De același autor
O declarație nerușinată i-a adus peste noapte o notorietate la care nu îndrăznea să aspire nici în visele lui cele mai roze. Ani de zile s-a căznit pe toate canalele de televiziune, cu aerul și cu tonul doct al ”tehnocratului” care știe ce spune, să-și dovedească talentul de a face albul negru și negrul alb răstălmăcind vârtos adevărul în favoarea USL. Talentul de-a linge. Calcul nu a fost greșit, o vocație de-o asemenea factură nu putea rămâne la infinit ignorată și neracolată. Pentru început ”consilier de stat”, pasul următor ”purtător de cuvânt al Guvernului Ponta”. Șansa care i s-a oferit nu trebuie irosită în van și încrederea care i s-a acordat trebuie răsplătită cu peste măsură. Nu a avut nevoie de prea mult timp de încălzire ca să arate de ce e în stare. Presa întreagă, scrisă sau electronică, s-a întrecut în a reproduce pe larg golănia de cea mai joasă speță aruncată la adresa șefului statului. Stupoare, revoltă, dezgust, incapacitate de a înțelege un asemenea comportament și refuzul cvasi-unanim de a-l accepta sunt cheile în care s-au auzit cele mai multe dintre comentarii. În 24 de ore, ”Palada” a fost omologată, prin consens, ca unitatea națională de măsură a grobianismului.
Și totuși, cred că se comite o eroare. Nu de evaluare. De perspectivă. A-l judeca pe Mirel Palada pentru abjecția comisă înseamnă a proba o miopie păgubitoare. Individul, în sine, este un nimeni. Nu gândește, nu se poziționează și nu rostește niciun cuvânt care îl reprezintă. Nu de azi, de când a devenit ”înalt demnitar al statului”. Singurul efort pe care l-a făcut și îl face în continuare, cu o constanță demnă de o cauză mai bună, este de a anticipa și de a rezona în totalitate cu ceea ce știe că se așteaptă de la el. Asta a făcut-o ca persoană ”civilă”, în postură de aspirant, și ăsta este angajamentul pe care și l-a luat, privindu-se în oglindă, în momentul în care s-a instalat în biroul din Palatul Victoria. Să nu rămână cu un pas în urma celui al cărui prea-umil slujitor a ajuns: Victor Ponta. Care este domeniul în care premierul Ponta este un competitor greu de dovedit? Minciuna. Care sunt armele predilecte cu care invariabil își înfruntă adversarii politici? Agresivitatea; trivialitatea; lipsa oricărei considerații față de interlocutor, oricine ar fi el. Ăsta e modelul asumat de Palada și pe el îl urmează cu sfințenie. Ca să-l admonestezi, să-i bați lui obrazul e ca și cum ai încerca să urechezi umbra unei siluete respingătoare. Pentru că, de fapt, asta e Mirel Palada: o umbră. Umbra care să târâie pe urmele lui Victor Ponta. Cât timp un om de factura acestuia va rămâne premierul României; cât timp un plagiator și un mincinos patent va personifica succesul în politica românească seria ”Mirel Palada” se va multiplica exponențial și aerul va deveni tot mai greu respirabil în țara asta.
Nu trageți în Mirel Palada, e doar o victimă. Sigur, putridă.
P.S. – Abjecția nu presupune neapărat și prostie. ”Miile de scuze” pe care Palada a simțit nevoia să și le ceară public dovedesc complexitatea nefericită a personajului. E și prost.