De același autor
Pana una alta, pusculita fara fund este cea a bugetului de stat. Acum cateva zile s-a discutat serios despre posibilitatea ca marii mancatori de buget sa fie scutiti deocamdata de plata datoriilor pentru energia electrica. Ministrul Industriei a anuntat ca au fost trimise preavize catre datornici si ca unii s-au pomenit fara luminita de la capatul tunelului. Are si stiri bune ministrul. Fondurile Autoritatii pentru Privatizare au devenit banii de cosnita pentru marii datornici, ARO Campulung, Siderurgica Hunedoara si Roman Brasov. Acestea mananca electricitate pe painea alba a compensatiilor si politicii sociale. Marii consumatori, recunostea ministrul, au datorii de peste trei mii de miliarde de lei. Pe care-i vom plati, indirect, din cutia neagra unde-si tine Nastase privatizarea. Asa se face ca s-au stins luminitele de veghe din sute de intreprinderi a caror datorie insumata nu este decat a mia parte din cea acumulata de harburile industriei grele romanesti. Daca tot s-a hotarat sa stinga datorii, guvernul si-a intors fata si catre spitale si a anuntat ca va acoperi datoriile cu bani de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Oricum, pe directorii marilor spitale care au risipit banii pe pansamente si antinevralgice ii paste destituirea. Si poate mai mult decat atat, dupa cum gesticuleaza ministrul Controlului, Ionel Blanculescu, care scapa mereu pestii cei mari si prinde in apele tulburi ale economiei doar plevusca.
Sunt doar doua cazuri de deturnare de fonduri. De altfel, de anul viitor, banii sanatatii de care se leaga o mare parte din obiectivele campaniei social-propagandistice preelectorale vor fi varsati intr-un buzunar comun cu cei de pensii si somaj. Pentru guvern este solutia ideala sa nu-l mai controleze nimeni la pusculita. O pusculita plina de buzunare secrete de unde se scot bani la comanda, cand partidul o cere. Din aceste buzunare curg cornul si laptele perioadei preelectorale. Se astupa o strada, se acorda un ajutor, se sapa o canalizare. Totul pentru cetatean! Cu conditia sa stie unde sa puna stampila de vot. Muncitorii de la drumuri si poduri rasar ca dracii din cutie platiti dintr-un misterios fond la dispozitia primului ministru. Daca nu intrebi de provenienta lor, autoritatile locale sau centrale lasa sa se inteleaga ca-s bani truditi de membrii si simpatizantii PSD. Ba chiar isi pun sigla si semnatura peste tot, sa stie poporul cine e etern si fascinant in tara asta. E un mic adevar aici. Bugetul de stat si cele speciale sunt mai mereu scurtcircuitate de vointa politica a ortacilor lui Nastase. Iar daca sapam sub aceste initiative descoperim mai mereu cate-un afacerist magnetizat de mormanul de bani publici din ciorapii ministrului Finantelor. Cum multimea si pofta celor priceputi la afaceri pe banii publici au crescut, mormanul se imparte tot mai greu. Cei lasati deoparte, care nu-si fac cifra de afaceri pe seama rectificarii bugetare, nu-si pierd sperantele. Si au de ce. De cand a castigat, dupa multe sindrofii, receptii si focuri de artificii, increderea catorva functionari de la Uniunea Europeana, guvernul spera la mai mult. Pana in 2007, anul prezumtivei noastre integrari, vor curge pe apa Dambovitei miliarde de euro si nu strica sa stai pe mal, pregatit de braconaj. Iar daca esti la guvernare, te acoperi cu ordonante care-ti spala cinstea si te transforma in pescar cinstit.
Ani de zile s-a vorbit despre infiintarea Agentiei SAPARD, care ar fi urmat sa scoata din mizerie, cu bani europeni, ce a mai ramas din taranime, reformata si deformata de 13 ani de postcomunism. Bani multi, numai buni sa ia mintile unor bugetari ca Adrian Nastase si compania. Nu e de mirare ca pe seceta asta, primul torent de bani a fost indreptat catre comuna Cornu, unde s-a dat drumul la a doua retea de apa potabila. Prima retea nu avea presiune buna si nu puteau oamenii lui Nastase sa-si ude peluzele si sa-si spele dobermanii. Sistemul national de irigatii promis de Adrian Nastase acum catva timp poate astepta pana-si spala maharii din Cornu mertanele, eventual, pacatele si obrazul.
Pana atunci fondurile SAPARD sunt destinate, vorba lui Nicolae Mischie, celor care inteleg sa voteze cu cine trebuie. Nicolae Mischie stie ce spune. El este beneficiarul mai multor ajutoare externe pe care si le-a aprobat singur pentru el si familia sa. Ministrul Integrarii Europene, Hildegard Puwak, a votat si ea cu cine trebuie. A pariat pe Adrian Nastase. Ea ne integreaza in Europa. Se duce si poarta discutii in numele nostru. Ia legi si proiecte la pachet si le aduce in tara. Este angelul radios al reformei. Mama si nevasta integrarii. Promite compromisuri, cere ajutor si ajuta. Firmele controlate de familia ei au beneficiat de naveta la Bruxelles. Familia doamnei Puwak traieste bine mersi pe bani cinstiti, europeni si are de ce multumi ministrului Integrarii care a gasit urechi binevoitoare si finantare pentru afacerile de familie. Si-apoi cine e nemultumit de felul in care se aloca banii din bugetul Romaniei sau al Uniunii Europene poate depune plangere la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Acolo va gasi un umar pe care sa planga, pentru ca, dupa cum se aude, noul consul al Romaniei la Strasbourg va fi Tanase Joita, fostul procuror general al Romaniei. D-l Joita si-a dat demisia acum cateva zile dupa mai bine de doi ani in care a fost campion al recursurilor in anulare si al mandatelor de ascultare a telefoanelor fara motiv. Incet dar sigur, guvernul a invatat cum sa prinda pestii cei mari din bugetul Uniunii Europene fara sa lase urme.
