Decesul democratiei in Rusia

In octombrie 2004, 115 de personalitati marcante si lideri politici din Statele Unite si din Europa au publicat o scrisoare deschisa prin care avertizeaza comunitatea internationala ca este important sa acorde mai multa atentie evenimentelor ingrijoratoare din Rusia, unde presedintele Vladimir Putin, prin masuri autoritariste drastice, a transformat democratia fragila postsovietica intr-un fel de dictatura deghizata in care toata puterea este concentrata la Kremlin. Scrisoarea deschisa a liderilor straini a criticat nu numai glisarea accelerata a Rusiei spre dictatura, ci si brutalitatea razboiului represiv al Moscovei impotriva separatistilor ceceni. Acest conflict interminabil, neavand o solutie militara, a devastat intreaga regiune. In ultimii zece ani, Rusia a pierdut in jur de 25.000 de soldati in Cecenia. In acelasi interval, peste 140.000 de ceceni au fost ucisi de militarii rusi. Orasele si satele cecene au fost ruinate de bombardamentele devastatoare ale rusilor. Rece si arogant, Putin a condamnat virulent dezaprobarea oferita de "niste straini" care se amesteca "grosolan" in afacerile interne ale Rusiei si care refuza sa accepte parerea Moscovei ca, in Cecenia, Kremlinul nu se confrunta cu luptatori pentru independenta, ci cu "teroristi islamici internationali". Atentatele teroriste recente de la Beslan, in care sute de copii si parinti si-au pierdut viata, au fost utilizate ca pretext de Putin ca sa elimine drepturile si libertatile cetatenilor, sa transfere intreaga putere politica la Kremlin, sa adopte doctrina "americana" a razboaielor preventive si sa-si inaspreasca politica amenintatoare fata de tarile vecine. Guvernul de la Moscova a ripostat la masacrul de la Beslan cu o campanie de dezinformare menita sa minimalizeze "daunele politice", a refuzat lansarea unei investigatii independente asupra evenimentelor de la Beslan si, la fel ca in cazul dezastrului avarierii submarinului Kursk, a incercat sa-i blameze pe occidentalii. Adresandu-se natiunii in septembrie 2004, Putin a declarat ca "anumite puteri straine" incearca sa slabeasca Rusia prin "exploatarea terorismului". Rusia nu a fost niciodata o tara democrata. Populatia a preferat intotdeauna o mana forte care sa conduca tara. Afirmatiile initiale ale lui Putin conform carora el intentioneaza sa protejeze si sa consolideze democratia in Rusia nu sunt credibile. In ultima vreme, el a inceput sa peroreze invective la adresa democratiei pretinzand ca, intr-o tara ca Rusia, in loc sa duca la stabilitate si unitate, democratia tinde sa produca haos si conflicte interetnice. Semnificativ, presedintele american George Bush, "prietenul" lui Putin si pretinsul protagonist al extinderii democratiei in lume, nu a condamnat oficial masurile progresiv dictatoriale si elucubratiile declarative cu caracter antidemocrat ale presedintelui rus.

Democratie esuata

De cand a fost numit presedinte interimar de Boris Eltin in 1999, Putin a urmarit constant sa consolideze puterea politica la Kremlin, sa slabeasca opozitia si sa demoleze structurile fragile ale democratiei incipiente. Curand dupa instalare, in 2000, Putin a suprimat dreptul regiunilor de a selectiona reprezentanti in Camera Superioara a parlamentului si a impartit tara in sapte districte federale subordonate unor super-guvernatori numiti de presedinte. In ultimii cinci ani, Putin a ingradit sistematic libertatea de expresie si independenta presei, a spulberat viabilitatea partidelor politice, a interzis participarea unor candidati legitimi la alegeri, a arestat si a intemnitat rivalii politici si a pedepsit cu ferocitate pe cei care au indraznit sa-l critice. Organizatiile neguvernamentale au fost decimate sau "imblanzite". Oligarhii economici, imbogatiti in mod fraudulos in timpul presedintelui Eltin, au fost alungati in strainatate sau ingenuncheati. Putin a utilizat fara ezitare structurile de securitate, resursele federale si mass-media controlate progresiv de la Kremlin ca sa intimideze oponentii, sa laude "realizarile" proprii si sa-si mentina popularitatea. Guvernul lui Putin este intesat cu "fosti colegi" din serviciile de securitate care nu ezita sa utilizeze metodele drastice de control asupra societatii cu care erau obisnuiti din perioada sovietica. In septembrie 2004, sub pretextul luptei antiteroriste, Putin a propus o serie de masuri noi care, daca vor fi adoptate, vor pecetlui soarta democratiei in Rusia. Constitutia postsovietica, votata in 1993, prevede ca rezidentii celor 98 de regiuni ale Federatiei Ruse sa-si aleaga guvernatorii si sa selectioneze deputatii parlamentari care sa-i reprezinte la Moscova. Ignorand aspectele fundamentale ale democratiei, Putin a propus ca guvernatorii regionali sa fie numiti de presedinte si ca jumatate din cei 450 de deputati din Duma sa fie nominalizati pe baza unor liste propuse de partidele nationale in colaborare cu liderii de la Kremlin. Conform noului sistem electoral, candidatii independenti nu vor mai avea nici o sansa de a fi alesi. Deoarece trei din cele patru partide din Duma voteaza docil cu Putin, adoptarea noilor propuneri este asigurata. Putin sustine in mod absurd ca modificarile electorale propuse de el "consolideaza partidele nationale si asigura un dialog real intre putere si societate in cadrul luptei impotriva terorismului". Tot in septembrie, Consiliul Federal a aprobat, cu 175 de voturi pentru si numai 2 contra, o masura prin care metoda de selectionare a Colegiului Suprem de Calificare, un comitet care numeste judecatorii din tribunalele federale si din Curtea Suprema, a fost modificata in asa fel incat presedintele Putin va putea participa direct la selectionarea candidatilor pentru cele mai inalte functii juridice si va avea autoritatea de a demite judecatorii "necorespunzatori". Schimbarile votate de Consiliul Federal, subordonand justitia presedintelui, contrazic atat prevederile Constitutiei ruse, cat si statutul european din 1998, semnat si de Rusia, care stipuleaza ca jumatate din membrii comisiilor care nominalizeaza judecatori trebuie sa fie alesi de ceilalti judecatori.

