ALDE, satelitul PSD, în disoluţie

Pentru Călin Popescu Tăriceanu a venit momentul decontului politic, iar căderea lui pare să atragă după sine şi disoluţia ALDE. Rămâne de văzut cine va păstra ștampila partidului.

Melania Cincea 17.09.2019

De același autor

În numai câteva luni, din mai până în septembrie, Călin Popescu Tăriceanu a pierdut pe linie: alegerile europarlamentare, cu un scor de sub 5% care i-a scos partidul din jocul parlamentar european, anticipând scoaterea lui şi din cel parlamentar autohton, guvernarea, șefia Senatului (la care a renunțat din calcule strict personale ce se dovedesc însă catastrofale), grupul parlamentar și speranța de a mai deveni prezidențiabil. Posibil, va pierde în curând şi conducerea partidului.

S-ar spune că pentru Călin Popescu Tăriceanu, politicianul care defilează de câțiva ani cu eticheta „liberalismului veritabil“ sub umbrela social-democrată, a venit momentul decontului politic, în urma unui șir de mari şi descalificante compromisuri, de trădări la care a recurs pentru avantaje proprii, făcând sluj PSD-ului. Partid cu care a mers umăr la umăr în toate războaiele acestuia duse în ultimii ani cu statul de drept și democrația, o alăturare de care acum, după ce social-democrații au refuzat să-i susțină candidatura la Cotroceni, se dezice, spunând că nu i-a făcut bine. Călin Popescu Tăriceanu şi-a asumat încă din 2014 roluri în slujba PSD, condus pe atunci de Victor Ponta: de la cel de cal troian în PNL, la cel de satelit liberal în jurul pe atunci prezidenţiabilului social-democrat, apoi de „preşedinte de casă“ al acestuia, apoi de „hoţ de voturi“ în favoarea lui şi a PSD.

Prezidențialele din 2019 păreau, la un moment dat, că vin, pentru Călin Popescu Tăriceanu, măcar cu şansa intrării în cursa prezidenţială. Dar procentul de la europarlamentare l-a pus în poziţie de inferioritate în negocierile cu PSD; nu i-a mai fost de folos nici constanta obediență faţă de conducerea acestui partid – de la Victor Ponta la Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă – şi faţă de interesele camarilei politice a acestuia.

Aşa că, neprimind susţinere pentru Cotroceni, s-a întors la o colaborare cu Victor Ponta, care i-a condiționat însă alianța electorală cu ieșirea ALDE de la guvernare. În plus, s-a văzut pus în umilitoarea postură de a-l susţine în cursa pentru Cotroceni pe „independentul“ Mircea Diaconu, pe care Victor Ponta l-a aruncat în joc din spirit revanșard, pentru a lovi în PSD și a lua din voturile Vioricăi Dăncilă. Așa cum în 2014 avea de plătit polițe PNL și lui Crin Antonescu, ieșiți din USL, care refuzaseră să-l (mai) susțină în cursa pentru prezidențiale, acum Victor Ponta are de plătit polițe inamicilor săi din PSD, adică urmașii și susținătorii lui Liviu Dragnea, cel care determinase eliminarea lui din partid. Mircea Diaconu și acum, la fel ca atunci, a fost împins în scenă în rolul „hoțului de voturi“, în 2014, la europarlamentare trebuind să înghită voturi de la liberali, în ciuda faptului că a fost numit „experiment strategic al PSD“; la fel cum, la prezidențialele din același an, rolul de „hoţ de voturi“, de la PNL în favoarea PSD, a fost acceptat de Călin Popescu Tăriceanu, care își înființase Partidul Liberal Reformator, și de Teodor Meleşcanu, pe atunci şef al SIE, ale cărui semnături pentru intrarea în cursa electorală ar fi fost strânse de colonelul Mircea Dogaru şi o aripă PCR din PSD, reunită în Partidul Dreptăţii Sociale.

Decizia ieşirii de la guvernare i-a antagonizat lui Călin Popescu Tăriceanu o serie de lideri ALDE, oferindu-i Vioricăi Dăncilă prilejul de a-i ademeni pe unii cu funcţii în efemerul guvern. Pentru ea păstrarea de fațadă a alianței cu ALDE este singura variantă de a evita prezentarea în parlament pentru un vot de încredere şi a-și salva astfel guvernarea; un vot negativ, în precampanie electorală, ar asigura PSD și Vioricăi Dăncilă un dezastru electoral și mai mare decât cel care se prefigurează. Pe Teodor Meleșcanu îl foloseşte pe post de cal troian în ALDE, așa cum, în 2014, după ieșirea PNL din USL, făcuse Victor Ponta cu Călin Popescu Tăriceanu. La fel ca Meleșcanu acum, Tăriceanu primise, tot din partea PSD, funcția de președinte al Senatului. Meleșcanu, cunoscut și el ca vânător de funcții şi trecut prin câteva partide (PDR, ApR, PNL, PSD, ALDE), o face probabil nu doar pentru glorie personală, ci și din calcule pragmatice: vulnerabilitățile judiciare pe care le are (o plângere penală la Parchetul General, pentru conflict de interese și abuz în serviciu, după ce, ministru de Externe fiind, și-a numit, fără concurs, fiul vitreg în funcția de consul general al României la Strasbourg, ocupată deja de jure de un alt diplomat, și o plângere penală din partea PNL, pentru împiedicarea exercitării dreptului la vot al românilor din diaspora, la europarlamentarele din mai anul acesta). Din cauza acestor probleme, pentru care s-ar putea să aibă nevoie de majoritatea parlamentară care, la o adică, să nu voteze ridicarea imunității, se anunţă a fi o docilă marionetă a PSD.

În tot acest timp, tensiunile din ALDE se acutizează, ajungându-se la acuzații publice virulente, la excluderi din partid, pe de o parte, și la acțiuni în instanță pentru a le demonstra ilegalitatea, pe de alta, războiul dus între aripa Tăriceanu și aripa Meleșcanu părând să prefațeze disoluţia ALDE. Rămâne de văzut cine va păstra ștampila, pentru o insignifiantă glorie personală. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22