia Montană nu este încă declarată dar este avută în vedere, se aşteaptă doar o cerere din partea Guvernului României, dar ea a fost blocată de miniştrii culturii supuşi maşinaţiilor făcute de RMGC.
De asemenea, Fundaţia Europa Nostra, cel mai mare ONG internaţional pentru probleme de patrimoniu, care este sprijinită de Banca Europeană de Investiţii, Banca Consiliului Europei şi Institutul Băncii Europene de Investiţii, oferă sprijin financiar pentru proiectele menite să salveze elementele de patrimoniu de valoare mondială în pericol grav de distrugere. Oferta a fost lansată la începutul anului 2013. În aprilie, din cele 140 dosare au fost selectate 14, iar în iunie au fost fixate cele 7 situri aflate în cel mai mare pericol de distrugere printre care şi Roşia Montană !
Atât pentru includerea în lista ONU cât şi pentru demararea lucrărilor de salvare din Programul Europa Nostra se aşteaptă doar o solicitare din partea Statului.Român. Din păcate, cel care trebuia să sesiseze guvernul, este ministrul culturii dl.Daniel Barbu, probabil „convins” de cei de la RMGC, a declarat că lucrările miniere preconizate nu ating nici o vătămare vestigiilor antice, exploatarea făcându-se pe lângă ele, ceea ce este, desigur, o minciună grosolană, o inepţie, sprijinită şi de doi academicieni, şi ei „convinşi” de RMGC. Ca atare, se pierd mulţi bani ce ar putea aduce bunăstare în toţi Munţii Apuseni şi pe termen luing.
Obsesia cianurilor. Participanţii la numeroasele mitinguri „anti RMGC, de la Bucureşti, din numeroase oraşe din ţară şi străinătate, agită mai ales lozinca „Fără cianuri” ,dar ştiu ei oare ce este cu aceste cianuri ? Iată câteva scurte explicaţii. Cianurile sunt rezultate din acţiunea acidului cianhidric cu metale alcaline, cele mai obişnuite fiind cianura de potasiu şi de sodiu. Ele se prezintă sub forma de cristale fine până la pulberi, cu miros vag de migdale, care se găsesc în sâmburii de fructe sau în unele seminţe.
. Sunt foarte otrăvitoare, mortale pentru om chiar şi în cantităţi foarte mici, .Cianurile sunt folosite în literatura poliţistă ca arme letale, sau de spionii în misiune care au o mică cantitate asupra lor pentru a se sinucide când sunt prinşi. Dizolvată în apă cianura de potasiu generează gazul cianhidric, celebrul „cyklone B” utilizat de nazişti în camerele de gazare de la Auschwitz, Majdanek etc.
Cianurile, cea de sodiu, dar şi de potasiu, se utilizează în toate exploatările de aur din lume pentru extragerea aurului deoarece îl dizolvă,extrăgându-l din minereuri sau rocă. Metoda este folosită începând de la începutul sec.al XX-lea. Până atunci operaţia se făcea prin amalgamare cu mercur, mai puţin eficientă şi mai scumpă. În operaţia de procesare praful rezultat din măcinarea minereului aurifer este amestecat cu apă cu cianură de sodiu dizolvată şi acid sulfuric (procesul numit leşiere). Din mâlul de praf şi nisip cu apă (numit şlam) se extrag aurul şi argintul prin electroliză. Soluţia de apă cu cianură este reintrodusă în circuit, iar partea minerală (nisip, praf şi eventual fragmente de rocă) formează sterilul. Lui i se adaugă lichidul rămas neintrodus şi se depozitează într-un bazin de retenţie în care partea solidă se depune, iar cea lichidă pluteşte deasupra fomând un lac. Este iazul de decantare. Partea lichidă, apă ce conţine încă cianură, este foarte periculoasă fiind toxică.
