De același autor
Din nemultumirea care s-a acumulat in timp. Am o istorie in ceea ce priveste pasiunea pentru oras, dupa cum am o istorie in ceea ce priveste preocuparea mea pentru copii. In decembrie 2004 m-am decis sa candidez, dar nu in primul rand ca sa ajung primar, ci ca sa pot sa deschid gura, sa dau expresie unor nemultumiri ale mele, si ca sa influentez dezbaterea - ea trebuie sa aiba mai mult continut decat pana acum si sa nu degenereze in acuze reciproce.
Asta nu suna prea bine pentru campanie, ca scopul nu e sa ajungeti primar!
N-o sa fiu irational: nu e suficient sa vreau eu sa ajung primar. Sigur ca-mi doresc acest lucru, dar sunt constient ca am cele mai mici sanse dintre toti. Din acest motiv, mi-am propus ca tinta principala sensibilizarea alegatorilor fata de anumite probleme mai putin sau deloc discutate.
Candidati independent, dar ati declarat ca, daca o formatiune politica va ofera sprijinul, il acceptati.
Nu pot sa impiedic pe cineva care vrea sa ma sprijine, dar voi candida independent si nu voi reprezenta acel partid, ci ma voi reprezenta tot pe mine. De altfel, dupa cum ati vazut, nu s-a ingramadit nimeni sa-mi ofere sprijinul, desi s-a speculat foarte mult pe aceasta tema.
Daca ati castiga ca independent, neapartinand nici unei formatiuni politice, ce sanse ati avea sa convietuiti cu celelalte institutii?
Problema asta e valabila pentru orice candidat, inclusiv pentru cel al Aliantei. Sa nu uitam ca unele decizii importante se iau in Consiliul General cu o majoritate calificata, de care Alianta nu dispune. Nu-mi fac nici o problema din acest punct de vedere, fiind convins ca atunci cand, in sedinta, vii cu proiecte utile si sustinute de bucuresteni, Consiliul nu va fi impotriva. Nu cred ca va mai face cineva greseala pe care au facut-o consilierii de la PSD, care au blocat proiecte fara sa propuna altele in schimb, doar din spaima ca proiectele acelea ii vor aduce beneficii electorale d-lui Basescu. De aceea spun ca trebuie, in sfarsit, sa gonim politica din administratia locala.
Lipsa dezbaterilor reale
In administratia bucuresteana trecuta au fost cateva proiecte controversate, si ma refer aici in primul rand la pasajul de la Basarab. Sunteti de acord cu el?
Starea de nervi si conflictul dintre Consiliu si primarul general au avut si efecte perverse, ca de pilda lipsa unei dezbateri reale a acestor proiecte. Lucrurile au mers catre confruntare, si nu catre dezbatere. Eu cred ca proiecte de anvergura cu costuri foarte mari, insemnand zeci de milioane de euro, nu pot fi decise de o mana de oameni, de un primar si de o majoritate a Consiliului, fara a le pune inainte in dezbaterea oamenilor si a specialistilor. Din punctul meu de vedere, proiectul elaborat de o agentie japoneza de relatii internationale este discutabil si cred ca noi ar fi trebuit sa auzim cateva opinii ale unor specialisti romani si straini. Proiectul este elaborat pe un studiu facut in '98, iar acum suntem in 2005! Este discutabila propunerea unui pasaj suprateran in situatia in care, in Europa, astfel de pasaje nu se mai construiesc de la sfarsitul anilor '70, mergandu-se numai pe pasaje subterane. Ce inseamna pasajul suprateran? Pe langa poluarea adusa la geamurile unor oameni, pierzi valoarea terenului de dedesubt pe o distanta destul de mare si, in plus, bati in cuie Gara de Nord sa ramana unde este acum. Imaginati-va ca nu mai avem Gara de Nord acolo, ca acea cladire redusa la dimensiunile ei originale devine un centru comercial, restul se asfalteaza sau se pune iarba, si nici nu mai este blocajul acesta de circulatie.
Repet, noi am asistat la o cearta, in loc sa asistam la dezbateri, in functie de care sa tragem o concluzie justa. Asa s-a intamplat si cu linia tramvaiului 41. Ea a costat aproape 60 de milioane de euro si nu cred ca astazi isi justifica cheltuiala. Nu numai ca este folosita de un procent foarte mic de bucuresteni, dintr-o anumita zona, nici macar din tot orasul, dar a blocat traficul pentru jumatate din Bucuresti. Ca sa nu mai spun cum arata acum, cu barele acelea galbene, urate si cu statii mizerabile, sparte si respingatoare. De aici putem observa grija pentru tehnica si lipsa totala de simt estetic pentru oras. Se pun cu usurinta garduri, beton, fier, fara sa intereseze pe cineva cum arata si ce imagine dau. Or, tendinta asta cred ca trebuie oprita, de la primarul general pana la ultimul primar de sector.
