Un recidivist: Victor Ponta

S-a spus aproape totul despre felul inadmisibil în care Victor Ponta a primit și a salutat vestea măsurilor discreționare prin care procurorul general Tiberiu Nițu a decapitat Secția 1 a DNA. Nu există proba care să dovedească implicarea directă a premierului în scandaloasele decizii, dar felul în care a exultat la pronunțarea lor, felul în care a comentat până la batjocură victimele abuzului de legalitate comis de Nițu dovedesc o vie și nedisimulată satisfacție. Comportamentul lui Ponta are ceva din trufia provocatoare cu care un criminal în serie lasă lângă corpul neînsuflețit al victimei o ”semnătură” menită să elimine orice îndoială asupra identității celui care a comis crima. Liderii politici ai Opoziției, mass-media internă și internațională, corpul diplomatic acreditat la București, Comisia Europeană nu au întârziat să se pronunțe imediat și cu toată fermitatea împotriva tratamentului pe care Victor Ponta și-a permis să-l aplice Justiției. Sunt surprinzătoare, neașteptate aceste reacții, aflate încă la începutul lor? Se consumă un eveniment politic major în spațiu european care să focalizeze interesul Uniunii până într-atât încât să-i obtureze privirea spre România? La ambele întrebări, același răspuns: Nu! Cum se poate atunci ca prim-ministrul unei țări membre a UE, care a probat pe propria-i piele promptitudinea și severitatea cu care Uniunea reacționează la orice încălcare a normelor imprescriptibile ale statului de drept, să o sfideze și să o provoace din nou printr-un comportament identic cu cel anterior drastic amendat? Ce l-a împins pe Victor Ponta într-o aventură care îi pune din nou o lume întreagă în cap și care aduce inconfundabil cu o pagină, reprodusă prin clasicul copy-paste, din jurnalul tentativei de lovitură de stat din vara lui 2012? De ce, Victor Ponta?

            Un prim răspuns îl putem căuta în informația pe care o produce unul dintre colaboratorii cei mai apropiați ai lui Ponta, Liviu Dragnea, care ne vorbește de ”personalitatea dublă” a acestuia. Cu alte cuvinte, premierul ar fi un schizofrenic prins într-o permanentă pendulare între good-boy și bad-boy și, funcție de starea psihică în care se află, afirmațiile lui par cât de cât plauzibile sau sunt de-a dreptul scandaloase. ”Buletinul de sănătate” la care ne invită să reflectăm vice-premierul este un subiect peste care nu trebuie trecut cu ușurință în analizele celor care încearcă să descopere un sens comportamentului constant incoerent a lui Ponta. Dar, până la opinia autorizată a unor psihiatrii, este încă greu de reținut.

            O a două explicație a furiei cu care Ponta s-a năpustit asupra procurorilor care au finalizat dosarul ”Frauda la Referendum” (procurori pentru care Ambasada SUA se grăbește să-și declare public prețuirea: ”Ne exprimăm admiraţia şi aprecierea pentru activitatea excelentă desfăşurată de domnul Lucian Papici şi de doamna Mariana Alexandru”) poate să se ascundă în frica paralizantă pe care o resimte știindu-se direct implicat în această speță. Chiar dacă dosarul este deschis pe numele ”Liviu Dragnea” este greu de imaginat că acesta va fi dispus să ia pe cont propriu toate ilegalitățile constatate de procurori de anvergura profesională a celor sacrificați și că Victor Ponta nu va ajunge în fața instanței. Este o perspectivă traumatizantă, dar de neevitat, și cu siguranță comportamentul premierului s-a produs și sub acest șoc. Nu prietenia, nu solidaritatea cu baronii locali, nu pielea lui Liviu Dragnea vrea Ponta s-o salveze. E vorba de pielea lui care acum îl arde cum nu și-a imaginat vreodată că i se poate întâmpla.

            Dar ambele motive invocate mai sus ar fi de susținut cu toată tăria dacă am vorbi despre un om liber. Victor Ponta nu este un om liber. Folclorul despre statutul lui de ofițer sub acoperire al unui serviciu secret circulă de ani de zile ca un truism. Până la apariția unei probe nu poate fi luat încă în considerație. Asta nu ne poate opri să înregistrăm ca fapt de necontestat că prestația lui Victor Ponta în fruntea Guvernului este constant îndreptată împotriva intereselor țării. În calitatea de șef al Executivului a fost primul responsabil de catastrofa în care a fost aruncată România în urma tentativei loviturii de stat de anul trecut. După ce planul a eșuat, dar costurile politice și economice le resimțim și azi, și-a exprimat ”sincer” regretul, a făcut turul cancelariilor europene și a liderilor UE pentru a se angaja cu cele mai patetice promisiuni că s-a depășit o criză pe care nu o vom retrăi. Astăzi, prin atacul împotriva Justiției și, în siajul ei, asupra mass-media Victor Ponta ne împinge în pragul unei noi crize politice.

            O face într-un moment în care MCV și Schengen sunt deja două priorități naționale ca și compromise.

            O face într-un moment în care România are nevoie de stabilitate politică, de credibilitate maximă în fața mult-așteptaților investitori străini.

            O face alături și în slujba celor care văd viitorul României în cu totul alte coordonate decât cele ale UE și ale Pactului Nord-Atlantic.

            Este o realitate din fața căreia Victor Ponta nu se mai poate ascunde.