De același autor
În confuzia electorală cultivată cu migală de coaliția de guvernământ, un sondaj publicat săptămâna trecută a smuls declarații îngrijorate chiar de la reprezentanți ai PSD și PNL. Comandat de Inițiativa „Tinerii Votează”, sondajul ar indica preferințe de 15% pentru AUR, în segmentul 18 și 35 de ani cu domiciliul în România, urmată de USR și PNL. În același timp, aproximativ 75% dintre tineri ar avea încredere mică sau deloc în democrația românească.
Datele nu sunt deloc o particularitate a tineretului român. O privire comparativă asupra altor state europene indică o reorientare similară a aceleiași categorii în state ale UE care beneficiază de condiții aparent mai favorabile tineretului, cum sunt Franța sau Italia.
În Germania, Malta, Austria și Belgia, tinerii de 16 ani vor putea vota la alegerile europene. În Grecia, vârsta de vot este de 17 ani. Iar sondajele de opinie din întreaga Europă, din Italia, Franța și Olanda, arată că sprijinul pentru dreapta și extrema-dreaptă în rândul tinerilor alegători este în creștere.
Portugalia se găsește într-o situație similară cu a României – păstrând evident proporțiile –, date fiind procentele îngrijorătoare de tineri care aleg să plece din țară pentru a urma o carieră cu mai multe deschideri potențiale în alte state ale UE sau în Canada sau Statele Unite. Cei rămași sunt expuși unui fenomen progresiv de radicalizare, fără precedent în această țară, de la căderea dictaturii de extremă dreaptă a lui Salazar, în 1974.
Capitalizând exact pe temele problematice, cum este cazul și în România – corupție, lipsa de selecție pe criterii meritocratice, absența unor perspective reale de dezvoltare a carierei și, nu în ultimul rând, scăderea puterii de cumpărare –, liderii de extremă dreaptă combină apelul la tradiție și nostalgie, croit după nevoile momentului, ca factor de ancorare într-un trecut mai solid și mai predictibil decât prezentul sau viitorul, cu o critică de cele mai multe ori de factură demagogică a stării de fapt actuale.
În plus, printr-o evaluare abilă a potențialului de creștere electorală, AUR și formațiunile similare din Europa se orientează către cucerirea unor categorii proaspăt ieșite pe „piața” votanților, tineri care fie ies de pe băncile liceului, cu așteptări și exigențe crescute față de o clasă politică rapid dezamăgitoare, fie sunt deja la al doilea sau al treilea ciclu electoral, cu ceva activism eventual în spate și cu speranțe deja înșelate.
E greu de presupus că o clasă politică atât de volatilă, necredibilă și instabilă precum cea românească actuală poate în mod legitim să-și mai închipuie că această categorie de populație va continua să-i acorde încrederea. Mai cu seamă că AUR s-a orientat, mai rapid decât alții (iar în Europa exemple similare vin din aceeași zonă ideologică), către locul predilect de întâlnire și socializare a tinerilor, zeci, sute de milioane de la nivel global. Nu degeaba TikTok se află zilele acestea într-o dezbatere globală la fel de intensă ca marea confruntare pe focoase nucleare între SUA și URSS din 1983. Departe de a fi facil sau superficial, subiectul reglementării TikTok este nu numai relevant pentru lumea contemporană și pentru noile moduri de socializare politică, ci este fundamental pentru construirea unei reflecții pertinente legate de noile modalități de comunicare și de consolidare a țesutului social.
AUR înțelege aceste realități, așa cum nu reușesc alții să o facă, din motive care scapă unei analize de bun simț: iar rețeaua de socializare, actualmente pe primul loc în lume ca număr de utilizatori, este locul ideal pentru publicarea și transmiterea mesajelor politice, a „adevărurilor alternative”, a mesajelor conspiraționiste de tot felul. Împachetate în concizia dinamică și lipsită de nuanțe a clipurilor video de câteva zeci de secunde, mesajele demagogice trec cel mai ușor de bariera analizei critice.
Presa germană publica în urmă cu trei-patru săptămâni avertismente legate de capacitatea și potențialul, încă insuficient cunoscut al acestei rețele, de a propaga mesaje de extremă dreaptă în rândul tinerilor.
Presa franceză documentează de ceva timp aventurile pe aceeași rețea ale tânărului lider al RN (Rassemblement National), Jordan Bardella (28 de ani), care evită pe de altă parte confruntările tradiționale: a declinat participarea la prima dezbatere organizată cu reprezentanți ai tuturor partidelor pentru europarlamentare, fiind printre foarte puținii candidați capi de listă absenți la apel. În schimb, protejatul lui Marine Le Pen a adunat peste un milion de urmăritori în mai puțin de trei ani pe TikTok, postând majoritar clipuri aparent fără niciun conținut politic, în maniera unui „influencer”, mai mult decât în aceea a unui personaj politic tradițional.
Alegerile europene din 9 iunie fac deja obiectul unei amenințări de interferențe străine, campanii de dezinformare și temeri legate de fraude electorale concentrate pe mediul online, utilizat într-o covârșitoare majoritate de ansamblul populației tinere. Cu voturile ei potențiale, o mare parte din Europa ar putea vira spre dreapta la alegerile din iunie, când 450 de milioane de persoane pot vota pentru membrii Parlamentului European. Unele proiecții arată că partidele de extremă-dreapta ar urma să câștige un număr record de locuri. //