In legatura cu traficul rutier, care reprezinta o problema, aveti o solutie alternativa pentru fluidizarea lui?
Sunt cateva lucruri care se pot face repede, ca solutii de tranzit, pana cand, pe baza unui plan elaborat de specialisti si aprobat de bucuresteni, sa rezolvam definitiv aceasta problema. In primul rand trebuie rezolvata - si acest lucru se poate face in cateva luni - sincronizarea perfecta a semafoarelor, cauza de dopuri de circulatie si, de aici, de poluare. In al doilea rand, trebuie regandita dimensiunea trotuarului, acolo unde zona permite. Eu pot sa va dau doua exemple diferite: de la Casa Poporului pana la Piata Alba Iulia avem cate trei randuri de trotuare pe fiecare parte a strazii, dintre care doua sunt absolut inutile, deci pot sa le transform in parcari. Pe Calea Mosilor, trotuarul are 9 sau 10 metri latime si masinile stau pe el. Mai bine-l rezumam la 5-6 metri, suficient pentru pietoni, si facem un loc civilizat de parcare. In al treilea rand, in doua luni ar trebui ridicate de pe domeniul public toate masinile care fie nu si-au platit impozitele, fie sunt improprii circulatiei si duse undeva in afara orasului. Apoi, cine vrea sa-si recupereze masina de acolo sa vina sa plateasca taxele de rigoare. In al patrulea rand, sa interzicem circulatia in oras pentru orice tip de masina care emite noxe peste limita admisa, indiferent ca sunt mijloace de transport in comun, masini ale societatilor de curatenie sau autoturisme ale persoanelor fizice.
Poluarea - marea problema a Capitalei
Ce se poate face pentru imbunatatirea transportului in comun?
Asta este prima sursa de poluare in Bucuresti, mai ales cu plumb. Institutul de Sanatate Publica a facut un test pe o grupa de copii intre 1 si 7 ani, si 54% din ei au nivelul de plumb depasit in sange, au sistemul imunitar la pamant si sunt predispusi la foarte multe boli. O masura pentru scaderea poluarii este schimbarea de urgenta a parcului RATB cu masini care sa mearga pe GPL. In al doilea rand, traficul de transport in comun este prost condus: in anumite zone vin masini si tramvaie unele dupa altele, in alte zone stai si astepti o jumatate de ora. Deci trebuie facut un program care sa flexibilizeze acest transport in comun in functie de orele si zonele de maxima utilizare. De asemenea, cred ca trebuie sa preluam Metroul de la Ministerul Transporturilor la Primaria Capitalei. Pentru ca astfel luam si subventia tot la Primarie; pe de alta parte, vom putea, in acest fel, sa continuam extinderea metroului in Bucuresti.
O alta mare problema a orasului sunt spatiile verzi.
In ultimii 15 ani, orasul a pierdut cam 20 de milioane de metri patrati de spatiu verde. Din vegetatia ramasa, cam 60% este imbatranita, deci ineficienta in lupta cu poluarea. Una din masuri este de a interzice desfasurarea unor activitati economice poluante in oras. Sunt inca locuri unde se face ciment, intra, ies camioane. Ar trebui sa oferim teren pentru aceste activitati in afara orasului, si am castiga in acest fel spatiu pentru parcuri sau parcari. In al doilea rand, se concesioneaza cu foarte multa usurinta diferite spatii mici, care aduc venituri nesemnificative la bugetul Primariei, cand ele ar putea fi transformate in scuaruri. Putem sa dezvoltam si retele de parculete mici, adevarate oaze de verdeata in anumite zone, nu neaparat sa ne gandim la parcuri mari, cum este Herastraul. In al treilea rand, trebuie sa plantam in Bucuresti plante sau arbori cu virtuti antibacteriene si antipoluante. De exemplu, tuia sau nucii. Nu mai trebuie sa dam banii pe verdeata decorativa, care nu are nici o virtute in ceea ce priveste sanatatea oamenilor. In al patrulea rand, trebuie reinverzite toate micile zone din oras in care primarii au uitat sa puna pomi si care sunt calcate acum de masini. Daca mergeti pe Dambovita, veti vedea un pom, doi, apoi trei dreptunghiuri goale, apoi iar un pom, doi s.a. Trebuie sa analizam loc cu loc, palma cu palma si sa punem iarba, pomi acolo unde candva ele au existat, dar acum nu mai sunt.
