De același autor
Pe fundalul unui trend încă timid, dar oarecum vizibil de corectare și îmbunătățire a discursului public și politic în României față de Ucraina în ultimele luni (inclusiv la cel mai înalt nivel), anumiți „agenți de influență”, la nivel de academic, analiști-experți, jurnaliști-blogeri și deputați-apărători-ai-românității, se încăpățânează să joace cartea falsului naționalism, o carte care în 22 de ani de relații româno-ucrainene nu a adus altceva decît ranchiună, suspiciune și subdezvoltare, mai ales pentru regiunile populate inclusiv de etnici români. Dacă unii văd o Ucraină geopolitic iresponsabilă, fatal de efemeră pe harta politică și supusă unor viitoare partiții de jure sau de facto, alții văd în statul vecin un malaxor al exterminării românilor. Cel puțin așa înțelege Ucraina domnul Bogdan Diaconu, deputat PSD și vicepreședinte în comisia pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, care afirmă într-un comunicat oficial că: „Ucraina a găsit soluția exterminării românilor din regiunea Cernăuți: îi trimite în prima linie a frontului în locul ucrainenilor”. (http://www.agerpres.ro/comunicate/2014/07/28/comunicat-de-presa-camera-deputatilor-16-24-23)
Din fericire, un alt ales al poporului, senatorul Viorel Badea a declarat mult mai responsabil pe pagina sa de Facebook că: „am contactat o serie de reprezentanți ai comunității etnicilor români din regiune, care mi-au transmis faptul că astfel de proteste sunt organizate în egală măsură și de către etnici ucraineni din satele din Nordul Bucovinei, nu doar de către români, iar nemulțumirile tuturor sunt generate de condițiile în care sunt trimiși tinerii pe front (lipsa echipamentelor de protecție, a hranei și a unei minime pregătiri de luptă). Totodată, protestatarii solicită ca refugiații proveniți din zona de conflict să fie neîntârziat mobilizați și să fie evitată o mobilizare discriminatorie”. Observațiile senatorului (chiar dacă sunt făcute doar pe Facebook) sunt pertinente, de vreme ce și în alte regiuni, de exemplu Transcarpatia, se confruntă cu revendicări similare în aceste zile, inclusiv din partea etnicilor maghiari, ceea ce ne face să credem că nu numai românii sunt obiectul recrutării pentru apărarea Ucrainei de invazie. Să sperăm ca cea din urmă declarație va avea mai mare rezonanță în sfera publică, mai ales că revendicările protestatarilor sunt de natură logistică, organizatorică, socială și în nici un caz etnică, așa cum sugerează anumiți jurnaliști, activiști unioniști întregitori de neam și țară sau deputați.
La 21 iulie, președintele Poroșenko și ulterior guvernul Ucrainei au decretat mobilizarea parțială a rezerviștilor în încercarea de a duce la bun sfîrșit operațiunea anti-teroristă din regiunile Donețk și Lugansk. O bună parte a celor potențial mobilizați sunt necesari pentru îmbunătățirea comunicațiilor din spatele frontului și protejarea infrastructurii critice a țării. În egală măsură, amenințarea constantă cu invazia, inclusiv dinspre Crimeea anexată de Rusia sau pe cale navală dinspre Marea Neagră impune această politică a mobilizării cetățenilor ucraineni apți de luptă. Cu alte cuvinte, într-un moment de cotitură al războiului de apărare împotriva invaziei rusești, Kievul face apel la cetățenii săi, indiferent de etnie, rasă, convingeri politice, religiose etc. Mobilizarea ar trebui să vizeze aproximativ 70.000 de cetățeni ucraineni dintr-un bazin de recrutare de aproximativ 20.000.000, calculul facîndu-se pe baza numărului total de barbați dintr-o țară. E lesne de observat că cifra de 70.000 chiar dacă este enormă relativ la, spre exemplu, dimensiunea unei armate de dimensiuni medii ca cea a României, reprezintă, totuși, foarte puțin în comparație cu populația totală a Ucrainei.
În contextul declarației oficiale a deputatului Bogdan Diaconu, se pune întrebarea, câți din acești 70.000 ar putea fi români/moldoveni din Ucraina? Și, poate fi percepută această mobilizare ca o „politică de exterminare” a românilor din Ucraina? Este mai mult decât evident că afirmațiile d-lui Diaconu au un caracter fals și provocator. Așa cum elocvent a demonstrat Maidan-ul și ulterior războiul din estul Ucrainei că etnicizarea relațiilor nu are nici un suport, este o marotă a unor pseudo-experți cu mare priză în sistemul de securitate al României și dar și în Federația Rusă. Atît pe Maidan, cât și în Donețk-Lugansk, Ucraina trăiește renașterea unei națiuni civice, acolo unde ucraineni, ruși, evrei, români/moldoveni (nu toți vorbitorii de română din Ucraina își spun români), bulgari, maghiari, tătari etc. luptă pe front pentru păstrarea integrității teritoriale a Ucrainei și integrarea în Europa unită. A recurge la o retorică etnicistă victimizantă s-a dovedit de nenumărate ori a fi un fals atât în Kiev, cât și în orașe sau regiuni multi-etnice ale Ucrainei ca Odessa, Cernauți, Lviv etc. Un fals încurajat insistent de Moscova.
