Efectele guvernării de la TV

Melania Cincea 12.05.2013

De același autor

După ce, luni şi luni de zile, au făcut opoziţie în direct, de un an, USL guvernează în direct. Logoreea live nu este, însă, echivalentul transparenţei, ci al irosirii de timp şi, implicit, al ineficienţei actului de guvernare – rezultatele, de altfel, sunt elocvente. Dar, e adevărat, s-a dovedit a fi echivalentul eficienţei electorale. Eşecurile înregistrate de Putere în actul de guvernare, scandalurile interne şi externe provocate cu bună ştiinţă şi cu o constanţă malefică, derapajele democratice trec drept motive de aplauze în faţa multor oameni ce par narcotizaţi printr-o abilă manipulare mediatică. Cel puţin asta indică rezultatele din decembrie 2012, despre asta vorbeşte intenţia de vot de acum.

În decembrie anul trecut, o largă masă de români a dovedit că nu au contat evenimentele din vara lui 2012: schimbarea abuzivă a Avocatului Poporului, revocarea, într-o sesiune extraordinară a Parlamentului, a preşedinţilor celor două Camere ale Legislativului, trecerea în regim de urgenţă, dar nejustificată a Monitorului Oficial din subordinea Parlamentului în cea a Guvernului, plecarea la Summitul Consiliului European a premierului Victor Ponta în locul şefului statului – mişcare făcută prin forţarea grosolană a Constituţiei –, suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, în ciuda avizului Curţii Constituţionale, încercarea de a schimba ilegal întâi regulile referendumului şi, ulterior, rezultatul, apoi ofensiva majorităţii parlamentare asupra unor instituţii ale statului de drept, călcarea în picioare a separaţiei puterilor în stat, ignorarea deciziilor în materie de integritate şi nerespectarea independenţei sistemului judiciar. Nu au contat nici atitudinea şi declaraţiile antieuropene venite dinspre eşalonul întâi al Puterii. Nici numirile jenante de la vârful Ministerului Educaţiei, unde au fost propuşi oameni care fie şi-au falsificat CV-urile, fie au dau rateuri penibile în redactarea lor, fie erau implicaţi în scandaluri de incompatibilitate. Nu a contat nici plagiatul primului-ministru, care a ţinut capul de afiş al mass-media, zile în şir, în mai toată Europa, nici refuzul său de a demisiona în urma acestui scandal. Nu a contat nici îngenuncherea politică, prin forţări ale legii, a instituţiilor care au dovedit acest plagiat şi care puteau lua decizii care l-ar fi lăsat pe prim-ministrul Victor Ponta fără titlul de doctor. Nu a contat modul în care ministrul Justiţiei a sfidat pe toată lumea prin celebra plimbare cu maşina familiei Năstase – în timpul în care Adrian Năstase îşi ispăşea pedeaspa în penitenciar şi mai era parte într-un alt doar penal aflat pe rol. Nici atitudinea protectoare a dlui Ponta faţă de dna Pivniceru, după acest episod, nu pare să fi interesat pe cineva. La fel, nici imaginea externă a României, făcută ţăndări. Nu au contat nici chiar problemele resimţite direct de populaţie, de exemplu, deprecierea galopantă a cursului de schimb valutar, chiar dacă mare parte a românilor sunt înglodaţi în credite în valută.

Toate acestea s-au dovedit aspecte insignifiante. Rezultatele scrutinului din decembrie 2012 sunt relevante. O mare masă de români a votat exact acea parte a clasei politice care crease aceste probleme. Ba, mai mult, a mandatat ca reprezentanţi în Parlament indivizi aflaţi în diverse stadii ale unei anchete penale ori turnători la Securitate dovediţi în instanţă. Oferindu-le astfel posibilitatea de a se ascunde de lege, invocând imunitatea parlamentară, şi de a-şi face, reface sau întări reţele de influenţă, de a-şi proteja, prin poziţiile deţinute, afaceri care, cu indulgenţă, pot fi incluse în zona gri. Oferindu-le apoi posibilitatea ca, în numele lor, să mandateze un Cabinet supradimensionat, inutil bugetofag, având cu zece miniştri mai mult decât anteriorul.

La minimizarea acestor probleme a contribuit transformarea multor instituţii media în arme politice şi punerea lor la dispoziţia politicienilor. De aici până la manipularea publică, printr-un abil mesaj voit distorsionat, nu a mai fost decât un pas.

În Opoziţie, USL criticase Guvernul din studiouri de televiziune prietene şi angajate politic, lansându-se în dezbateri conflictuale, în loc să recurgă la dezbateri argumentate, în Parlament. Acelea puteau contribui la eficienţa actului de guvernare. Cele din studiouri tv au contribuit doar la escaladarea cotei de popularitate a USL.