Sunt foarte multe cartiere cu blocuri in Bucuresti si in jurul fiecarui bloc exista un mic spatiu mai mult sau mai putin ingust. Spatiile acestea apartin Administratiei Domeniului Public, dar ADP-ul nu calca niciodata pe acolo si nici locatarii nu se ingrijesc de ele, pentru ca nu sunt ale lor. Eu as propune sa improprietarim nu persoane fizice, ci asociatia de proprietari cu acest spatiu din jurul blocului, punand totodata si obligatia de a-l ingriji si de a-l face spatiu verde. In felul acesta i-am responsabiliza si cred ca multi oameni s-ar apuca sa puna iarba sau flori, stiind ca terenul este al lor.
Ce se poate face in ceea ce priveste praful, a doua mare sursa de poluare in Bucuresti?
Dupa anumite estimari, peste bucuresteni navalesc 273 de tone de praf pe luna pe kilometru patrat. Am mers de jur-imprejurul orasului si-am vazut ca s-au dezvoltat si acolo foarte multe activitati economice, pe drumuri de acces din pamant, neamenajate. Acestea produc foarte mult praf. Si atunci putem sa dam o reglementare ca sa-i obligam sa-si asfalteze drumul de acces si sa-l ude. Pe de alta parte, trebuie renegociate, si acest lucru este recunoscut de actualii edili, contractele de salubrizare si de deszapezire, in sensul de a introduce in ele standarde europene. Nu este normal sa platesc bani, de exemplu, la o societate care-mi aduna gunoiul, dar imi lasa in spate un aer viciat, pentru ca are masini vechi, cu grad inalt de poluare. Nu este normal sa platesc doar pentru ca cineva mi-arunca niste apa pe strada, si tot praful si mizeria raman la rigola, si cand bate vantul intra de acolo in casele oamenilor. De asemenea, nu este normal sa permit constructii in Bucuresti fara sa conditionez acest lucru de existenta plaselor absorbante, care inchid praful acolo, si de asigurarea scoaterii gunoiului si molozului din zona respectiva, astfel incat ele sa nu produca mizerie si praf. Astea sunt lucruri fara bani. Bucurestiul este singura capitala din Europa care nu are nici o statie de epurare a apelor menajere din industrie si toata mizeria se strange pe doua canale colectoare, care ajung in Dunare, undeva langa Calarasi. Pana sa facem statia de epurare de la Glina, s-ar putea incerca cu statii de epurare mai mici si cu costuri mai mici, macar la anumite spitale infectioase. Din cauza conductelor proaste solul este infiltrat pe acest traseu din Bucuresti pana la Dunare.
Bugetul Primariei este insuficient. El ajunge pentru activitati curente. Lucrurile mari se fac cu credite. De aceea este nevoie de un primar care sa-si puna capul la contributie, sa vina cu multe idei care sa implice costuri mici sau sa-i faca pe altii sa munceasca in beneficiul orasului. Un astfel de proiect este cel de a pune in parcuri miniterenuri de fotbal si de baschet cu suprafete sintetice, unde copiii, tinerii pot juca 24 de ore din 24 fara sa deranjeze pe nimeni. Sunt federatii, cum ar fi cea de fotbal, care au bani din strainatate pentru astfel de proiecte, trebuie numai sa iei o decizie si sa dai drumul la treaba.
Bucurestii au o traditie culturala, care nu este evidentiata
Ce se poate face pentru imbunatatirea dimensiunii culturale a Capitalei?
