De același autor
Din cand in cand, daca se voteaza pentru marirea propriilor salarii, pentru listele cu delegatii oficiale sau pentru posibilitatea ca partidele sa-si poata cumpara sediile la preturi fara concurenta, opozitia revine la viata si voteaza cu insufletire. Alaturi de putere! Unita in cuget, muget, buget si simtire! Alteori politicienii opozitiei rostesc discursuri despre democratie.
Ei critica puterea cu o vehementa imprumutata din editorialele zilei. Fac exercitii de dictie, in vreme ce colegii lor la putere sunt suparati ca le strica siesta. Se mai intampla sa participe la mese rotunde organizate de societatea civila. Aici ocupa microfoanele, flamanzi dupa popularitate. In teritoriu, interesele si pilele au tocit diferentele de program. Apare cate unul care critica vehement, dar, pana sa afli ce critica, dispare. Apoi se spune despre el ca era corupt si ca bagase mana in banii consiliului local. Uneori se face frate cu partidul lui Adrian Nastase sa treaca puntea, pana la alegerile viitoare.
Opozitia, ascultatoare, a facut ciocu’ mic si a devenit aripa timid-disidenta a puterii. Nu e de mirare. Daca e sa te uiti mai bine la opozitia parlamentara, vezi ca e ciunga. UDMR-ul si PRM-ul fac pe struto-camilele intr-un parlament in care nu stie dreapta ce face stanga. UDMR-ul este hipnotizat de interesele din maghiarime si voteaza automat, daca i se promite ca se vor face investitii in patinoarul din Miercurea-Ciuc, in vreme ce pentru un suras Vadim ar fi in stare sa-l acopere pe Adrian Nastase sub voturi. Situatia nu dureaza de azi, de ieri. De 12 ani, PNL se misca. Incearca in chinuri zadarnice-a se naste. Devastator travaliu. Deseori desfigurat de demisii, schisme, disidente si derapaje suprarealiste, partidul lui Valeriu Stoica a incasat in plina figura votul din 2000. Pare a nu-si fi revenit pe deplin. A intrat in Parlament, dar efortul l-a epuizat. Nu i-a fost usor. Dieta pentru alegeri i-a picat greu la stomac. A facut cura de taranisti si de Remes, i-a inghitit pe membrii "Viitorului pentru Romania" cu fulgii lor socialisti cu tot si l-a pastrat pe Stolojan pour la bonne bouche. A schimbat macazul de vreo doua ori, s-a injectat cu mai toti mutantii politici care pluteau in siajul alegerilor de acum doi ani, intr-o bulimie aproape sinucigasa, care a modificat genetic partidul si i-a adus in acelasi rand si sub culorile aceleiasi echipe pe Mircea Cosea, pe Theodor Melescanu, pe Napoleon Pop sau pe Theodor Stolojan.
Stradania de a pune muschi pe partid a fost utila doar bosilor ridicati mereu ca dopul de pluta pe coama valurilor. Inflatia de vedete a stricat randul la functii in partid, ordine mostenita de la Mircea Ionescu Quintus, si i-a nemultumit pe fostii ministri din guvernarea trecuta, care ar vrea sa mai faca o data cartile, doar-doar or prinde un loc mai in fata. Valeriu Stoica insusi vrea ceva, dar nu se intelege bine ce.
Partidul Democrat, plin de lupi imbatraniti care asteapta o oferta mai consistenta din partea PSD-ului, nu mai reuseste sa-si stranga echipajul pe coverta la chemarea tot mai ragusita a lui Traian Basescu. Batranul lup de mare se multumeste sa joace pentru galerie rolul cavalerului singuratic in lupta cu morile de vant si de bani ale puterii. Blazati de trecutul lor pestrit, politicienii lui Basescu stau in hamace si-si dau in cartile doctrinare pentru a ghici viitorul. Nici social-democrati nu le mai vine sa fie, cu costumele lor Armani si tutunul lor fin de pipa, nici liberali n-ar prea vrea, ca e concurenta. Barca in care i-a suit Basescu incepe sa ia apa si eventuala fuziune cu PNL ar putea fi fatala unui partid care continua sa se creada mamosul Revolutiei romane.
Abia s-au scurs 18 luni de la alegerile din 2000 si privirile sunt indreptate catre campania electorala de peste doi ani. Oricum ai lua-o, eforturile opozitiei par microscopice sau inutile. Azi o vedem si nu e. Scoasa pe linie moarta in administratia publica centrala si locala, cu o armata de activisti in pana de inspiratie, cu probleme interne cat casa, nu e de mirare ca nici nu mai stie vorbi. Chiuleste in Parlament si in viata publica, de-a ajuns Adrian Nastase sa fie purtatorul ei de cuvant. El a recunoscut, saptamana trecuta, ca legea referitoare la infiintarea Parchetului National Anticoruptie ar trebui modificata. Iar cand a fost vorba despre legea alesilor locali, nemultumirea lui Adrian Nastase a fost si mai eficienta. Camera a amanat discutarea legii pentru ca premierului i s-a parut ca infiintarea unor comitete de disciplina pentru impilarea primarilor ar incalca vointa exprimata prin vot de electorat. I-a nelinistit pe colegii sai din partid, dar a starnit ovatii in bancile opozitiei.
Premierul nu a intrat din vocatie in opozitie si nici nu are de ce ramane acolo. Nu poate face videoconferinte cu sefii locali, iar vizitele de lucru ar fi anoste. Prea nu se intampla nimic spectaculos. Parlamentul a devenit o sala de asteptare. Unii asteapta reuniunea NATO de la Praga, altii, vizionari, alegerile din 2004. Dar poate e mai bine asa. Atata ar mai lipsi ca si opozitia sa strice imaginea Romaniei, criticand guvernul. Suficient ca o strica presa, societatea civila si, tot mai des, prostiile, mitocaniile si coruptia subalternilor lui Adrian Nastase. Si totusi! Si totusi, din cand in cand opozitia misca. Un deputat liberal s-a trezit vorbind in Parlament, constatand ca partidul de guvernamant "a pedeserizat complet hotia si coruptia". In Romania "nu se mai poate fura decat daca devii membru PSD". Mda! Tragic!