Ajunsă la putere, USL a dat copy-paste pe aceeaşi strategie de PR politic care îşi dovedise eficienţa. Şi guvernează, de un an de zile, de la televiziuni. Această logoree live nu este echivalentul transparenţei, ci doar al pierderii de timp şi, implicit, al ineficienţei actului de guvernare – rezultatele, de altfel, sunt elocvente. USL a obţinut, în schimb, ceea ce a interesat-o mai mult decât actul de guvernare: menţinerea cotei de popularitate – care să-i asigure o şedere prelungită la putere –, în ciuda inflaţiei de probleme create sau nerezolvate.

Un sondaj recent de opinie, realizat de Avangarde şi făcut public, zilele acestea, arată că intenţia de vot pentru alegerile europarlamentare este clar în favoarea alianţei de guvernare: 60% USL şi, departe, cu 16%, PDL şi 4%, Alianţa D.A. Ceea ce arată că toate nerealizările Cabinetului Ponta, toate actele de sfidare a legii venite din partea Puterii – că e vorba de sfidarea electoratului  sau a Europei –, toate derapajele antidemocratice sunt ori necunoscute, ori trec drept acţiuni scuzabile în numele luptei cu duşmanul. Aşa se face că nu au contat două rapoarte negative consecutive pe Justiţie, care au contribuit la amânarea pe termen nelimitat a intrării în Spaţiul Schengen, deşi tehnic suntem pregătiţi pentru acest pas. Nu a contat nici anunţul Germaniei, Danemarcei, Olandei şi Finlandei, privind necesitatea aplicării unui mecanism de sancţiune pentru derapajele democratice, care viza şi România. Nici declaraţiile anti-occidentale în care s-au întrecut oficialii de la Bucureşti – de la Crin Antonescu la Titus Corlăţean şi Mona Pivniceru. La fel de dezinteresaţi pare să fie majoritatea electoratului şi faţă de decizia nejustificabilă, dar de mare urgenţă, a primului-ministru de a-şi subordona serviciul secret al MAI, şi faţă de numirea ca şef al Corpului de Control al aceluiaşi minister a unui ofiţer cercetat penal. Ignorând inclusiv recomandările din MCV. Nu deranjează nici menţinerea în Guvern a unor miniştri cercetaţi penal, deşi recomandările CE erau de a-i elimina, până la clarificarea situaţiei lor juridice. Nici înlăturarea majorităţii reformiste din CSM, cu largul concurs al fostului ministru al Justiţiei. Nici politizarea pe faţă a numirii conducerii Ministerului Public. Apoi, dacă nu deranjează furtul intelectual al lui Victor Ponta, era greu de crezut că ar fi deranjat prea multă lume modificările aduse, în Camera Deputaţilor, Legii Educaţiei, în sensul în care rectorii nu mai pot anula teze de doctorat plagiate şi, în plus, pot fi în paralel parlamentari, fără a deveni incompatibili. Nu a deranjat nici scăderea nivelului de trai, nici scumpirea alimentelor, aşa că „subtilităţi” de genul modificării Legii parteneriatului public-privat, în sensul desfiinţării licitaţiei la atribuirea contractelor pentru mari proiecte, ori concentrarea puterii decizionale, în cazul marilor contracte, în mâinile unui singur om, prieten al premierului, ori numirea „clanului Ruşanu” la Autoritatea de Supraveghere Financiară nu trezesc nici interes şi, cu atât mai puţin, spaime colective. Acelaşi dezinteres a fost manifestat faţă de eşecul numirii unor manageri independenţi la companiile de stat, faţă de incapacitatea absorbţiei fondurilor structurale, faţă de creşterea arieratelor în economie, faţă de multe alte aspecte.

Dacă intenţia de vot, la fel ca votul în sine, e problema fiecărui individ în parte, eficienţa actului de guvernare priveşte pe toată lumea, indiferent de parti-pris-uri politice. Şi priveşte inclusiv Opoziţia. Care are responsabilitatea de a arăta cu degetul erorile Puterii şi de a căuta soluţii. Nu apelând la strategia de PR politic a USL, nu mutându-se în studiouri tv şi nefăcând nimic altceva, nu îmbrăţişând populismul şi demagogia sterilă, ci căutând soluţii pentru rezolvarea problemelor şi pentru ca mesajul clasei politice – că e Putere sau Opoziţie – să nu ajungă distorsionat la electorat. Altfel, vom avea ineficiente VIP-uri politice, a căror strălucire de staniol îi va ajuta pe mulţi să nu vadă problemele în care băltesc.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22