De același autor
Din cauza aparatului administrativ supradimensionat statul este o povară pentru cetăţeni, consumând aproape o treime din buget pentru a funcţiona, în timp ce în ţările Uniunii Europene consumul financiar al statului este de numai 12-14% din buget. Avem cu miile funcţionari publici nepregătiţi, ineficienţi, arţăgoşi, redundanţi şi inutili, activi sau inactivi la mii de ghişee şi care nu fac decât să consume inutil timpul şi nervii cetăţenilor. Informatizarea administraţiei ar fi trebuit să ducă la scăderea numărului funcţionarilor. Unele servicii au devenit relativ mai bune, altele nu, datorită dublării muncii, făcută şi pe calculator şi pe hârtie, iar acolo unde computerul a eliminat hârţogăraia, s-au găsit noi atribuţii pentru angajaţii respectivi.
Însă ciocnirea dintre birocraţia dâmboviţeană, haotică, şi cea de la Bruxelles, metodică până la detaliu, are dimensiunea ciocnirii între civilizaţii. Oficialii europeni consideră „dezastruoasa” absorbţia de către România a fondurilor europene. Rata de absorbţie până în prezent ar fi substanţial mai mica decât cifrele oficiale şi nu ar depăşi în realitate 3,5%. Diferenţa între cifrele raportate oficial, care ajung la 14%, ar rezulta dintr-un mod de calcul eronat. Dacă nu va rezolva rapid această „problemă sistemică”, România riscă diminuarea fondurilor europene în exerciţiul bugetar 2014 - 2020.
Între cauzele situaţiei „dezastruoase” sunt enumerate: corupţia; legislaţia deficitară, care permite licitaţii dirijate şi caiete de sarcini cu dedicaţie; justiţia şi contestarii de profesie care blochează efectuarea plăţilor, România nu are judecători specializaţi în problema fondurilor europene; lipsa de exigenţă, de eficienţă a autorităţilor de management şi control; birocraţia; conflictele de interese, cu funcţionari de stat care sunt şi manageri de proiect, prin rude sau interpuşi; incompetenţa generată de faptul că experţii în gestionarea fondurilor europene au părăsit sistemul din cauza salariilor mici şi a mediului sufocat de corupţie si nepotism; absenţa unui minister cu forţă şi sprijin politic, capabil sa deblocheze situaţia şi care să gestioneze eficient fondurile europene, după modelul Poloniei, care are o excelentă rată de absorbţie a acestor fonduri.
Problema este că odată cu intrarea în EU am renunţat la fostul Minister al Integrării deşi, după cum s-a văzut, ar mai fi fost nevoie de o structura centrala puternică pentru gestionarea şi controlul fondurilor puse la dispoziţia României, acum mai multe ca număr şi valoare. Şi am avut parte de aceleaşi deficienţe care şi-au pus amprenta şi pe fondurile preaderare, dar la scara mult mai mare. Au apărut o puzderie de agenţii ministeriale, regionale, judeţene care au transformat într-un labirint birocratic accesul la fonduri. Accesul este problematic chiar şi pentru investitori care dispun de resurse financiare şi care pot angaja consultanţi în întocmirea documentelor pentru accesarea fondurilor. Însă pentru investitorii mici si mijlocii, care mai apelează şi la credite, operaţiunea este un coşmar. Au apărut organizaţii şi birouri care îşi oferă serviciile, percep comisioane consistente, fără sa garanteze că vei şi avea câştig de cauză. S-au semnalat şi cazuri de funcţionari care condiţionează alocarea fondurilor de colaborarea beneficiarilor cu anumite firme de consultanţă sau cu anumiţi furnizori! Cât despre corupţie, de ajuns să reamintim blocarea unui fond de 800 de milioane de euro în urma unui audit al unei comisii europene, care a semnalat probleme la capitolul achiziţii publice, cu puternic iz de corupţie.
Înfiinţarea unui astfel de minister este o chestiune transpartinică, în care puterea şi opoziţia ar trebui să coopereze pentru că în joc nu sunt interese de partid, ci interesele ţării. Însă o astfel de cooperare în an preelectoral pare exclusă.
Articol aparut si pe site-ul www.europalibera.org.
.jpeg)
