Gaddafi pe urmele lui Miloşevici

Conferinţa de presă comună ţinută de Obama şi Cameron a scos în evidenţă nerăbdarea britanicilor de a depăşi blocajul libian. Sunt tot mai multe voci la nivelul leadershipului militar şi civil britanic care cer extinderea atacurilor şi asupra „infrastructurii“ libiene. Un model l-ar putea oferi reţeta care i-a dat lui Slobodan Miloşevici lovitura de graţie în 1999, obligându-l să se conformeze voinţei NATO. În epocă au rămas celebre cuvintele generalului Michael C. Short, care a susţinut că, dacă ar fi depins de el, ar fi retezat „capul şarpelui încă din prima noapte“, concentrându-se pe eliminarea ţintelor strategice din Belgrad. O astfel de mişcare ar fi oprit epurarea etnică din Kosovo, „înfingând un pumnal în inima“ leadershipului sârb.

Experţii interpretează sugestia britanică drept un semnal că, în curând, Alianţa s-ar putea concentra asupra loviturilor chirurgicale împotriva „activelor economice“ ale apropiaţilor lui Gaddafi. La fel cum s-a întâmplat şi împotriva lui Miloşevici, când NATO a atacat ţinte economice sensibile aparţinând locotenenţilor acestuia. Efectul? Schimbarea de tactică a creat o suficientă presiune în interior pentru a-l forţa pe Miloşevici să cedeze. „Operaţiunea Forţa Aliată a arătat că loviturile inteligente ar putea avea un efect decisiv fără pierderile cauzate de bombardamentul strategic. NATO s-a dus direct după structura de putere a lui Miloşevici, lovind activele personale ale apropiaţilor săi“, spune Earl H. Tilford Jr., un istoric militar care a lucrat 20 de ani în US Air Force.