Şi a zis Iliescu să fie dreptate! Şi a fost dreptate!

Aidoma Creatorului care la începutul lumii a cerut să fie lumină, şi a fost lumină, Ion Iliescu a cerut să se facă dreptate şi dreptate s-a făcut. Arogantul Adrian Năstase, pentru care Ion Iliescu inventase expresia capitalismul de cumetrie, şi alţi doi presupuşi complici ai acestuia - deputatul Ristea Priboi şi Ioan Melinescu, fostul şef al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor – au fost achitaţi în dosarul de corupţie Mătuşa Tamara. „Faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii”, a constatat tribunalul.

Pe scurt, este adevărat că Adrian Năstase l-a pus în fruntea Oficiului pe Ioan Melinescu, dar nu s-a dovedit că aceasta a fost răsplata pentru distrugerea unui dosar de spălare de bani, pe numele Danei Năstase, prin urmare nu s-a săvârşit nici o infracţiune.

Aşadar, Adrian Năstase este curat, luminat, ca argintul strecurat. Şi dacă fostul securist Ristea Priboi a fost achitat pentru complicitate la luare şi dare de mită, magistraţii susţinând că fapta nu există, atunci poate că nici mătuşa Tamara n-a existat, chiar dacă, la peste 90 de ani, vindea şi cumpăra imobile de milioane de euro şi vira în contul soţiei lui Adrian Năstase sute de mii de dolari rezultaţi din vânzarea de tablouri, bijuterii şi manuscrise rare, deşi e greu de bănuit cum de a putut acumula asemeannea valori dintr-o pensie modestă.

Sentinţa a bucurat multă lume, deşi nu este definitivă şi Direcţia Naţională Anticorupţie va face recurs. L-a bucurat pe Adrian Năstase, care, cu gândul la alte două procese de corupţie, „Trofeul Calităţii” şi „Zambaccian”, se plânge de hărţuire şi de dosare instrumentate politic. Bucuroşi au fost Victor Ponta, care a căinat suferinţele mentorului lui politic, Ecaterina Andronescu, Liviu Dragnea. Cel mai fericit, Ion Iliescu, care ceruse solidarizarea PSD cu Adrian Năstase chiar şi în cazul în care ar fi fost condamnat, a dat o înaltă apreciere faptului că „instanţa a judecat cum trebuie în cazul Năstase”, considerând că cele trei procese în care e implicat sunt toate nişte „făcături evidente”. Amestecul lui Iliescu în treburile justiţiei datează de pe vremea când dădea indicaţii în legătură cu respectarea proprietăţii, iar justiţia, pe atunci încă timorată de legăturile vinovate cu instituţiile de represiune ale regimului comunist, le respecta cu sfinţenie.

Astăzi, deşi justiţia are toate atributele independenţei, inclusiv salarii care s-o ferească de tentaţii, lupta cu corupţia pare pierdută şi România continuă să fie monitorizată de instituţii europene de resort. Slăbiciunile organismelor create pentru a lupta cu corupţia, cu dosare uneori întocmite în dorul lelii, ce pot fi uşor demontate de avocaţi, veroşi, sunt dublate de judecatori scrupuloşi în proceduri, sensibili la suferinţe reale sau imaginare ale inculpaţilor, darnici cu amânările şi care lasa să se vadă că fac parte dintr-un sistem de impunităţi în care îşi dau mâna cu oligarhia politică şi financiară pusă pe îmbogăţire din bani publici.Şi a zis Iliescu să fie dreptate! Şi a fost dreptate!

Aidoma Creatorului care la începutul lumii a cerut să fie lumină, şi a fost lumină, Ion Iliescu a cerut să se facă dreptate şi dreptate s-a făcut. Arogantul Adrian Năstase, pentru care Ion Iliescu inventase expresia capitalismul de cumetrie, şi alţi doi presupuşi complici ai acestuia - deputatul Ristea Priboi şi Ioan Melinescu, fostul şef al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor – au fost achitaţi în dosarul de corupţie Mătuşa Tamara. „Faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii”, a constatat tribunalul.

Pe scurt, este adevărat că Adrian Năstase l-a pus în fruntea Oficiului pe Ioan Melinescu, dar nu s-a dovedit că aceasta a fost răsplata pentru distrugerea unui dosar de spălare de bani, pe numele Danei Năstase, prin urmare nu s-a săvârşit nici o infracţiune.

Aşadar, Adrian Năstase este curat, luminat, ca argintul strecurat. Şi dacă fostul securist Ristea Priboi a fost achitat pentru complicitate la luare şi dare de mită, magistraţii susţinând că fapta nu există, atunci poate că nici mătuşa Tamara n-a existat, chiar dacă, la peste 90 de ani, vindea şi cumpăra imobile de milioane de euro şi vira în contul soţiei lui Adrian Năstase sute de mii de dolari rezultaţi din vânzarea de tablouri, bijuterii şi manuscrise rare, deşi e greu de bănuit cum de a putut acumula asemeannea valori dintr-o pensie modestă.

Sentinţa a bucurat multă lume, deşi nu este definitivă şi Direcţia Naţională Anticorupţie va face recurs. L-a bucurat pe Adrian Năstase, care, cu gândul la alte două procese de corupţie, „Trofeul Calităţii” şi „Zambaccian”, se plânge de hărţuire şi de dosare instrumentate politic. Bucuroşi au fost Victor Ponta, care a căinat suferinţele mentorului lui politic, Ecaterina Andronescu, Liviu Dragnea. Cel mai fericit, Ion Iliescu, care ceruse solidarizarea PSD cu Adrian Năstase chiar şi în cazul în care ar fi fost condamnat, a dat o înaltă apreciere faptului că „instanţa a judecat cum trebuie în cazul Năstase”, considerând că cele trei procese în care e implicat sunt toate nişte „făcături evidente”. Amestecul lui Iliescu în treburile justiţiei datează de pe vremea când dădea indicaţii în legătură cu respectarea proprietăţii, iar justiţia, pe atunci încă timorată de legăturile vinovate cu instituţiile de represiune ale regimului comunist, le respecta cu sfinţenie.

Astăzi, deşi justiţia are toate atributele independenţei, inclusiv salarii care s-o ferească de tentaţii, lupta cu corupţia pare pierdută şi România continuă să fie monitorizată de instituţii europene de resort. Slăbiciunile organismelor create pentru a lupta cu corupţia, cu dosare uneori întocmite în dorul lelii, ce pot fi uşor demontate de avocaţi, veroşi, sunt dublate de judecatori scrupuloşi în proceduri, sensibili la suferinţe reale sau imaginare ale inculpaţilor, darnici cu amânările şi care lasa să se vadă că fac parte dintr-un sistem de impunităţi în care îşi dau mâna cu oligarhia politică şi financiară pusă pe îmbogăţire din bani publici.

Articol pubblicat si pe site-ul www.europalibera.org.