De același autor
In ultimele zile, ziare si organizatii internationale s-au exprimat asupra Romaniei ca fiind un loc unde frauda intelectuala este endemica—de la plagiatul in doctorate pina la mituirea profesorilor de liceu si copiatul la examenele de bacalaureat. Multe din aceste organizatii nu au experti dedicati studierii acestor fenomene, si deci se exprima de multe ori ‘din auzite’. Asta ar putea sa duca pe unii oameni din Romania la concluzia ca nu e nevoie sa se sinchiseasca de aceste probleme. Dar perceptia conteaza enorm, chiar daca nu este bazata pe probe clare, mai ales cind aceasta perceptie se multiplica in lumea intreaga precum ciupercile dupa ploaie.
Romania este o tara suficient de mica incit sa depinda de increderea altora pentru a putea sa ramina competitiva pe piata externa (de la produse industriale pina la produse umane, cum ar fi absolventi de facultate pe piata de munca europeana, cu diplome acordate de universitati din Romania). Din perspectiva internationala a investitorilor si a institutiilor care angajeaza personal in educatie universitara, Romania reprezinta o optiune dintr-o grupare larga: si Polonia, si Bulgaria, si Ungaria, si Rusia, si Estonia sunt tari cu profil oarecum similar in ceea ce a produs invatamintul autohton in zonele tehnice si, pina la un punct, umaniste, in ultimii 20 de ani.
Reputatia Romaniei pina nu demult era de a produce virfuri impresionante (participari la olimpiade, spre exemplu), cat si o elita mai larga de oameni cu pregatire si tehnica/profesionala, si mai larg culturala necesare unor oportunitiati profesionale de inalta competenta. In ultimii ani, de la scandalul cu „Spiru Haret”, pina la abisul actual al plagiatului pe banda rulanta, lumea internationala si-a pierdut increderea in onestitatea organizatiilor din Romania de a-si autogestiona valorile academice dupa standarde universal valabile. Este o pierdere care, ca si in cazul coruptiei in zona de programe EU, va avea un efect negativ de lunga durata. Increderea se pierde foarte usor, dar se recistiga extrem de greu.
Evident ca unui individ oarecare de pe strada aceasta perspectiva nu ii apare atit de relevanta precum interesul propriu de a reusi in societatea in care traieste. Cu alte cuvinte, daca regulile interioare permit, sau chiar incurajeaza neonestitatea, comeptitivitatea inseamna a te incadra acestui context de coruptie. Dar nici Victor Ponta, nici ceilalti demnitari cu lucrari academice plagiate ori (inca) presupus plagiate nu sunt indivizi oarecare de pe strada. Ei reprezinta un virf (sau abis) al societatii romanesti, un simbol al intregii politici publice in aceasta privinta, si un trend in privinta perceptiei internationale.
Consecintele pentru miile de tineri absolventi din invatamintul superior in Romania nu sunt de ignorat pentru tara si pentru actuala guvernare. Ca functionara de rang superior in administratia unei universitati de reputatie internationala, cind privesc potentiali studenti sau amploiati care vin din Romania, trebuie sa imi pun intrebari specifice Romaniei in legatura cu onestitatea probelor oferite de aplicanti pentru a-si demostra abilitatile intelectuale si profesionale. O scrisoare de recomandare venita de la o institutie unde plagiatul s-a practicat si la studenti, si la profesori nu poate fi vazuta cu acelasi nivel de incredere precum o institutie fara astfel de precedente.
Aceasta criza starnita de actuala guvernare prin selectarea si desemnarea unor oameni neonesti, cit si prin atitudinea de nonsalanta a premierului, este complet nejustificata si nu demonstreaza decit lipsa de responsabilitate fata de bunul comun reprezentat de capacitatile umane ale populatiei, si de reputatia tarii in general. Bunurile de acest tip sunt foarte valoroase pentru tari mici ca Romania, iar a le ignora inseamna a-ti taia craca de sub picioare. Nu mi-as dori sa fiu o tinara absolventa de facultate din Romania la ora actuala, cind piata muncii devine din ce in ce mai dura, cu un handicap in plus creat de guvern ‘pe gratis’…
Articol publicat si pe site-ul contributors.ro.
.jpeg)
