De același autor
La Facultatea din Iasi, am fost, deasemeni, incurajată sa practic aceasta profesie de catre profesorii deosebiti pe care i-am avut. Profesoara de pedagogie ne spunea, ca de altfel tuturor generatiilor, ca un profesor „trebuie sa intre in clasa dupa ce a lasat la usa tot ce tine de nemultumirile sale personale“.
Peste ani, la cursurile de formare pe care le-am derulat in calitate de mentor, am transmis acelasi mesaj viitorilor profesori. Am observat, in timpul practicii pedagogice, ca tot mai putini studenti vor sa faca o cariera de profesor si sunt foatre dezamăgiţi.
Acest lucru se intămpla doar la noi, deoarece in alte tari, cum ar fi Franta, Anglia, se acorda o mare atentie cursurilor de formare a profesorilor, care au o pozitie bine stabilita in societate.
Discutand cu acestia in cadrul programelor europene pe care le-am coordonat, am aflat că nu e uşor sa practici meseria de profesor, dar aceasta iti ocupa aproape tot timpul dacă o faci din convingere şi cu pasiune. Nu poti fi ziua profesor şi seara barman sau altceva.
Esti evaluat de părinti, de elevi, de colegi şi trebuie să fii mereu in formă. In fiecare saptămana participi la cursuri de formare, te implici in activităti sociale, cum s-a procedat şi la noi o perioada de timp, in timpul ministeriatului prof. Andrei Marga.
Nu am intalnit niciun profesor debutant sau senior care sa se planga de modul cum era platit, plus alte forme de cointeresare gratuite, carti, seminarii etc.
In Franta, intr-un sistem centralizat, exista foarte multe institutii de formare continua a profesorilor si de cercetare pedagogica foarte eficiente.
Speram ca, oadata cu aderarea la spatiul europeana, sa devenim si noi profesori cu statut european. De ce oare lucrurile s-au oprit? Speranţa moare ultima, dar cat va trebui sa mai asteptam?
As propune o serie de interventii si din partea altor colegi pe o tema care ne priveşte pe toţi.