E greu de înțeles de ce în România, unii oficiali nu pot vedea un lucru atât de evident: reconstrucția statală a Ucrainei are un caracter civic și de europenizare, și nu unul de etnicizare sau purificare etnică a statului. Românii/moldovenii din Ucraina reprezintă a doua minoritate din punct de vedere numeric (în jur de 400.000), însă aceasta este foarte mică raportat la numărul celei mai mari minorități – cea rusă, care numără în jur de 8.000.000 de membri. De dragul argumentului făcut public de deputatul Diaconu, capacitatea „teoretică” de a contribui cu „baionete de etnie română” la efortul de război al Kievului este, astfel, foarte redusă în comparație cu efortul etnicilor ucraineni sau ruși din Ucraina. Potrivit scenariului închipuit de deputat, numărul românilor/moldovenilor mobilizați pentru război poate fi de ordinul a câteva sute, poate o mie de recruți. Astfel că a face declarații oficiale despre exterminare este nu numai iresponsanbil, ci și blamabil oficial la cel mai înalt nivel. Sau poate deputatul Diaconu nu înțelege sensul cuvântului „exterminare” folosit într-un comunicat oficial purtând antetul Parlamentului României? Cităm din același comunicat: „etnicii români din Ucraina sunt singurii care au primit ordin de încorporare, în timp ce alte minorități sunt protejate, arată că statul ucrainean are și alte scopuri decât cel de a umple frontul: acela de a sparge majoritatea românească din regiunea Cernăuți și a continua astfel mai ușor ulterior opera de asimilare și de negare a identității românești”. Pentru a împăca realitatea statistică a războiului din Ucraina de est cu imaginația deputatului Diaconu privind „exterminarea etnică a românilor” din Ucraina aduc câteva date statistice din 30 iulie: în războiul din Ucraina de est pierderele sunt de 363 de militari uciși și 1434 de răniți (http://censor.net.ua/news/296058/s_nachala_ato_na_donbasse_pogiblo_363_voennoslujaschih_1434_raneny_snbo). Statisticile privind civilii sunt foarte greu de precizat, însă cifra cel mai des vehiculată este de peste 1000 de morți, ușor de acceptat mai ales după tragedia MH17. Mai adaug doar că marea majoritate a soldaților uciși sunt de etnie ucraineană și reprezintă (convențional spus) regiuni din Ucraina de vest și centru.
Despre ce metodă de exterminare etnică a românilor poate fi vorba în acest context? Deputatul PSD Bogdan Diaconu nu vrea să vadă că în Ucraina se joacă și interesele strategice ale României, căci pe teritoriul Ucrainei se duc de câteva luni lupte grele pentru a stăvili invazia rusească, care, fără a exagera, își propune să ajungă până la gurile Dunării și pe malul Prutului, acolo unde România are interese vitale. În timp ce în spatele Ucrainei state de frontieră ale UE și NATO fac free-riding (și România se numără printre ele), există parlamentari PSD care își propun să contribuie, alături de Rusia, la destabilizarea Ucrainei, iar un exemplu notabil este deputatul Diaconu care emite comunicate oficiale (ce implică și statul român) cu privire la evenimente și regiuni pe care nu le cunoaște și nici nu și-a propus să le studieze.
Există în Romania 'politicieni' periculos de iresponsabili. În discuții private tot mai des aud comentarii despre posibila apartenență a acestor agenți naționaliști-unioniști din România la un grup tot mai conturat de „idioți utili” Rusiei. Le-aș propune autorităților de la Kiev sa le ofere acestora posibilitatea de a vizita zona operațiunilor militară, ca sa vada „cum românii din Cernăuți sunt exterminați în prima linie a frontului". Altfel, am o tot mai pronunțată suspiciune că deputatul PSD cu pricina (dar și ceilalți formatori de opinie gemeni în gîndire) s-ar putea afla pe statele de plata ale unor instituții dintr-o țară de la est de Ucraina. Ar fi în linie cu acțiunile statului cu pricina, care are drept obiectiv (pentru a câta oară în istorie!) dezintegrarea teritorială și identitară a Ucrainei și nu numai. Mă întreb, oare ce ar mai avea de comentat deputatul Bogdan Diaconu despre minoritatea română din Ucraina într-o lume a URSS 2.0, la refacerea căreia contribuie cu atîta dedicație.
