Ati si uitat ca "Cine seamana vant culege furtuna"?

Respingerea fermă a degenerării manifestațiilor publice în acte de violențe nu trebuie confundată cu aprobarea comportamentului lui Daniel Barbu în timpul evenimentului în care a fost implicat, la finalul săptămânii trecute. Autorii actului de vandalizare a mașinii ministrului sunt până în momentul de față neidentificați. Avem în schimb declarația, postată pe Facebook, a membrilor mișcării ”Uniți Salvăm”, participanți la protestul de la Club A, adversari ai proiectului Roșia Montana, care resping orice implicare a lor în cele întâmplate: nu au provocat și nu s-au dedat la acte de violență, cum n-au făcut-o niciodată până acum în toate manifestările publice desfășurate; incidentele au fost declanșate de un număr de instigatori străini de ei, care au intrat în Club în timpul desfășării dezbaterii, au scandat ”Vrem cultură, nu cianură” și ”Ieși afară, javră ordinară” și, la ieșirea din Club, au bătut cu palmele în mașina ministerială.

            Ideea unei provocări, a unei diversiuni care să diabolizeze o mișcare de protest de o durată și de o amploare fără precedent și să legitimeze de acum orice intervenție în forță a instituțiilor responsabile cu păstrarea ordinii publice nu trebuie respinsă cu ușurință. Vrem să credem că ancheta se va desfășura cu celeritate și corectitudine și vinovații reali vor fi identificați și vor da socoteală pentru faptele lor.  

            Dar ar fi o eroare să vorbim despre agresiune, fără să aruncăm o privire și asupra ”victimei”: Daniel Barbu. Primul ministru al Culturii în această țară, și probabil în orice țară civilizată din lume, care refuză să accepte punctul de vedere al celui mai înalt for științific: Academia; care ignoră și aruncă în ridicol expertizele Asociațiilor de specialiști, din țară și din străinătate; care apără până la identificare (”Ministrul culturii Gold Corporation”) interesele unui investitor străin, pe care chiar partidul lui le respinge; un ministru al Culturii care îngroapă instituții culturale de prestigiu cu satisfacția morbidă că a mai economisit ceva bani la buget – doar câteva din datele inconfundabile și de neșters pe care le-a exhibat în anul de ministeriat Daniel Barbu.

            Dincolo însă de tarele structurale, care țin în exclusivitate de cel în cauză, nu putem să nu remarcăm o gravă abatere de comportament care îl definește pe ministrul Barbu în egală măsură în care îi definește pe aproape toți membri Guvernului Ponta, și în primul rând pe premierul Victor Ponta: incapacitatea dialogului. Refuzul de a sta față în față și de-a încerca găsirea unei căi de comunicare cu cineva care nu-ți împărtășește punctul de vedere. De când mii, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă și au manifestat împotriva proiectului Roșia Montana nici premierul Victor Ponta și nici ministrul Culturii Daniel Barbu nu au găsit o dată de cuviință să primească și să asculte argumentele protestatarilor. Le-au întors constant spatele, i-au desconsiderat. La Cluj, Daniel Barbu a mai avut ocazia să dea ochii cu revolta oamenilor că nu sunt ascultați. Roșiile care i-au fost aruncate în cap au fost confundate cu obrajii roșii, probabil bronzați, ai manifestanților. Zilele trecute, la Club A și apoi în stradă, oamenii care au venit acolo doar în speranța unui dialog, pe care l-au reclamat în permanență, au fost sfidați și ceea ce ar fi trebuit să fie o dezbatere publică a eșuat înainte de a începe. Ca să-ți ascunzi propria micime și lașitatea care te definește în totalitate și să arunci asupra unor tineri acuze de factura ”neo-naziști” și ”legionari”, aidoma cu Victor Ponta în aceeași zi și aidoma cu Nicolae Ceaușescu în urmă cu douăzecișipatru de ani, este un act care descalifică iremediabil un om politic.

            Daniel Barbu este un asemenea om. O să mai treacă, probabil, ceva timp până o să afle singur decesul politic pe care l-a suferit.   

            La vremea la care au venit la guvernare, Ponta și ciracii lui își motivau, în fața firavei opoziții parlamentare, orice abuz, orice viol asupra legilor, regulamentelor, cutumelor printr-o pildă pe care o strecurau printre dinți cu o foame de vendetă greu de imaginat: ”Cine seamănă vânt culege furtună!”. Azi se pare că au uitat-o. Azi încă se mai cred veșnici și invincibili. Se înșeală. Timpul ne-a arătat cu prisosință că ”mămăliga face explozie”. Cele întâmplate ministrului Daniel Barbu este o probă.   

PS. La Antena 3, într-un delir pe care nu poate să-l mai controleze, Daniel Barbu vorbește despre organizatorii protestelor: „formaţiuni paramilitare”, „grupe de asalt”,  „alianţe anarho-comuniste”. Ar fi timpul ca starea de sănătate a ministrului Culturii să-i preocupe pe cei din jurul lui.

20.10.2013