De același autor
Discuțiile de la Palatul Cotroceni dintre președintele Nicușor Dan și liderii partidelor din fosta coaliție de guvernare, PSD, PNL, USR și UDMR, pentru nominalizarea unui premier, s-au finalizat cu un nou blocaj. Previzibil, dacă punem cap la cap declarațiile din ultimele săptămâni ale liderilor politici din zona proeuropeană.
Ce transmite această stare de fapt – nemaiîntâlnită în democrația noastră postdecembristă? Inflexibilitate, încăpățânare, imaturitate politică. Toți liderii acestor partide par să pună interesul de partid și calculele electorale deasupra interesului țării, ignorând că România are nevoie urgentă de un guvern cu puteri depline, are nevoie de o coaliție guvernamentală care să țină extremiștii din AUR departe de putere, așa cum, de altfel, cele patru partide și-au luat angajamentul după alegerile prezidențiale din luna mai 2025, când au format coaliția de guvernare.
Liderii acestor partide – exceptând UDMR, dinspre care vin semnale de mai multă rațiune politică – par să aștepte fie noua sesiune parlamentară, deși, persistând în această inflexibilitate, nici atunci nu vor putea ajunge la un numitor comun, fie alegeri anticipate, care însă nu îi avantajează și nu îi vor aduce la putere. Conform unui foarte recent sondaj realizat de Agenția de Rating Politic, intenția de vot a românilor este următoarea: AUR – 36,5%, PNL – 22,4%, PSD – 17,9%, USR – 10,5%, iar UDMR – 4,9%. Așadar, în aceste condiții, aritmetica parlamentară arată limpede că, fără PSD, PNL, USR și UDMR (dacă va mai trece pragul electoral) nu vor avea o majoritate parlamentară, deci nu vor mai ajunge la guvernare. Și atunci pe ce mizează? Asta cred că se întreabă orice om lucid, care privește siderat și revoltat la haosul politic de azi (cauzat, trebuie subliniat apăsat, de PSD, care s-a înhăitat cu extremiștii de la AUR și a dat jos Guvernul Bolojan doar pentru a-și prezerva privilegiile, sinecurile date armatei de partid din eșaloanele doi, trei). De ce ar forța alegeri anticipate pentru a ajunge în opoziție?
Sunt voci care spun că este doar treaba lui Nicușor Dan să desemneze un premier. Este, dacă ar exista un consens al partidelor invitate la Cotroceni. Dar dacă președintele Dan va desemna un nou prim-ministru neagreat de partidele din fosta coaliție de guvernare – așa cum s-a întâmplat cu Eugen Tomac sau cu Adrian Veștea, nominalizare neinspirată și total lipsită de fairplay față de PNL –, cui ar folosi această mișcare, în condițiile în care, se știe, nu poate trece de votul Parlamentului?
Pentru ieșirea din acest balamuc politic este nevoie de rațiune, de abandonare a orgoliilor, de ieșire temporară din logica electorală, de cooperare, de găsire a unei soluții, de acceptare a unui compromis pentru a pune interesul național pe primul loc. Altfel, cei care vor câștiga din această luptă – care deja vlăguiește o parte a societății și irită o alta, și care creează impredictibilitate în mediul economic – vor fi cei care promit că vor pune capăt haosului. Adică, cei din AUR. Cu ce preț o vor face? Incalculabil, în opinia mea – și pentru democrație, și pentru economie.
Și ca și când nu era suficientă criza guvernamentală transformată în criză politică, a fost adusă pe agenda publică și tema suspendării președintelui Nicușor Dan.
Într-un discurs delirant – de pe treptele instanței unde e judecat –, fostul candidat la Președinție, cu un șir de ilegalități în spate, Călin Georgescu a cerut, luna trecută, „fiecărui membru al Parlamentului care mai are în inimă dragoste de țară” să înceapă procedura de suspendare din funcție a președintelui Nicușor Dan. Nu avea, desigur, nicio calitate să solicite Parlamentului acest lucru. Doar calitatea imaginată de el și de oamenii de curte, de „salvator al nației”. În discurs a folosit de cel puțin două ori îndemnul „ridicați-vă”. Un mod de adresare împrumutat din discursul Mișcării Legionare – ale cărei căpetenii îi sunt, de altfel, modele –, acolo unde acest termen echivala cu un îndemn la luptă împotriva clasei politice și, totodată, un îndemn simbolic la trezire spirituală, la renaștere națională a poporului pentru a salva țara de acea clasă politică. A răspuns rapid la mesajul lui „Mesia”, ca un aghiotant, liderul AUR, George Simion, și el un admirator al căpeteniilor legionare. La scurt timp, AUR a anunțat declanșarea procesului de suspendare a președintelui pentru, chipurile, „anularea voinței românilor” și alegeri anticipate.
În acest timp, cercetat într-un dosar penal – ce se conturează tot mai limpede ca fiind tergiversat, având patru amânări consecutive la Curtea Supremă –, dosar care vizează o faptă extrem de gravă (instigare la lovitură de stat), Călin Georgescu umblă prin țară și face băi de mulțime. Înconjurat de gărzi de corp (plătite din ce bani?…), pentru a intimida ori pentru a se autovalida, pentru a poza în ceea ce nu este, și anume un politician important care are nevoie de protecție, se comportă de parcă ar fi în campanie electorală. Iar după el, alai oameni aduși cu autocarul, să pară localnici căzuți în adulație. Totul filmat, în timp ce, la unele ieșiri, din boxe răsună imnul militar cu care i se dă onorul șeful statului…
Planul georgist-aurist de aducere la putere a lui Călin Georgescu chiar le-ar putea ieși, în condițiile acestui scenariu: declanșarea de alegeri anticipate, cu o coaliție în jurul AUR, cu majoritate foarte mare, suspendarea președintelui, revocarea lui, noi alegeri prezidențiale. Moment în care, cum am mai scris, vom intra într-o nouă „Epocă de AUR”, în care orice va fi posibil (pentru ei). //
Articol publicat pe putereaacincea.ro
