Justiţia, lovită prin ricoşeu

Miza celui mai recent atac public al Asociaţiei Magistraţilor din România la adresa lui Daniel Morar este, inechivoc, răzbunarea la adresa lui şi decredibilizarea sa. Efectul, însă, va fi decredibilizarea Justiţiei.

Justiţie resentimentară

Înainte ca voci avizate să dea un răspuns public AMR, care îi cere pre­şedintelui Traian Băsescu revocarea decretului de numi­re a lui Daniel Morar la Curtea Constituţională, acuzându-l de “eşecuri profesionale şi abu­zuri grave, precum şi de necu­noaşterea normelor juridice in­ternaţionale şi a Constitu­ţiei”, abordarea problemei de către această asociaţie, al cărei preşedinte de onoare este judecătorul Viorica Costiniu, ridică mari semne de întrebare. O reglare de conturi în sânul şi în numele Justiţiei, aşa cum pare a fi această luare de poziţie, nu e de natură să confere încredere.

AMR nu poate fi credibilă ridicând această problemă. Nu în condiţiile în care o are ca preşedinte onorific pe dna Costiniu – soţia lui Florin Costiniu, fost judecător al Înaltei Curţi, proaspăt condamnat la detenţie, cu suspendare, pentru corupţie, în afacerea “reţeaua Voicu”. Dna Costiniu nu numai că nu era în măsură să gireze acest demers, cu iz de răzbunare personală împotriva lui Daniel Morar – dat fiind că ancheta împotriva soţului său a fost declanşată de DNA în mandatul lui Daniel Morar –, dar ar fi fost indicată demisia din magis­tratură în ziua pronunţării sen­tinţei de­finitive şi irevocabile. Nu a făcut-o şi, cu siguranţă, nu o va face. Deşi la fiecare sentinţă pe care o va da într-un dosar penal in­strumentat de DNA va crea suspiciuni. Deşi prin rămânerea sa în sistem, prin refu­zul de a se delimita oficial de afacerile penale ale soţului,erodează credibilitatea Justiţiei.

AMR nu poare fi credibilă pentru că nu este impraţială. A dovedit, nu o dată, un făţiş partizanat, inclusiv politic. A dovedit că se implică în acţiuni care nu au legătură cu misiunea sa, de a apăra independenţa Justiţiei şi a statutului magistraţilor. De exemplu, nu a scos un cuvânt despre Mona Pivniceru – nici când a fost promovată la C.C.R., nici când a fost numită ministru al Justi­ţiei – deşi anterior fusese văzută în limuzina lui An­drei Năstase, în perioada în care Adrian Năstase era deţinut într-un dosar de corupţie şi inculpat în altul. Nu a contat nici că dna Pivniceru se pronunţase public, în favoarea lui Adrian Năstase, într-un dosar în curs de soluţionare. Nu am auzit de vreo răbuf­nire a AMR la adresa magistraţilor care, în ziua în care CSM îi revoca abu­ziv pe Cristi Danileţ şi Alina Ghica, făceau grevă anti-Danileţ şi anti-Ghica. Ilegal. AMR însăşi a susţinut necesitatea revocării lor. Nicio reacţie din partea AMR nici în vara lui 2012, când judecători, procurori, membri ai CSM au fost supuşi la acţiuni de intimidare, prin presiuni media ori prin atacuri politice directe. Apoi, în primăvara lui 2010, perioada în care a fost condusă de doamna Pivniceru, aceleiaşi AMR i s-a părut firesc să refuze să discute cazul judecătorului Costiniu – pe atunci membru al organizaţiei –, în ciuda reacţiei câtorva sute de procurori şi judecători care au protestat public împotriva corupţiei din sistem. Mai mult, imediat după arestarea “lotului Voi­cu”, deci şi a judecătorului Florin Costiniu, AMR acuza DNA că, purtându-l pe acesta cu cătuşe, pu­ne în scenă “o acţiune deliberată de intimidare şi umilire, o demonstraţie nepermisă de forţă şi discre­ditare a puterii judecătoreşti”. Adică, nu fapta judecătorului Costiniu era gravă, ci reacţia DNA.

De fapt, în numele câtor magistraţi vorbeşte AMR? De pe site-ul asociaţiei nu poţi afla numărul membrilor, cu atât mai puţin numele acestora şi instanţa de unde provin. Câţi magistraţi subscriu acestor reacţii şi câte dintre ele sunt doar acţiunile unor grupuri de interese?

Miză şi efect

Ţinând cont de ieşirile în decor de până acum, e clar că acţiunea AMR, de faot a dnei Costiniu, via AMR, este răzbunarea la adresa lui Daniel Morar, dorinţa de decredibilizare a lui. S-a mers, probabil, pe raţionamentul că, după ce AMR îl acuză public de eşecuri profesionale, de abuzuri grave, de necunoaşterea normelor juridice in­ternaţionale şi a Constitu­ţiei, Daniel Morar se va alege cu o doză consistentă de neîncredere. Care îl poate afecta şi în cariera actuală, şi într-o eventuală carieră politică, în care ar pleca cu un capital mare de popularitate şi de încredere. Ceea ce e periculos pentru unii, şi din Justiţie, şi din politică. Pentru ei compromiterea dlui Morar vine mănuşă. 23 de parlamentari, 15 miniştri şi secretari de stat, opt prefecţi şi subprefecţi, opt preşedinţi de Consilii Judeţene, nouă directori de agenţii naţionale cu rang de secretar sau subsecretar de stat, 40 de şefi de companii naţionale şi regii autonome, 25 de directori de instituţii publice 100 de primari, 50 de magistraţi, 500 de ofiţeri de poliţie, vameşi, inspectori fiscali şi comisari de Gardă Financiară deferiţi Justiţiei de DNA, în timpul mandatului lui Daniel Morar, erau piese dintr-un sistem care a funcţionat impecabil ani şi ani. De care PNA-ul dlui Amărie nu s-ar fi atins.

Ţinând cont de ieşirile în decor de până acum ale AMR, este, însă, foarte probabil ca efectul să fie decredibilizarea Justiţiei. Reglările de conturi în sânul şi în numele Justiţiei nu conferă încredere.

MELANIA CINCEA, jurnalist la TIMPOLIS