De același autor
Am urmarit pe 20 decembrie 2005 Gala 10 pentru , organizata de postul de televiziune Realitatea TV. Ideea a fost foarte buna si atmosfera placuta. Dupa o dimineata in care puterea si opozitia s-au paruit in parlament, in stil autist, aruncandu-si vorbe grele, fara sa dialogheze, seara cobeligerantii se aflau de fata in Ateneul Roman, zambitori, imbibati de “spiritul sarbatorilor” si al sarbatoririlor.
Poporul roman, prin cei 4.000 de reprezentanti sociologic esantionati ca sa ne dea perceptia celor 17 milioane de alegatori, isi votase pe cei mai buni cantareti, actori, sportivi, jurnalisti, analisti politici, ministri, parlamentari, politicieni tineri si politicieni in genere. Cei 10 s-au dovedit a fi 8, caci 2 dintre protagonistii Galei au intrunit sufragiul popular la doua categorii: Cristan Tudor Popescu a fost desemnat si jurnalistul, si analistul politic al anului, iar Mona Musca a dobandit trofeul la categoria ministri si parlamentari. Oamenii isi iubesc cantaretii, mai ales de muzica populara (Irina Loghin), actorii (Florin Piersic), fotbalistii (Cristi Chivu), apreciaza succesul marilor capitalisti romani (Ion Tiriac), admira incisivitatea fara frontiere a jurnalistului anului si ubicuitatea sa televizata in talk-show-uri si interviuri pe toate canalele posibile, admira acelasi lucru la tanarul politician al anului (Cosmin Gusa): faptul ca nu are nici “tata originar”, nici “tata adoptiv” si merge pe drumul sau. Poporul alegator se regaseste in parlament intr-o femeie independenta, curajoasa, orientata spre cetateni si neobedienta, mereu solicitata de mass-media, prezenta ca liberala civica, nu ca reprezentanta a unui partid (Mona Musca), si in guvern, eventual din aceleasi motive, fiindca cei 4.000 nu au facut analiza rezultatelor guvernarii. In sfarsit, poporul elector se regaseste in barbatul politic din capul statului, Traian Basescu, secondat la categoria politicieni tot de Mona Musca, ea, la randul ei, fiind secondata de Corneliu Vadim Tudor, nominalizat pe locuri fruntase si la categoria parlamentari. (Nota bene ingrijoratoare: cu exceptia Monei Musca, PNL, PD, PC si UDMR - aliatii la guvernare - nu au parlamentari marcanti. PSD si PRM, da.)
Exisa ceva comun in pozitiile de top ale Monei Musca, Traian Basescu, Cristian Tudor Popescu, Cozmin Gusa, Monicai Macovei (locul II la nominalizare de ministri), Vadim Tudor si Gigi Becali (nelaureati de asta data, dar nominalizati, primul pe locul III la politicieni, al doilea pe locul II la oameni de afaceri): autenticitatea pe care o respira fiecare dintre ei. Nici unul nu este perceput ca “omul lui X”. Fiecare este omul sau. Fiecare este perceput ca politician pentru cetateni, nu pentru partid. Fiecare este perceput ca mai aproape de caracteristicile onestitatii. Pe scurt, electoratul esantionat apreciaza cateva virtuti politice clare: autenticitatea, curajul, stilul direct de comunicare, orientarea spre cetateni, onestitatea, consecventa, unicitatea. Este un progres evident fata de deceniul trecut, cand aprecia excesiv (asa cum reiese din sondaje si din vot) paternalismul, conservatorismul de stanga, discursul comun si impersonal, limbajul cabalistic, disciplina de partid, stilul “strans uniti in jurul conducatorului”.
