De ce şi pentru cine joacă PSD cartea naţionalismului în Europa?

Acum, mai mult decât oricând, dat fiind pericolul care pândeşte dinspre Est, avem nevoia certitudinii apartenenţei la UE şi a certitudinii unei Europe unite. Acum, mai mult decât oricând, nu are nimeni – nici state, nici Europa – nevoie de o exacerbare a naţionalismului. În România, însă, alianţa PSD-UNPR-PC joacă exact această carte. De ce? Pentru cine?

Mai sunt câteva zile până la data la care ro­mâ­nii îşi vor desemna noua garnitură de eu­roparlamentari. Cu unele excepţii, venite mai cu seamă dinspre formaţiuni de dreapta mici sau nou create, în campanie, dezbaterile cu publicul nu au gravitat în jurul temelor ce privesc şi interesul european – accesul României în Sche­n­gen, şomajul, creşterea eco­nomică, dependenţa de re­sur­sele energetice din Fe­de­raţia Rusă, gazele de şist, apro­pierea Republicii Moldova de UE, viitorul Comisiei Eu­ro­pe­ne etc. Nu s-a discutat nici despre viziunile privind UE, despre politicile şi instituţiile acesteia. Nu s-a încercat insuflarea către populaţie a sentimentului de apar­te­nen­ţă la UE, deşi era necesar, dată fiind, pe de o parte, scăderea încrederii populaţiei în UE, după 2007, iar pe de alta, propaganda, me­diatică şi politică, făcută în ultimii ani îm­po­triva UE şi a unor personalităţi europene. Nu am auzit, de asemenea, ca polemicile între can­didaţi să aibă ca motiv aceste teme.

În plus, a ieşit în evidenţă un „detaliu“ distonant şi, ra­por­tat la actuala conjunctură geo­politică, generator de mari sem­ne de întrebare. Alianţa care, potrivit intenţiei de vot, anun­ţă că va da cel mai ma­re nu­măr de parlamentari (PSD-UNPR-PC) a avut, în această campanie pentru ale­geri eu­ro­pene, mesaje pur naţionaliste – „Mân­dri că suntem români“ şi „România pu­ternică în Europa“. Tot pentru atingerea fi­lo­nului naţionalist, a recurs şi la folosirea unui brâu cu motive folclorice, ce duce cu gândul la portul popular, element al identităţii noas­tre naţionale. Asta, deşi Parlamentul Euro­pean nu reprezintă interese naţionale, ci in­te­resele cetăţenilor UE. Suplimentar, alianţa PSD-UNPR-PC a venit cu mesajul: „Trimitem la Bruxelles oa­meni mândri că sunt români, care vor apă­ra România“. Un mesaj ce pare nu doar că in­tenţionează să speculeze te­me­rea şi de­za­cor­dul populaţiei eurosceptice – sen­timente ac­centuate de recesiunea pre­lun­gită a eco­no­mi­ei comunitare –, ci şi că vrea să insufle ideea că oamenii simpli sunt în pe­ricol, că trebuie apă­raţi în faţa instituţiilor, a regulilor europene.

Astfel de mesaje (mai cu seamă cel privind nevoia de „apărare a României“) trădează un reflex naţional izolaţionist şi inoculează ideea că UE, această entitate supranaţională, este, de fapt, o ameninţare la adresa suveranităţii na­ţionale. Un astfel de mesaj nu numai că nu are legătură cu ceea ce trebuia să transmită acest scrutin, ideea de europenitate, nu de românism, dar pare o continuare voalată a mesajului antieuropean cu care lideri ai acestei alianţe ieşeau în public, în vara lui 2012, ca purtători de mesaj ai altei alianţe, USL, revoltându-se, chipurile în numele po­porului, împotriva „dictatelor“ impuse de Bru­xelles şi sugerând că România are statut de „colonie a UE“. Totuşi, de ce este jucată car­tea naţionalismului, în Europa?

Probabilitatea de a vorbi despre o gafă a echi­pei de PR a alianţei PSD-UNPR-PC este ex­trem de mică, mai ales că e o campanie gi­rată de însuşi preşedintele Socialiştilor Euro­peni şi actual preşedinte al Parlamentului Eu­ropean, Martin Schultz, prezent în România la lansarea acesteia. Care, astfel, a girat implicit declaraţiile cu iz antieuropean făcute de co­legi de-ai săi din PSD, a girat sprijinul pe care d-l Ponta îl dă baronilor corupţi, sfidând nu doar popor şi instituţii ale statului pe care îl reprezintă, ci şi instituţii europene care ne-au cerut eficienţă în lupta cu marea corupţie, dar a girat şi încălcarea statului de drept, deşi respectarea lui e unul dintre principiile fondatoare ale UE.

Dacă nu e o greşeală de PR, pentru cine se pre­găteşte alianţa PSD-UNPR-PC – cu girul so­cialiştilor europeni – să joace, în UE, cartea naţionalismului? Şi, nu în ultimul rând, pentru ce? Preambulul a fost făcut, recent, de pre­şe­dintele Camerei Deputaţilor, social-de­mo­cra­tul Valeriu Zgonea: „Data de 25 mai este o bă­tălie de viziuni şi de strategie (...) în in­te­ri­o­rul UE“. O schimbare de viziune şi de stra­tegie despre care alianţa PSD-UNPR-PC nu se consideră datoare cu explicaţii nici în faţa României, nici în faţa UE. //