Micul Mao

Comisia de Integritate a PSD a votat excluderea lui Mircea Geoană. A fost dorinţa liderului Victor Ponta, iar şeful comisiei, Dan Şova, prieten, partener de afaceri şi de zburdălnicii financiare, i-a făcut pe plac. Normal, pentru el Victor Ponta „este un general de mână forte”, „are un ochi permanent asupra tuturor, ca să facem ce trebuie pentru partid”, „cel mai democratic partid în exprimare”. Atât de democratic că nu s-a pus problema ca Mircea Geoană să-şi exprime şi el punctul de vedere. Negura perioadei bolşevice se întoarce în PSD, a exclamat meditativ viitorul exclus.

Decizia iniţială a Biroului Permanent Naţional de a-l inlocui pe Mircea Geoană din postul de preşedinte al Senatului, a fost aprobată şi de Ion Iliescu şi Adrian Năstase, care aveau să-i plătească poliţe mai vechi prostănacului. Au revenit când şi-au dat seama că PSD ar putea pierde singurul post important pe care îl mai deţinea în ierarhia de stat.

N-are importanţă a spus Ponta cel rigid, Năstase şi Iliescu au exprimat opinii personale, decizia partidului fiind alta. Victoraş are mistica partidului infailibil, care nu greşeşte niciodată, şi ale carei decizii la pune în practică implacabil şi cu orice preţ.

„Micul Titulescu”, adorat şi promovat de Adrian Năstase şi ajutat de Ion Iliescu, pentru a-i da o lecţie prostăncului de Geoană, face saltul de la cârlanul imatur, la „micul Stalin”. Arivist cu vocaţie, a învăţat de la maeştrii lui, Iliescu & Năstase, să-şi disimuleze setea de putere în spatele principiilor. Pasămite, Mircea Geoană a atentat la unitatea partidului dar, din fericire, jocul sau a fost descoperit la timp, chiar de către cel care intruchipează unitatea partidului. Sigur, Geoană ar fi fost vinovat şi dacă ar fi purtat şapcă, vigilenţa lui Victor tot nu l-ar fi iertat.

Şi apropo de şapcă, lui Victor Ponta, copil răzgâiat de uristoare, îi plac teribilismele deghizate. În recuzita lui de puber bătrân şi află şi şepcuţa lui Mao, cel cu stea în frunte. Este probabil motivul pentru care o ursitoare de la Cluj vede în Victor Ponta pe singurul om capabil să reformeze stânga, cu condiţia să-i dărâme idolii, pe Iliescu, în principal, urmat mai târziu de Adrian Năstase. Pentru că el, Ponta, „ştie că în Marşul cel lung au pornit 90.000, au ajuns 7.000, dar au invins”.

Deci, marele marş chinezesc ar fi modelul stângii dâmboviţene! Numai că nu orice purtător de şapca cu stea în frunte poate fi şi Mao. Apoi Mao este doar o relicvă pioasă, cu milioane de victime lăsate în urmă, dar care nu are nimic de a face cu pragamtismul care prezidează dezvoltarea de astăzi a Chinei. Şi nu deloc clar dacă Victor Ponta şi înţelege ce se întâmplă acolo.

Discursul lui, conservator, populist, când e vorba de economie, este mai apropiat de cel al satrapului de la Phenian, decât de cel al pragmaticilor de la Beijing. Şi-apoi îi vede cineva pe copilotul Ponta, sosia lui Năstase, şi pe comparşii lui, Şova, Bădiciou, Negoiţă, Corlăţean acceptând austeritatea exemplară a unui marş, fie şi mai scurt decât marele marş chinezesc?

Articol publicat si pe site-ul www.europalibera.org.