De același autor
Nu există nici măcar o vagă bănuială că după scrisoarea contestatarilor lui Liviu Dragnea şi o eventuală demisie a lui, cerută insistent de aceştia, se va modifica ceva în politica PSD, că partidul va fi reformat. Că nu va mai avea ieşiri împotriva justiţiei şi chiar a democraţiei. Că nu va mai încuraja şi proteja, chiar oferindu-le cadru legal – corupţia şi cleptocraţia de partid. Că nu va mai patina pe terenul naţionalismului – şi nu vorbesc despre un naţionalism civic-liberal. Că se va dezbăra de numiri clientelare etc. etc. Aşa cum recenta ieşire la rampă a Gabrielei Firea şi demagogicele ei tirade care au precedat această scrisoare nu au nimic de-a face cu disidenţa într-un partid – care s-a remarcat, de ani de zile, prin grave derapaje antidemocratice şi s-a decuplat de la linia social-democraţiei europene –, nici cu apărarea unor principii, nici cu mustrări de conştiinţă.
Iniţiatorii acestei scrisori – oameni care, până mai ieri, l-au ovaţionat la scenă deschisă pe Liviu Dragnea şi, implicit, i-au susţinut şi aplaudat toate ieşirile în decor: Gabriela Firea, Paul Stănescu şi Adrian Ţuţuianu – nu regretă abuzurile şi deraierile de la statul de drept, de la democraţie, comise de PSD, la care au fost părtaşi dacă nu chiar regizori. De fapt, ei nu vor schimbare de politică în PSD şi în Guvern. Ei nu apără – cum nu au apărat niciodată – statul de drept, democraţia, anticorupţia, independenţa Justiţiei, meritocraţia. Ei nu critică Guvernul PSD, deşi este cel mai incompetent din istoria postdecembristă a României, îngrămădind cei mai mulţi neprofesionişti şi sfertodocţi. Ei nu pledează, cum nu au făcut-o niciodată, pentru o reformare reală, din temelii, a partidului. Nu, ei vor să continue pe aceeaşi linie trasată de Liviu Dragnea – linie care a scos în stradă sute de mii de oameni, în aceşti ultimi aproape doi ani de când guvernează –, dar cu altcineva la vârf. Cu Viorica Dăncilă. Adică, exact docilul om de încredere al lui Liviu Dragnea devenit, peste noapte, un tiran hulit de ţuţării de ieri, pe care i-a instalat în funcţii înalte, i-a pus pe locuri eligibile pe listele electorale şi le-a dat pe mână putere şi mulţi bani publici.
Semnatarii scrisori – şi, implicit, susţinătorii ei – nu se dezic, prin urmare, de politicil anti-justiţie ale PSD, promovate ca paravan al luptei împotriva statului de drept, de fapt umbrelă pentru penalii din partid şi din cercurile lor de interese, nici nu le regretă, ci le consideră legitime şi le vor puse în aplicare. În opinia lor, Liviu Dragnea – cu problemele sale judiciare, care nu i-au deranjat când l-au ales preşedinte, şi cu impopularitatea publică dobândită – este cel care a blocat acest demers. Paragraful de mai jos este relevant în acest sens:
„Toate luările legitime de poziție pe tema «Statului Paralel», a abuzurilor comise în justiție, în baza protocoalelor ilegale dintre SRI și diverse instituții, au fost contracarate cu ideea că PSD acționează din interes propriu, în beneficiul unor lideri sau acoliți ai acestora. De asemenea, inițiativele PSD în zona reformării Justiției, justificate din perspectiva democratizării societății românești, a respectării drepturilor și libertăților fundamentale, au fost atacate de opoziția parlamentară și o parte a societății civile, ca fiind demersuri exclusiv în interesul liderului PSD, domnul Liviu Dragnea. Prin urmare, se poate afirma, fără rezerve, că liderul PSD a devenit, prin vulnerabilitatea sa juridică, un obstacol în adoptarea acestor reglementări”. (Sublinirea mea – n.a.)
La fel de elocvent este un alt paragraf în care se spune că instalarea neîncrederii externe în PSD, „pe fondul percepției că sunt atacate instituțiile statului de drept și Justiția”, vine nu din atacurile date de oameni din acest partid la instituţii ale statului de drept – la legea lor de funcţionare ori la conducerea acestora –, ci din faptul că „PSD nu a fost capabil să explice convingător, în plan extern, motivațiile reale și legitime ale demersurilor sale privind reforma în Justiție și încetarea încălcărilor grosolane ale drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor de către «Statul paralel»”.(Sublinirea mea – n.a.)
Şi dacă mai exista vreun dubiu că cei trei sunt decişi să continue linia anti-justiţie şi împotriva anticorupţiei, trasată de Liviu Dragnea, acesta este spulberat de una dintre acţiunile în care, în numele reformei justiției și a politicii penale, vor să angreneze partidul: „Adoptarea unei inițiative legislative privind amnistia și grațierea, după o largă consultare și dezbatere cu Ministerul Justiției, CSM, ICCJ, asociațiile magistraților, UNBR și societatea civilă.”
Deci, nu e nicio revoluţie în PSD. Este o reglare de conturi intrapartinică, orchestrată de oameni care simt că pierd nu doar teren electoral – mai ales după protestul din 10 august –, ci mai cu seamă influenţă şi bani. E o încercare de înlăturare a liderului, dar de menţinere a toxicei linii de acţiune trasate de acesta. Prin urmare, nu contează cine va câştiga această luptă.