Prima veste buna este ca ne aflam in plina adolescenta a exercitiului cetateniei. Oricine se va mai orienta spre virtutile apreciate in trecut greseste si este politic falimentar. Oricine va merge in urmatorii cinci ani spre strategia castigatoare actual va pierde evolutia urmatoare catre tineretea civica: dinamism, competitie, pragmatism, orientare spre proiecte fezabile, judecarea dupa rezultate. Se va afla intr-un retard semnificativ fata de stadiul evolutiei electoratului.
A doua veste buna este aceea ca electoratul este mult mai putin misogin si incepe sa crediteze la cote ridicate participare politica a femeilor (gratie mai ales Monei Musca si Monicai Macovei). Deocamdata, ele sunt admirate mai ales pentru prestatia politica orientata spre dreptate si cetateni. Urmeaza ca politicienele, oricare ar fi acestea, sa demonstreze ca au o agenda clara in privinta intereselor politice ale femeilor si ca aduc in politica romaneasca virtuti preponderent femeiesti: cooperarea, simtul datoriei, responsabilitatea, grija, empatia, inclinatia politica spre educatie, sanatate si gospodarire, capacitarea celor din jur, constructia politicilor publice de la micro la macro, orientarea spre interesul general prin cel personal si comunitar.
O alta lectie a acestui sondaj national incheiat cu Gala laureatilor este aceea ca, in Romania, daca vrei notorietate, succes de public, proeminenta, daca vrei sa “existi”, ai nevoie sa faci performanta in zona fotbalului, a muzicii usoare si populare, a aparitiilor in talk-show-uri TV, a celor anecdotice si telenovelistice, afacerilor, politicii, in partea ei intens mediatizata. Presa se manifesta “erotico-narcisic” fata de politicieni si de ea insasi. Asa cum ne reflecta mass-media romanesti, suntem o
Lectia acestei lectii este lipsa cronica de profesionalism in presa si mai ales in audiovizual. Jurnalistii vin, in cazuri fericite, din scoli de jurnalism si, in cazuri ultrafericite, din scolile bune de acest tip. De regula, nu au astfel de scoli in trecutul lor. Au parasit alte zone din cauza decaderii domeniului propriu sau fiindca nu se descurcau decat slab sau mediocru acolo. Presa, mai ales audiovizualul, este plina de inginerii fostei industrii socialiste falimentare si, mai nou, de specialisti in comunicare, dar rar si in continutul acesteia. Cei mai multi nu au respect pentru alte profesii pentru ca nu stiu mai nimic despre ele. Rar intalnesti cazul unui bun specialist (sociolog, politolog, jurist, economist, medic, pedagog etc.) sa aiba studii postuniversitare de jurnalism si sa fie jurnalist specializat. Oamenii media intra adesea in cercul vicios al diletantei spectaculoase si invata de la maestrii genului ce importa si ce nu pentru marele public, adica: fotbalul, politica, muzica “lejera”, vedetele, spectacolul, banii. Unii stiu ca “spectaculos” poate deveni orice este bine mediatizat: Cristian Tabara mediatizeaza spectaculos carti. Eugenia Voda mediatizeaza relativ spectaculos profesionisti din diferite domenii, e drept, la ore la care poporul doarme, leganat si obosit de reclame, politicieni, fotbal si vedete sexy.
Probabil ca starea actuala trebuie asimilata aceluiasi sindrom adolescentin, usor schizoid: de la elogiul comunist al muncii grele a macaragiilor, tesatoarelor si metalurgistilor, am trecut la elogiul loisir-ului, al spectacolului, al circului. Elogiam munca fizica? Ei bine, acum elogiem desfatarea picanta si circul politic! Elogiam anonimatul “colectivelor de munca”? Ei bine, acum facem exclusiv elogiul lui “one man show”! Ne pregatim insa pentru alt stadiu. Se cam termina cu prevalenta intuitiei, flerul, imaginatia, talentul compunerilor libere in jurul unor subiecte mai mult sau mai putin facile. Ne sufla in ceafa concurenta profesionala transfrontaliera, inclusiv in mass-media si in politica.
