Retragerea decorației dlui Tokes: un abuz grav și o prostie

Miron Damian 21.09.2013

De același autor

Să încep prin a spune care nu sunt motivele pentru afirmația de mai sus. Am văzut opinii conform cărora dl Tokes ar trebui să păstreze decorația pentru rolul pe care l-a jucat în Revoluția din 1989. Argumentul ar putea fi bun dacă s-ar pune în dispută acordarea decorației pe acest temei. În schimb, el nu răspunde, cel puțin nu direct, argumentelor oferite de cei care susțin retragerea decorației: europarlamentarul e acuzat de declarații ”anti-românești”, culminând cu cererea făcută recent ca Transilvania să intre într-o formă de protectorat bipartit, româno-maghiar. Acestea fiind spuse, nu îmi susțin afirmația din titlu nici pe temeiul că aș fi de acord cu opiniile dlui Tokes. Din contră, găsesc discursul său ca fiind unul de monomaniac, fixat obsesiv pe o idee și rupt de realitate. Pe mine, cel puțin, mă plictisește – ca toate discursurile de același gen.

Acestea fiind spuse, retragerea decorației dlui Tokes ar reprezenta o sancționare a acestuia pentru opiniile exprimate public. Cu alte cuvinte, ar fi o încălcare flagrantă și categorică a dreptului la liberă exprimare. Drept de care se bucură dl Tokes în calitate de cetățean român, indiferent de etnia sa și, mai ales, indiferent de opiniile pe care le susține. Acum, știu care o să fie replica: ”dreptul la liberă exprimare nu e unul absolut”. Așa este, nu e absolut, există cazuri explicit enumerate și bine definite în care el poate fi limitat. Or, nimic din ce a declarat dl Tokes nu intră în categoriile respective. De fapt, e și mai rău. Departe de a fi vorba de un caz care stă undeva la limitele libertății de exprimare, avem aici unul care stă chiar în centrul acestuia, și a noțiunii de drept în general. Ceea ce a făcut dl Tokes a fost să spună niște lucruri cu care marea majoritate a românilor sunt, cu grade diferite de vehemență și de temei, în dezacord. Îl scoate asta pe dl Tokes de sub protecția acestui drept? Nici vorbă, din contră. Dacă dreptul există, există tocmai pentru așa ceva. Căci, dacă condiționăm libera exprimare de conformitatea opiniilor cu cele ale majorității și/sau reprezentanților statului, atunci dreptul în sine este anulat: la ce bun să protejăm doar acele opinii care n-au nevoie de niciun fel de protecție? Să vorbim atunci de libertate ar deveni un abuz de termeni: e ca și cum am spune că un sclav e liber – e liber să facă întocmai ce-i spune stăpânul său. Și nu e vorba doar de acest drept particular: toate drepturile au aceeași noimă și ar fi anulate în același fel. Sunt curios ce părere ar avea dna Corina Crețu și susținătorii ei dacă am transfera discuția la dreptul la viață privată și am spune ceva de genul: nu pot invoca protecția acestui drept cei a căror viață privată are elemente considerate de majoritate, mai mult sau mai puțin vehement, și poate chiar temeinic, a fi reproșabile – de exemplu o relație adulteră. Nu e protejată decât intimitatea acelor persoane care n-au nevoie de o astfel de protecție. Ridicol, nu? Dar și scandalos. Dacă trăim într-un stat democratic și o societate liberă atunci restrângerea substanțială a oricărui drept fundamental reprezintă un abuz grav, și exact acesta e cazul retragerii decorației dlui Tokes.

Dar e și o imensă prostie. Spune dna Crețu că a numărat nu mai puțin de 134 de declarații ”anti-românești” ale dlui Tokes, declarații în care europarlamentarul cere colegilor săi și instituțiilor europene să recunoască că statul nostru are o politică anti-maghiară și să intervină susținând autonomie teritorială pe criterii etnice etc. etc. Eu sunt curios dacă dna Crețu poate cita un caz în care să fi existat vreo reacție concretă în acest sens. Unul singur. Adică, opiniile dlui Tokes ar fi de acuzat (in extremis) dacă ar fi dus la fapte – bun, care ar fi acestea? Vedeți voi dragi cititori, lamentațiile permanente, din Parlamentul European și nu numai, au un efect inexistent nu în ultimul rând pentru că li se opune un adversar redutabil și, din perspectiva dlui Tokes, ireductibil: el însuși. Ce credibilitate poate avea europarlamentarul vorbind de jugul sub care sunt etnicii maghiari din România, dacă în exact același timp el însuși exemplifică un etnic maghiar al cărui singur jug pus de statul nostru este eventual colanul care îi sprijină ”Steaua României”? Cum pot fi luate în serios declarațiile sale despre persecuțiile la care sunt supuși maghiarii în România, dacă în același timp el însuși exemplifică un maghiar care, indiferent cât de scandaloase sunt opiniile sale, nu suferă niciun fel de persecuție? Cum să considere cineva oferirea unei forme de protecție maghiarilor transilvăneni la cererea unui maghiar transilvănean care ar trebui eventual protejat de înalta demnitate și decorație oferite de statul român? Or, exact asta e situația pe care retragerea ei ar schimba-o; acesta e cel pe care vor să-l sancționeze și să-l reducă dna Crețu și restul: colegul lor, europarlamentar decorat, care aruncă permanent în derizoriu și irelevanță opiniile pro-autonomie, pro-protectorat șamd. ale unui anume Tokes Lazlo.

Spuneam că nu consider un argument împotriva retragerii faptul că dl Tokes a avut un rol major în declanșarea revoluției din 1989. Și totuși, o legătură clară există: în ce a constat acest rol? Ei bine, deloc surprinzător, europarlamentarul a făcut pe-atunci ce face și acum, s-a manifestat public împotriva statului român, împotriva demolării bisericilor și caselor parohiale odată cu ”sistematizarea” satelor , de exemplu. Sigur, egal cu sine însuși, dl Tokes acuza o politică ”anti-maghiară”, ceea ce era pe jumătate adevărat: sub regimul comunist statul român avea o politică în aceeași măsură anti-românească. La fel cum, restrângerea până la anulare a unui drept, indiferent împotriva cui e operată și pe ce temei, afectează pe absolut toată lumea, nu e anti-maghiară cât e anti-românească. Iar dacă dl Tokes a trecut, cu același discurs, de la relevanță majoră la irelevanță și de la opinie pertinentă la obsesie stupidă, este din pricină că statul român, ținta diatribelor sale, n-a rămas din fericire egal cu sine însuși din 1988 încoace. Din contră, așa cum am arătat, a evoluat radical. Or, ce vor să facă grupul condus de Corina Crețu și susținătorii acestora este tocmai un pas înapoi, o revenire spre 1989, la statul care permite doar opiniile conforme. Ar trebui să le fie rușine.

Articol publicat si pe site-ul contributors.ro.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2026 Revista 22