De același autor
Dupa rasturnarea regimului Ceausescu, viata politica romaneasca a mers, cu o consecventa uimitoare, aproape cu indarjire, din rau in mai rau, din mizerabil in mai mizerabil.
Pe masura ce politicienii (sau, mai bine spus, cei se se pretind astfel) s-au inmultit, calitatea lor a scazut - astfel incat imaginea pe care o da azi politica romaneasca poate fi descrisa in cel mai bun caz ca lamentabila.
De-a lungul ultimilor trei ani, PNL a izbutit si el sa acumuleze o serie de performante ciudate care l-au indepartat de scopurile sale firesti si chiar de propria-i doctrina. Asa stand lucrurile, aproape ca nici nu mai are de ce sa mire paradoxul la care s-a ajuns si in care multi par a se complace: Partidul National Liberal a reintrodus conceptul sinistru al delictului de opinie, intorcandu-se in timp cu o jumatate de secol si mai bine.
Liberalul roman de azi nu are voie sa gandeasca, nu are voie sa aiba opinii, nu are voie sa se exprime. El poate doar sa se supuna. Liberalul roman de azi poate fi orice, numai libernu.
In anii '50 lucrurile nu se petreceau altfel: conducerea superioara de partid considera ca libertatea e periculoasa. Ratacitul era demascat, infierat si exclus - indiferent care ii va fi fost functia.
Dan Radu Rusanu afirma azi exact ce ar fi putut sa afirme Ana Pauker in 1950: "Declaratiile politice in mod evident fac rau si aduc un prejudiciu de imagine PNL. Trebuie sa mergem pana la excluderea din partid [...]" .
Un om politic, deci, nu trebuie sa faca declaratii politice! Un om politic (daca nu e ecoul fidel al lui Crin Antonescu) trebuie sa taca. Altminteri...
Ce e interesant e ca domnul Rusanu nu pare a-si da seama ce prejudiciu imens aduce el insusi imaginii unui partid liberal aruncand astfel de anateme totalitare.
Fulgerele vice-presedintelui PNL sunt indreptate impotriva lui Calin Popescu-Tariceanu, care a propus vineri ca liberalii sa desemneze candidatul la alegerile prezidentiale printr-un vot intern, practica destul de raspandita in alte tari - fireste, mai putin evoluate politic decat Romania.
Candidatura lui Crin Antonescu, e bine sa amintim acest detaliu, nu este rezultatul unei competitii interne, ci al intelegerilor (inexplicabile, de altfel) cu Victor Ponta, iar congresul USL, caruia nu i s-a oferit nici o alternativa, n-a putut decat s-o avalizeze.
Calin Popescu-Tariceanu a facut asadar o propunere logica, democratica. Mare greseala intr-un partid care nu mai da doi bani pe democratie! Poate tocmai de aceea Radu Stroe considera ca Tariceanu s-a pus "intr-o situatie ridicola"...
In PNL ideile nu mai sunt binevenite - lipsa unui program coerent e cea mai buna dovada - si, deci, nici dezbaterile. Li se prefera unanimismul, ca in timpurile de care ne-am chinuit atat sa scapam. Conducerea dicteaza, iar cei care cred altfel, sau chiar numai putin altfel, sunt pusi la stalpul infamiei si amenintati cu excluderea.
Toate aceste dari in spectacol, inmultite pana la ridicol in ultima vreme, dau impresia ca in sferele inalte ale PNL se traieste cu frica permanenta a oricarei forme de concurenta si cu obsesia eliminarii ei imediate - ceea ce, din nou, aduce aminte de un regim neplacut memoriei.
Toate acuzatiile de tradare si toate procesele expeditive intentate celor care isi mai inchipuie ca-si pot exercita dreptul de a gandi si de a se exprima liber prefigureaza o imagine mai mult decat ingrijoratoare a Romaniei pe care ar conduce-o Crin Antonescu si nu pot atrage nici simpatizanti, nici alegatori. Dimpotriva!
Alianta cu PSD e subreda - in mare masura si din cauza repetatelor crize de nervi de la conducerea PNL -, guvernarea nu obtine nici un succes, discutiile pentru modificarea Constitutiei se deschid in termeni nefavorabili liberalilor.
Cand Babelul USL se va prabusi, ceea ce nu e de loc o ipoteza neverosimila, Partidul National Liberal, ros de animozitati fortate si golit de sens, va descoperi ca nu i-au mai ramas decat prea putine farame de liberalism pentru a porni din nou la drum, singur, fara carja socialista, si pentru a convinge ca merita increderea alegatorilor.
.jpeg)