De unde vine frica de cianură ? Domnul..director al RMGC pretinde că tehnologia ce va fi aplicată este de ultmă oră şi nici o picătură de apă cianurată nu va ieşi din circuitul care este perfect închis. Este o minciună neruşinată căci, chiar în documentele firmei se spune că anual se utilizează
12.00 tone de cianură. Şi dacă ea este în circuit închis, unde dispare cantitatea imensă adăugată anual, de 10 ori mai multă decât se foloseşte în acelaşi răstimp în întreaga Europă ? Este clar că ea scapă din circuit şi ajunge în iazul de decantare. De aici apa cianurată se evaporă parţial putând duce la periculoasele ploi acide ce distrug viaţa (plante şi animale) pe întinse suprafeţe periclitând şi viaţa oamenPilor. Al doilea pericol este ca apa cianurată să se infiltreze în pereţii şi în fundul bazinului şi să intre în pânza freatică, punând în pericol pe toţi utilizatorii apei din fântâni, din izvoare sau din lacurile naturale. În cazul Roşia Montană este planificată ridicarea într-o vale alăturată unui baraj de 185 m înălţime în spatele căruia se formează un lac de 300 ha cu o capacitate de cuprindere a 218 mil. mc.de steril. Se prevede căptuşirea barajului cu foi de plastic, ca şi a fundului bazinului şi a versantului vestic, constituiţi tot din argile compacte. Versantul estic al bazuinului.este însă constituit dintr-o formaţie cu o altertnanţă de gresii şi argile, este permeabil, fapt pentru care se prevede placarea lui cu argilă compactă şi foi de plastic. Pericolul vine de la un cutremur care poate disloca izolările şi determina scurgerea apei cianurate pe faliile ce străbat zona, prezente şi pe fundul bazinului, pe care masa mare de apă face o presiune hidrostatică ce poate împinge apa în fisuri şi polua până departe pânzele de apă subterană. Pericolul cel mare îl prezintă însă ruperea barajului.datorită unui cutremur. Astfel de accidente au avut loc la noi în 1970 cu ruperea barajului şi deversarea întregului steril şi apă cianurată peste locuitorii satului Certej.. Gravă a fost şi deschiderea în 2000 a unei mici breşe în barajul de la Baia Mare şi scurgerea apei cianurate.în râul Lăpuş, de unde a trecut în Someş, apoi în Tisa şi Dunăre. La Roşia Montană, ne asigură directorul RMCG, că nu poate interveni nici un fel de accident, barajul fiind extrem de solid. Nimeni nu ţine seamă de o posibilă alunecare de teren,cum a avut loc în Alpii italieni la Longarone când un întreg versant al unui lac de baraj s-a prăbuşit dislocând apa şi aruncând-o peste baraj, fără să-l rupă. Au fost înecate trei sate, cu sute de morţi. Un astfel de accident ar fi posibil la Roşia Montană, dar consecinţele ar fi catastrofale, având în vedere cantitatea mare de apă care este şi cianurată.
În contextul problemelor ecologice este de amintit insistenţa cu care dl.director se laudă că va purifica apele poluate de la Roşia Montană, apele ce ies din vechile galerii de exploatare.Ele sunt roşii, încărcate cu oxizi ai diferitelor metale aflate în rocă. Apele de mină sunt cunoscute de secole, numele de Roşia Montană venind de la culoarea apei de aici. Purificare apelor de mină este doar o diversiune pentru a distrage atenţie de .la gravele probleme ecologice ale proiectului RMGC în urma căruia în locul a patru munţi va fi un deşert de piatră şi cratere adânci ce nimic nu le va umple. Refacerea peisajului şi „ecologizarea zonei” este o altă minciună a d-lui diector.
