Un citat din moţiune

“Este, în mod sigur, perioada cea mai neagră din istoria recentă a României, caracterizată prin: reducerea masivă a salariilor, a pensiilor, a alocaţiilor pentru copii, a alocaţiilor familiare, a indemnizaţiilor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, a ajutoarelor de şomaj, a indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap, a sumelor pentru compensarea medicamentelor, a ajutoarelor pentru încălzire pe timp de iarnă, a primelor, tichetelor de masă, a celor de vacanţă, a biletelor de odihnă, a celui de-al 13-lea salariu, a indemnizaţiilor de merit, a altor sporuri şi stimulente prevăzute în contractele colective de muncă, a venitului minim garantat, introducerea coplăţii în sănătate şi extinderea plăţii CASS pentru pensionari, închiderea de şcoli şi spitale, disponibilizări în masă şi aşa mai departe.”

Un citat din Moţiunea depusă de USL pe Codul Muncii (sau Codul Sclaviei, cum îi zic Ponta şi Antonescu) care zugrăvesc PDL-ul în roz şi mă conving să-l votez şi în 2012.

Din nefericire, PDL însuşi pare convins că singurele măsuri bune (şi în sens moral, nu numai “tehnocrat”) pe care le-a luat de cînd e la guvernare nu sînt decît un rău necesar, impus de circumstanţe. PDL nu crede în propriile măsuri, în propria guvernare. Şi ăsta e motivul pentru care e la 15%.

Faptele nu sînt suficiente. Mai e nevoie şi de vorbe. Însă pentru vorbe, chiar mai mult decît pentru fapte, e nevoie de credinţă. În Statele Unite, Scott Walker, guvernatorul Winsconsin-ului, doar fiindcă încearcă, devine un simbol al mişcării Tea Party şi al renaşterii dreptei, în timp ce în România, guvernul Boc, deşi reuşeşte, nu rămîne decît un simbol al declinului PDL. De ce? Fiindcă Scott Walker crede în ceea ce face, şi o şi spune, în timp ce Emil Boc, împreună cu PDL-ul, sînt înspăimîntaţi şi oripilaţi de ceea ce au făcut. Şi, orice ar spune, nu reuşesc să ascundă asta.

E oare de mirare, apropo de articolul lui Sebastian Lăzăroiu despre BNR, că la noi singurul discurs etic, de dreapta, îl găseşti la Mugur Isărescu?