Deteriorarea relatiilor externe

Dupa evenimentele din 11 septembrie 2004, Putin a semnalat ca doreste sa aiba relatii externe "normale", ca este dispus sa coopereze sincer cu tarile din NATO si ca, in viitor, Rusia s-ar putea integra in structurile occidentale. In ultimii ani, a devenit din ce in ce mai clar ca, de fapt, Putin dispretuieste drepturile cetatenilor, este adeptul avantajelor unui guvern atotputernic si ramane un expansionist incorigibil in relatiile cu strainatatea. Conform traditiei istorice a tarilor si comisarilor care au condus Rusia in trecut, Putin este obsedat de reconstituirea imperiului si de reafirmarea statutului de mare putere al Rusiei. Aceste ambitii, considerate parte esentiala a "interesului national", coincid cu aspiratiile majoritatii populatiei ruse, ghideaza politica externa a guvernantilor de la Kremlin si sunt utilizate ca justificare pentru incorsetarea populatiei si pentru reinstaurarea autoritarismului in Federatia Rusa. In urma masurilor profund antidemocratice impuse de Putin pe plan intern si a respingerii categorice a criticilor externe cu privire la suprimarea democratiei in Rusia si la masacrarea cecenilor, relatiile Kremlinului cu liderii occidentali s-au deteriorat considerabil. Dezamagiti de atitudinea lui Putin, unii lideri NATO au renuntat la politica de curtare a Moscovei si, evitand sa devina ostili, au decis sa atenueze exuberanta din trecut legata de posibilitatea integrarii Rusiei in familia democratiilor occidentale si sa diminueze contactele cu cei de la Kremlin. Dar Moscova nu tolereaza sa fie ignorata. Putin incearca sa-si atinga obiectivele expansioniste si sa obtina avantaje importante de la alte tari printr-o retorica aspra, prin exploatarea rivalitatilor dintre alte state si prin metode diplomatice care oscileaza intre cooperare si confruntare. Continuand sa perceapa interesele Rusiei in termeni de "sfere de influenta", Moscova promoveaza o politica externa opaca si agresiva. Putin preseaza liderii altor state influente sa participe la "aranjamente de culise" care sa le ofere "avantaje mutuale". Din nefericire, actualul presedinte american George Bush a fost mult mai dispus sa comploteze in spatele cortinei cu "bunul lui prieten" Putin decat predecesorul lui, Bill Clinton. De multe ori, aceste intelegeri secrete sunt in detrimentul tarilor mai mici, care, involuntar, sunt repartizate cu statut de vasal in sferele de influenta ale tarilor puternice. Ca sa-si mentina dominatia in vecinatate, Moscova se amesteca flagrant in treburile interne ale statelor desprinse din fosta URSS si sustine in mod deschis despotii corupti care se mentin la putere in tari precum Belarus, Ucraina, Transnistria, Abhazia si Osetia de Sud. In saptamanile premergatoare alegerilor prezidentiale din Ucraina, programate pentru 31 octombrie 2004, tara a fost invadata de o puzderie de operatori politici rusi si de "consultanti" specializati in manipularea procesului electoral cu intentia vadita de a influenta rezultatul alegerilor. Cu trei zile inainte de scrutin, Putin a venit personal la Kiev ca sa sprijine pe candidatul rusofil Viktor Ianukovici. Ianukovici, in vizita la Moscova cu doua saptamani inainte de alegeri, s-a imbratisat si sarutat cu liderul de la Kremlin. Pe cand Ianukovici militeaza pentru reasocierea Ucrainei cu Rusia, Belarus si Kazahstan in cadrul unei piete comune est-europene, contracandidatul lui, liderul opozitiei democrate ucrainene,Victor Iuscenko, prefera integrarea Ucrainei in Uniunea Europeana si in NATO. Daca Federatia Rusa ar fi un stat de drept cu o democratie liberala consolidata, cu o societate civila viguroasa si cu respect pentru drepturile si libertatile cetatenilor, atunci influenta Rusiei ar fi binevenita, chiar daca experienta istorica este deprimanta. Din nefericire, in cele mai multe cazuri, influenta externa a Rusiei sub conducerea autocrata a lui Vladimir Putin a continuat sa fie antidemocrata si distructiva atat politic, cat si social, a creat focare de instabilitate si tinde sa submineze suveranitatea celorlalte tari.