De fapt proiectul RMGC va distruge un peisaj de o mare frumuseţe înlocuindu-l cu un deşert de piatră, cu cratere sinistre şi va desfiinţa o comunitate de moţi, păstrătoare a unor tradiţii ancestrale. De fapt el este
o mare excrocherie căci noi nu vom vedea nici un gram de aur, nici bani sau acţiuni, dar va trebui să suportăm întâi, cheltuielile făcute cu propaganda
deşănţată, cumpărarea localnicilor şi izgonirea lor, precum şi şpaga pe întreaga scară a organizaţiei statale şi a celei ştiinţifice. Nu este de mirare deci că proiectul RMGC nu a fost avizat favorabil de nici unul din miniştrii de mediu şi sperăm că el nici nu va fi avizat.
Problemele economice. Pentru a le ataca este necesară cunoaşterea tuturor convenţiilor şi contractelor realizate, dar este imposibilă deoarece o parte sunt secretizate aşa că este greu de apreciat adevăratele avantaje pentru
Statul Române. La o primă vedere proiectul RNGC este total perdant.
Avizele de urbanism, de mediu şi de exploatare necesită o dezba-tere mai largă aşa că nu le voi ataca acum. De menţionat doar că cel de exploare nu se poate face fără avizul de impact de mediu (EIM) dar el nu
este încă eliberat. Doar după ce sunt întrunite toate patru avizele şi nu se face o analiză temeinică economică pentru a se stabili raportul dintre investiţii şi beneficii, nu se poate emite hotărârea de guvern fără de care nu se pot începe lucrările.
Concluzii pentru cei ce consideră aurul de la Roşia Montană ca salvare a ţării.
Deşi există mulţi care consideră că se poate obţine aurul fără toate dezavantajele tehnice, economice şi sociale, ei trebuie să cunoască realitatea,
şi anume, următoarele elemente :
1 .Aurul fiind inclus în mineralele constituente ale rocii, exploatarea în subteran este imposibilă şi implică în mod obligatoriu exploatarea în carieră, cu nimicirea celor patru munţi ce dau ocol văii Roşia.
2, Prin raderea munţilor sunt distruse toate vestigiile antice subterane
dar şi cele de suprafaţă foarte valoroase. Ori cine afirmă contrariul minte,.
3. Toate clădirile aşezării, inclusv cele 44 declarate monumente de arhitectură, care nu au fost demolate, vor fi distruse de exploziile din cariere.
4. Coneptul de dezvoltare durabilă, unanim acceptat în lume şi pus la
temelia oricărei întreprinderi, este ignorat deoarece cele 2000 locuri de muncă sunt efemere, doar pentru primii 2 ani, iar cele circa 900 din timpul funcţionării expăloatării pe încă 15 ani, după care şomajul celor 300 muncitori localnici va fi cumplit, fiind sortiţi să nu aibă nici casă, nici gospodărie şi nici un mijloc de existenţă, condamnaţi să trăiască într-un deşert de piatră, sau să-l părăsească.
5. Ideea că cianura nu va ieşi din instalaţiile de procesare este o minciună căci ea va scăpa în atmosferă şi va fi în cantităţi suficiente în iazul de decantare pentru a fi o bombă ecologică, cu acţiune întinsă, spaţial şi pe timp îndelungat.
6. Speranţa că în viitor se vor găsi metode de extragere a aurului fără distrugere a peisajului şi fără cianură este o utopie. Ideea că se va putea extrage vreodată aurul de la Roşia Montană trebuie abandonată definitiv.
Grija pentru cei 280 şomeri în momentul de faţă nu trebuie să provoace o tragedie naţională. Soluţia pentru ei este dezvoltarea turismului cu multiplele lui valenţe, dar pentru aceasta este util ca situl să fie cuprins în
lista UNESCO a monumentelor aparţinând patrimoniului mondial, ceea ce va aduce mulţi vizitatori din străinătate. El poate fi integrat înr-un vast program turistic ce ar lua în considerare toată Ţara Moţilor (partea de sud a Munţilor Apuseni). El ar fi finanţat de Asociaţia Pro-Patrimonio, menţio- nată mai sus, ce ar trebui elaborat de autorităţile judeţene care să aibă o viziune largă, corespunzând conceptului de dezvoltare durabilă.
.jpeg)
