De același autor
Dan Iosif, revolutionar de profesie si pumn înclestat al unui presedinte prea sarac si prea cinstit sa-si cumpere un lobby parlamentar, a iesit din nou în strada. A facut-o pe cand cerneala de pe invitatia de aderare la NATO era înca umeda. Si nu oriunde, ci în fata sediului PSD. Motive, spune el, are destule, coruptia, birocratia, revolutia a fost confiscata de manecutele albe. Ceea ce el gesticula în strada Ion Iliescu spusese la tribuna Parlamentului. Invitatia la aderare nu este finalul traseului, mai avem multe de facut si, daca nu vrem sa ne facem de ras peste doi ani, cand se va pune problema aderarii propriu-zise, trebuie sa facem curatenie în propria ograda. Gesturile si limbajul dezarticulat ale lui Dan Iosif au completat elocvent discursul prezidential, starnind mania surda a PSD.
Un sefulet de partid, mare si tare într-o comisie de politica externa, altfel un fel de "soldatul necunoscut", s-a indignat ipocrit în public fata de discursul prezidential. Ion Iliescu ar fi trebuit sa laude mai mult PSD, care a transpirat un an si-o vara la galerele integrarii. Trebuia sa lase deoparte paragrafele cu coruptia si sa bage un "multumim din inima partidului" ca a fericit tara. Cand colo, presedintele a împins pisica vie a coruptiei în curtea PSD.
Declaratia politrucului PSD este un semnal politic. Pentru prima data în sediul PSD sunt rostite asemenea ocari împotriva celui fata de care Adrian Nastase avea, candva, sentimente filiale, iar acum l-ar vrea bagat în cartile de istorie. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Ca din întamplare, simultan, ziare de provincie apropiate PSD s-au apucat sa scormoneasca în trecutul rosu al presedintelui, lucru la care s-ar fi putut astepta de la Romania Mare, în nici un caz de la o presa controlata de PSD.
Miza relansarii conflictului mocnit, cu întepaturi si reprosuri mute, nu este refuzul presedintelui de a recunoaste PSD-ului merite la care se credea îndreptatit pentru invitarea Romaniei de a adera la NATO. Presedintele Ion Iliescu a refuzat sa aseze coronita de lauri pe fruntea PSD pentru ca invitatia de a adera la NATO a fost adresata Romaniei, nu unui partid, subliniind chiar ca ar fi indecenta încercarea unora de a trage foloase electorale dintr-o victorie colectiva. In fond, prin invitarea Romaniei, PSD a încasat dividendele si pentru investitia facuta de presedintele Emil Constantinescu, omul care a luat o decizie capitala pro-NATO în cazul conflictului din Kosovo, chiar împotriva opiniei unei bune parti a populatiei, dar si a PSD, care a tropait energic a indignare. In plus, în logica stramba a geopoliticii, oarecari multumiri i s-ar fi cuvenit si lui Bin Laden, care nu este totusi membru PSD.
In realitate, miza conflictului sunt alegerile anticipate. Lipsa de entuziasm în a pedala în tandem cu PSD si mai ales cu Adrian Nastase, pe care "podgoreanul" o reprosa aluziv presedintelui, a fost desemnata cu voce tare de obraznicatura de serviciu a premierului: "nu cred ca d-l presedinte s-ar simti foarte bine sa fie opozantul unei decizii unanime a Delegatiei Permanente" în cazul anticipatelor. Iar presedintele nu numai ca se simte foarte bine, dar crede în continuare ca alegerile anticipate nu sunt nici necesare, nici oportune. Spre deosebire de Adrian Nastase, care le doreste cu ardoare si a facut chiar o idee fixa, tocmai pentru a exploata electoral invitarea Romaniei de a adera la NATO. Explicatia ar fi ca prin alegeri anticipate PSD ar obtine o majoritate parlamentara confortabila, care ar permite Executivului sa se concentreze asupra reformelor structurale menite sa pregateasca Romania pentru intrarea în Uniunea Europeana. In realitate, chiar si cu un guvern minoritar, gratie slabiciunilor opozitiei si fidelitatii aliatilor pe care conteaza, PSD controleaza Parlamentul si ar putea realiza reformele care ar scoate tara din marasm. Ba chiar ar putea sa se ia la tranta si cu coruptia.
Daca ar vrea, daca ar putea. N-a prea fost cazul. Dimpotriva, chiar!
Frenezia obsesiva cu care premierul vrea alegeri anticipate ar mai avea o explicatie. Adrian Nastase sufera de sindromul "domnisoara Nastasia". Vrea în centru. In centrul atentiei, în centrul puterii. Vrea toata puterea. Iar asta nu vor multi din PSD. Ba chiar sunt pe acolo unii care cred, o si spun, ca "putin relevanta daca in fruntea partidului se afla Adrian Nastase". Si deocamdata, in ciuda aparentelor, tocmai partidul nu-l controleaza. Alegerile anticipate ar fi un bun prilej de a o termina cu nucleul dur al oamenilor lui Ion Iliescu, dar si cu Ion Iliescu. In contrapartida, premierul ar fi dispus sa-i ofere presedintelui orice, înca un mandat, un loc de senator pe viata, poate chiar sefia partidului, numai sa-l vada parcat pe linia de triaj a istoriei. Si Iliescu nu vrea. Nu vrea sa-i faca altii "culcus" si nu e deloc sigur ca s-ar mai întoarce în PSD în astfel de conditii.
Amenintare grava. In orice pozitie s-ar afla, Ion Iliescu are calitatea ca aduce oricand mai multe voturi pentru PSD decat ar putea-o face Adrian Nastase. Si asta la partid se cam stie. Adrian Nastase mai are o problema. Desi nu prea are umor nici cat Vadim Tudor, iar Vadim Tudor n-are deloc, Adrian Nastase exagereaza cu glumitele.
Glumitele lui pot impresiona o gusa la partid, o poanta la Guvern, numai din profil, in rest pot fi usor luate drept aroganta. Deocamdata, generos, Ion Iliescu i-a facut concesia sa creada ca toata tevatura este generata nu de premier, ci de "lacheii" care vor sa faca placere sefului. De luat aminte. Nu de alta, dar Ion Iliescu este un artist al supravietuirii politice. A mai iesit biruitor dintr-o încercare de paricid. In rest, mai putin detaliile, relatiile dintre presedinte si premier chiar ca sunt excelente. Desi temerea presedintelui ca unii lideri din PSD "sa nu-si piarda capul, sa nu-si piarda decenta",e impartasita de multi.
Nu de alta, dar pestele de la cap se-mpute!
