Ţara te vrea prost?

Şi, de dezastru fiind vorba, au apărut şi explicaţiile. De vină sunt alţii. Ceilalţi. Una aparţine unui intelectual fin, rostită într-o emisiune de la Antena 1. „Băi, hai s-o lămurim în 30 de secunde cu bac-ul ăsta. Deci, a fost o discuţie acum un an sau un an şi jumătate cu Uniunea Europeană, care a spus aşa: prea mulţi oameni din România au studii superioare, nu? Oamenii s-au conformat şi au zis, tăiem frate. De unde tăiem? De la bază, de la bac. Pentru ca UE n-are nevoie de intelectuali din România. Are nevoie de forţă de muncă brută din România”.

Oul lui Columb, nu? Dacă n-ar fi existat, Uniunea Europeană ar fi trebuit inventată numai pentru a explica nenorocirile noastre de ieri, de azi, de mâine. Apoi, în hăhăiala generală, s-a cerut cântecul „Ţara te vrea prost”. Aluzie, poate, la faptul că pe platou se aflau cel puţin patru proşti, la care se adaugă cei care priveau şi se amuzau. Însă hit-ul formaţiei „Sarmalele reci” este o aluzie ironică la „Deşteaptă-te Române!”, nu la nevoia ţării de proşti, desigur, cu excepţia celor meniţi profesiunii de moderatori de televiziune.

Cum, necum, rezultatele din cea de-a doua sesiune a examenului de bacalaureat arată că 4 din 5 candidaţi au picat. Procentul scăzut din toamnă confirmă nivelul scăzut de pregătire din vară. Însă „dezastrul” nu miră experţii din învăţământ, cadrele didactice, părinţii şi, uneori, şi elevii. Unii se aşteptau la rezultate şi mai proaste. Cei căzuţi în vară nu puteau recupera în două luni ceea ce nu au învăţat în patru ani. Uimitor, în ciuda suprevegherii severe a corectitudinii examenelor, 410 elevi au încercat să trişeze, ceea ce arată contaminarea generaţiei tinere de molima fraudei, care afectează societatea românească în ansamblul ei.

Bolile învăţământului sunt sistemice. Unele ţin de mentalităţi. Celor vechi, azi cronicizate, moştenite din comunism, li s-au adăugat altele, iscate de haosul tranziţie, cu reforme care s-au succedat pripit, de regulă de sus în jos. Unele, bine intenţionate, au eşuat pentru că cei care le-au iniţiat n-au ştiut sau n-au să văzut că temeliile erau şubrede.

În zilele premergătoare examenelor la bacalaureatul din toamnă a circulat intens pe internet o scrisoare amară, plină de imprecaţii la adresa educatorilor, părinţilor, elevilor, lumii în care trăim: „Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum tot de către voi! Ruşine sistemului care ne-a crescut! Ruşine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani încoace! Ruşine nouă, vouă, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!”

Sigur, indignarea, contestarea, revolta, îndreptăţite, stau bine tinereţii. Nu trăim în cea mai bună dintre lumi. Pe alocuri, lumea pe care o propunem tinerilor este mizerabilă, uneori insuportabilă. Cât despre modele, să fim serioşi! Înveţi pentru ceea ce vrei să devii, să fii şi să faci în viaţă, nu pentru a deveni egalul cuiva, fie el Einstein, Iliescu, Becali sau Daniela Crudu. Şi apoi, în ciuda vicisitudinilor şi a modelelor negative, multe, circa 60 % din cei care s-au prezentat la examen au luat bacalaureatul, unii cu strălucire. Deci, se poate!

Concluzia este bătăioasă, dar cam copilăroasă. „Dacă nu vom reuşi să vă schimbam, vom pleca din ţară”! E grozav să-ţi propui să-i schimbi pe oameni. În bine, desigur. Însă omul şi, odată cu el, lumea, evolueză greu. E nevoie timp, de răbdare, de tenacitate. Altfel, aidoma oricărui soldat, fiecare elev are în ghiozdan bastonul lui de mareşal. Ceea ce insemnă carte, educaţie, cunoştinţe temeinic însuşite. Fără carte, fără o meserie, fără o profesiune, atestate de o diplomă obţinută pe merit, poţi fugi de-acasă doar pentru a schimba o frustare cu alta. Uneori şi mai tristă decât cea lăsată acasă!

Articol publica si pe site-ul http://www.europalibera.org.