Puterea și `lupta pentru pace`

Raluca Alexandrescu 28.01.2014

De același autor

Ce trebuie să înțelegem, oare, din semnalele amestecate, contradictorii, date de președintele liberal?

De ziua Unirii, Crin Antonescu, încă presupus candidat al USL la Președinția României, a evo­cat necesitatea asumării responsabilității po­li­tice a guvernării. Pe lângă alegerile eu­ro­pene sau prezidențiale, a adă­u­gat el, PNL trebuie să asume im­plicațiile votului masiv acor­dat de populație în decembrie 2012. Cum de la acel moment s-a împlinit mai bine de un an, o întrebare legitimă ar fi ce i-a împiedicat până acum să o facă? Liderul liberal ofe­ră implicit o explicație atunci când anunță că PNL intră în 2014 într-o competiție grea, „fără me­na­ja­mente“, care se supune unui singur set de re­guli: ale războiului. PNL se situează așadar, pe de o parte, sub semnul unei urgențe be­li­coase, iar pe de altă parte sub imperativul bu­nei guvernări.

Pentru un șef de partid cu ani de zile de po­li­tică în spate și având în plus formație de is­toric, caracterul ireconciliabil al celor două si­tuații ar trebui să fie evidența însăși. Nu nu­mai fragila istorie instituțională post­de­cem­bristă, ci și o întreagă tradiție a gândirii po­li­tice arată că însăși juxapunerea lor e sămânță de conflict, că nu poți așeza o bună gu­ver­na­re pe soclul fracturat al sciziunii sociale, ci pe negociere reală. Toate argumentele enu­me­rate mai sus au fost, de altfel, invocate de-a lungul timpului chiar de liderii puterii, care au aruncat însă responsabilitatea integrală a rupturii din societatea ro­mâ­nească pe seama obsesiei pen­tru confruntare a pre­șe­din­telui Traian Băsescu. Nu es­te de aceea de mirare că, în aceeași declarație, liderul PNL se referă la alegerile pre­zi­dențiale ca la un soi de punct zero al schimbărilor din România: „La sfârșitul acestui an, această țară va trebui să aibă un nou președinte, nu doar în sensul de altă per­soană decât actuala persoană - asta este chiar singura certitudine: va fi o altă per­soa­nă, dar o persoană cu altă mentalitate, abor­dare, autoritate“.

Concomitent cu discursul șefului PNL, pre­ten­țios plasat în sferele înalte ale responsabilității politice aruncate, sistematic, în curtea ve­ci­nului, într-un alt loc din România – și într-un univers din fericire paralel, acela al unei jus­tiții care mai funcționează încă –, șeful Co­mi­siei Juridice a Senatului, fost ministru al Jus­ti­ției, Tudor Chiuariu, primea ca sentință de­fi­ni­tivă în dosarul Poștei Române 3 ani și ju­mă­tate de închisoare cu suspendare. La co­mu­ni­carea sentinței, într-o sănătoasă tradiție con­solidată de primul-ministru Victor Ponta în va­rii ocazii, senatorul liberal a acuzat po­li­ti­zarea justiției. PNL a avut însă, de această da­tă, o reacție mai rezervată: „Liberalii nu se pro­nunță asupra niciunei decizii a instanțelor, indiferent pe cine ar viza!“. Aparenta de­li­mi­tare de atitudinea PSD nu înseamnă însă nea­părat și o asumare autentică a regulilor sta­tului de drept, ci mai degrabă o încercare de capitalizare a erorilor partenerului de gu­ver­nare, în paralel cu dezgroparea unui discurs de legitimizare istorică.

Sub impulsul non-combat-ului declarat de prin­cipalul partid de opoziție, liderul PNL își permite, pare-se, luxul flirtului reinventat cu „identitatea istorică doctrinară“. E greu de înțeles de ce mai simte nevoia să o facă, de vreme ce, teoretic, legitimitatea dată de ale­gerile din decembrie 2012 ar trebui să fie su­fi­cientă. Câtă vreme această ultimă legitimitate a rămas, în pofida discursurilor demagogice, nerevendicată în mod autentic, baletul cu doc­trina rămâne o încercare stângace de re­cu­perare a unui electorat demult pierdut pe drumul alianțelor cu PSD, al coabitării cu ma­șina de propagandă a lui Dan Voiculescu sau al promovării în fruntea ministerelor a unor per­sonaje incompetente, cinice ori corupte.

Ce trebuie să înțelegem, oare, din semnalele amestecate, contradictorii, date de pre­șe­din­tele liberal? Crin Antonescu a ales tema con­flictului, în diversele lui ipostaze în societatea românească actuală. Până aici, nimic sur­prin­zător: suntem departe, astăzi, de pacea so­cială, regimul actual a urcat pe valul dis­cur­sului pacificator folosind toate uneltele răz­bo­iului. A promis ordine, respectul legii și eli­mi­narea discursului vindicativ într-o societate vlă­guită de conflict. A câștigat bătălia elec­to­rală fluturând steagul pacificării, dar nu a pus victoria în slujba unei mai bune guvernări, ci a folosit-o ca unealtă în vendete obsesive, ob­ținând până la urmă, dacă nu concordia, mă­car liniștea pe scena politică: opoziția este re­dusă astăzi la tăcere. Liderii PDL s-au grăbit să anunțe, tot pe 24 ianuarie, că nu-și pr­o­pun să boicoteze referendumul, ci să participe îndemnând electoratul să se opună formulei revizuite a Constituției, așa cum o va propune USL. PDL intră cuminte în jocul de-a de­mo­crația, fără să dea vreun semn că ar înțelege tabloul general al României de azi, unde eșa­fodajul instituțional se menține nu grație abi­lităților oamenilor politici ori fidelității lor față de interesul comun – valori dispărute de mult din spectacolul politicii românești –, ci mai de­grabă în ciuda eforturilor demolatoare ale unei clase politice incompetente. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22