Un rinocer la vârful PSD. Singurul?

Victor Cristea a văzut ”Poziția copilului”, ultimul film a lui Călin Peter Netzer. Nu i-a plăcut. E dreptul lui, nimeni nu poate să-i facă vreun reproș pentru asta. Filmul lui Netzer a câștigat ”Ursul de aur” la Festivalul internațional de la Berlin, una dintre cele mai prestigioase competiții europene și mondiale, și a fost ales să reprezinte România în cursa pentru premiul Oscar. Nici premiile și nici succesul de anvergură de care se bucură filmul în cele 20 de țări în care a fost deja cumpărat nu sunt argumente care să constrângă un spectator să se bucure de un film care nu este pe gustul lui.

Dacă Victor Cristea s-ar fi mulțumit să-și exprime dezamăgirea despre o peliculă care pe alții i-a încântat, discuția s-ar fi încheiat la punctul din finalul paragrafului de mai sus și niciun cuvânt nu și-ar mai fi avut rostul. Din păcate, lucrurile nu stau așa. Victor Cristea nu este un spectator oarecare, el nu merge la film, sau la teatru (dacă merge), nu citește o carte (dacă citește), nu intră într-o sală de expoziție (dacă intră) ca un simplu consumator de artă. El nu se reprezintă doar pe sine – el este parlamentar, calitate în care se simtă responsabil în fața cetățenilor care au avut încredere în el și l-au votat și pe care trebuie să-i apere de Rău, în orice formă s-ar manifesta el. ”Poziția copilului” este una din ipostazele în care Răul ne aține cale: ”Cu câteva luni în urmă am văzut cu un coleg de-al meu un film, 'Poziţia copilului'. Am vrut să ies din sală când a început filmul.... Cu cuvinte atât de urâte.... Noi ne chinuim să dăm o educaţie copiilor la şcoală şi în filmul ăla numai nişte obscenităţi, trivialităţi, înjurături... Copilul către mamă, îi spunea tot felul de lucruri urâte. Nu cumva acel film a fost premiat pentru că se doreşte denigrarea poporului român şi minimalizarea activităţii în învăţământul nostru?”... Am preferat să reproduc fragmente din rechizitoriul proferat de Victor Cristea pentru că mi s-a părut că orice încercare de a-l comenta doar aluziv nu ar fi decât minoră și irelevantă. Lucrurile sunt prea grave și simptomatice pentru a nu le înregistra cu maximă rigoare și a le trata ca pe unul dintre cele mai expresive semnale ale procesului de ”rinocerizare” în care clasa politică, în general, Parlamentul, în special, s-au angajat de ani buni.

Care sunt fețele Răului pe care le descoperă și le demască Cristea în filmul pe care l-a văzut? Felul în care în două ore, cât durează proiecția, autorii filmului aruncă în aer tot ce școala românească a reușit să implanteze în mintea și în sufletele copiilor noștri: vocabularul cel mai ales, dragostea și respectul față de părinți, buna-cuviință. Tot codul ”manierelor elegante”, care a ajuns o notă definitorie a elevilor noștri, după aprecierea lui Victor Cristea, nu mai rezistă nicio clipă odată cu aprinderea luminii în sala de cinematograf. Este o culpă de care realizatorii ”Poziției” trebuie să fie pe deplin conștienți și să și-o asume fără să îndrăznească să crâcnească.

Dar toate astea, până la urmă, sunt fleacuri în fața revelației finale pe care Victor Crăciun nu poate s-o descifreze: este doar un film prost sau este o operațiune mârșavă de compromitere a poporului român? Premiul pe care Călin Peter Netzer l-a primit nu poate să răsplătească un eșec artistic – el nu poate fi decât prețul primit de acesta pentru o acțiune premeditată îndreptată împotriva imaginii României. Și, peste toate, regizorul nu numai că nu a acoperit costurile producției din banii lui de buzunar sau din salariu, l-a făcut din banii noștri, ai ”poporului”, ca ”Să ne denigreze și să ne facă inculți”. De aici și până la ideea ca autorului filmului să i se impute costurile producției, plus eventual alte alte sancțiuni, nu mai este decât un pas mic, care, deocamdată, nu a fost făcut...  

”Declarația politică” asupra căreia m-am oprit nu a fost făcută în anii '50, în fața Marii Adunări Naționale. A fost citită în urmă cu câteva zile, în fața plenului Camerei Deputaților, și autorul ei, Victor Cristea, este parlamentar PSD, secretar al Comisiei pentru Învățământ din Camera Deputaților, vicepreședinte al PSD Vaslui și membru în Consiliul Național al PSD. Nu este doar o probă de crasă ignoranță, de incultură și de totală opacitate în fața unui produs artistic. Este expresia modului în care un om care a ajuns să aibă puterea discreționară în mână este gata să-i judece și să-i oblige pe toți din jurul lui, în orice domeniu al vieții publice și prin orice mijloace, să gândească și să subscrie la valorile pe care el le recunoaște.

Valeriu Cristea este un ”rinocer” în vârful PSD. Câți mai sunt asemenea lui este o întrebare obligatorie. Chiar dacă răspunsul ne va produce un șoc greu de receptat.