Capul lui Funeriu

Instalarea camerelor  de luat vederi de televiziune pentru a curma fraudarea examenelor a scos la iveală gunoiul ascuns cu grijă sub covor timp de două decenii. A pus astfel în faţa învăţământului românesc oglinda necruţătore a unei adevăr dureros: notele slabe reflectă adevăratul grad de pregătire al elevilor de liceu. Degeaba este confirmat timid chiar de oameni din sistem, cadre didactice din licee, inspectori din învăţământ care ştiu că  cele 45 de procente de reuşită la bacalaureat reprezintă realitatea şi că ar trebui să ne ruşinăm de promovabilitatea de peste 85 % din anii trecuţi, obţinută prin mijloace care n-au de a face cu corectitudinea şi nici cu gradul real de însuşire a cunoştinţelor de către elevi. Și mai timid sunt secondaţi de cadrele didactice universitare din învăţământul de stat care au constatat, de la un an la altul, nivelul din ce în ce mai precar al bacalaureaţilor ajunşi pe băncile facultăţilor. Sunt facultăţi tehnice care au recurs la cursuri de pregătire pentru studenţii din anul întâi. Nu pentru împrospătarea unor cunoştinţe precar însuşite, ci pentru învăţarea unor capitole de bază din materii predate la liceu şi pe care absolvenţi cu bacalaureatul luat ar fi trebuit să le posede şi fără de care nu puteau aborda cursurile universitare. S-a constat cu stupoare că proaspeţii studenţi nu aveau un bagaj minim de cunoştinţe de cultură generală, mulţi nu ştiau să înveţe, unii nici măcar să citească la nivelul pe care îl presupune învăţământul universitar.

Multe deficienţe erau cunoscute, inclusiv la nivelele de decizie ale învăţământului. Există rapoarte, oficiale şi neoficiale, care au arătat că învăţământul românesc este ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate, încremenit în paradigma comunista a ultimilor 40 de ani, o fabrică autohtonă de mediocritate şi de diplome fără valoare. Pe nimeni n-a indignat, nici măcar n-a alarmat rezultatele la testul internaţional PISA care arăta că în România, în anul 200, 40% dintre elevii de 15 ani erau analfabeţi funcţionali, adică aveau dificultăţi să citească şi să înţeleagă un text, iar cinci ani mai târziu, procentul crescuse la  53,5%.

Prin curmarea fraudelor la bacalaureat, extindere a sportului nostru naţional de a ne fura căciula, ministrul Daniel Funeriu a arătat că, la nivel mediu, învăţământul românesc e aidoma regelui e gol. Și pentru asta i se vrea capul. De opoziţie în primul rând. Care a invocat rând pe rând viitorul tineretului studios, calitatea învăţământului nostru, sacrificiile şi suferinţele părinţilor şi nu în ultimul rând stresul la care au fost supuşi harnicii tineri studioşi, trataţi ca nişte infractori. N-a abordat direct şi tema viitorilor  alegători, dar s-a gândit cu jind şi la ei. Dar ce nu a făcut opoziţia a îndrăznit cu deosebit curajos coaliţia la putere.

Liceenii care n-au luat bacalaureatul, plus părinţii şi profesorii lor reprezintă un bazin electoral interesant si chiar destul de numeros. Aşa că, din motive electorale, colegii de coaliţie i-ar fi cerut lui Daniel Funeriu eliminarea camerelor de televiziune, ba chiar să mai închidă un ochi şi să „relaxeze” condiţiile bacalaureatului din toamnă din liceele cu rezultate slabe. Deocamdată ministrul s-a ţinut tare. Însă până la toamnă mai este si, la urma urmei, toţi suntem români. Mai mult sau mai puţin oneşti.

Articol publicat si pe http://www.europalibera.org/content/article/24263791.html.