In 2000, dupa o emisiune televizata cu d-l Traian Basescu, care tocmai luase decizia de a-i inlatura pe cei care vindeau carti de pe strada, am aratat spatiul de la Arhitectura, rugandu-l sa-i aduca pe vanzatori acolo, deoarece e un loc foarte bun pentru carte. Dansul a facut ceva pana la urma, in sensul ca le-a permis sa puna niste corturi care parca erau de sinistrati. De aceea m-am gandit sa organizam un concurs cu arhitectii din Bucuresti pentru cateva modele de chioscuri - termenul de chiosc e impropriu, dar inca-l mai folosim. O parte dintre ele sa le folosim ca minilibrarii, sa le amplasam cu scopul ca editurile sa poata sa-si vanda cartile. Ar fi bine, pentru ca ar scoate si cartea direct in drumul omului, n-ar mai trebui sa orbecaie prin tot orasul sa vada pe unde e o librarie. Bucurestii au o traditie culturala, care nu este evidentiata. La cele mai multe locuri din oras nu exista o placuta care sa-ti atraga atentia ca acela este un monument, o casa sau un loc important. Cati nu trec pe langa Casa Enescu si nu stiu ca acolo e Casa Enescu sau nu stiu cine e George Enescu... Imaginati-va ca punem o placuta pe acel gard: cine a fost George Enescu, cine a construit casa, mica ei poveste. Sau la Arcul de Triumf: cine a facut Arcul de Triumf, de ce l-a facut, ce inseamna el s.a. In felul acesta refacem niste trasee culturale in Bucuresti. Copiii, chiar si adultii, vazandu-le, si-ar da seama ca au o istorie in orasul acesta, ca el n-a aparut in regimul comunist, cu blocuri si cu toate nenorocirile lasate mostenire noua.
Ati declarat ca aveti o preocupare deosebita pentru problemele copiilor. Ca posibil primar al Bucurestiului, ce ati face pentru ei?
Sunt tot felul de situatii paradoxale in acest oras, care au trecut pe langa noi fara sa genereze altceva decat pasivitate. Ganditi-va ca, in timp ce librariile au disparut, au aparut ca ciupercile dupa ploaie sex-shop-uri exact in locurile cele mai aglomerate sau chiar lipite de magazinele pentru copii, ceea ce deja devine un lucru ingrijorator. In 2000 am fost singurul jurnalist care a impus problemele copiilor ca tema de dezbatere in campania electorala. Ulterior, impreuna cu reprezentatii unor organisme importante, am reusit sa schimbam atitudinea politicului fata de problemele copiilor. Cand am venit la CNA am restrictionat reclama la alcool, ca masura de protectie, au fost deciziile cu violenta si cu protectia copilului ca subiect de emisiuni. L-am convins pe primul-ministru Nastase sa modifice legea publicitatii si sa interzica reclama la alcool pe outdoor in Romania si, tot ca urmare a ideii mele, Bucurestii vor avea din iulie un program de radio dedicat in exclusivitate copiilor.
Confidentialitatea contractelor Primariei nu se justifica pe banii bucurestenilor
In functie de contracandidatii dvs. la Primarie, cum credeti ca o sa fie dezbaterea?
Nu vreau sa jignesc pe nimeni dar, din pacate, competitia este foarte jos. Cred ca Bucurestiul, una dintre capitalele Europei, ar merita o alta competitie, mult mai serioasa. Sunt si oameni seriosi in aceasta competitie, dar sunt si oameni care in mod normal n-ar fi trebuit sa se inscrie.
Indiferent cine va fi primar, trebuie sa declanseze dezbaterile si proiectele de reformare a institutiei. Primaria Municipiului Bucuresti este nereformata de 15 ani. S-a umflat, este greu de controlat si cheltuieste foarte mult pentru ea. In al doilea rand, tot din acest punct de vedere, cred ca si noi trebuie sa semnam Carta Europeana a Drepturilor Fundamentale ale Orasenilor. In al treilea rand, Bucurestiul trebuie sa aiba un cod al lui care sa insumeze toate regulile de convietuire in acest oras, cod care sa fie distribuit oamenilor. Si mai cred ca ar trebui sa i se ceara primarului general sa puna pe site toate marile contracte incheiate de-a lungul timpului de Primarie, fara nici un fel de clauza de confidentialitate. Confidentialitatea nu se justifica pe banii bucurestenilor.
Asta i se poate cere retroactiv primarului general, pentru o anumita perioada?
Toate contractele incheiate din '90 pana acum sunt la Primarie. Este limpede ca din '90 pana in 2004 s-au cheltuit cateva miliarde de euro fara a se obtine rezultate foarte bune. Si atunci, din punct de vedere al transparentei si al drepturilor bucurestenilor, este normal ca pe o pagina de Internet sa ai toate aceste contracte. Ni se spune ca sunt confidentiale, dar contractele astea nu sunt incheiate intre privati, ci cu bani publici, banii nostri, si atunci nu ni se poate invoca noua, celor care platim aceste contracte, confidentialitatea.
Interviu realizat de Razvan Braileanu
