Dragnea, faza pe amenințări. Ce urmează

Gata, s-a terminat cu pacea politică! Așa l-a amenințat Dragnea pe Iohannis, după ce jur­na­liștii de la RISE Project au publicat un ra­port din arhiva „Doi și-un sfert“, care arată le­găturile întâiului PSD-ist al țării cu Tel Drum. Celebra su­papă prin care baronul de Te­leorman ar manevra din um­bră firma prin acțiuni la pur­tă­tor a stors, ani la rând, banii unui județ. Politic, îl înțeleg pe Liviu Dragnea. Până la ur­mă, pe cine să amenințe și el? Cu cine să se răfuiască? Pe cine să dea vina pentru toa­te jafurile și ticăloșiile de ca­re e suspectat de popor sau acuzat de DNA? Nu are prea multe variante. Opoziția e în comă. Cum să te plângi tu, Liviu Dragnea, omul care conduce coaliția de guvernare și care are o ma­joritate lejeră în parlament, că ești ame­nin­țat de PNL? Liberalii n-au fost în stare să ame­nințe nici măcar cu o variantă de pre­mier, atunci când PSD și-a decapitat propriul guvern. De USR nici n-are rost să mai vorbim. Sunt prea ocupați să se sinucidă politic, nu ai nici măcar cum să simulezi cu ei un război.

Atunci, ce mai rămâne? E nevoie de un sce­na­riu mai complex, chiar și pentru cei mai cre­duli dintre alegătorii PSD. Soros e primul duș­man al lui Dragnea. Se știe. Dar nu e su­fi­ci­ent. Nu poți fi atotputernicul Liviu Dragnea și să ai un singur dușman. Apoi, mai sunt ser­vi­cii­le, acele entități pe care poți da vina pen­tru orice. Tot ce e cu servicii, cu acoperiți prinde la popor. Dar Dragnea are nevoie, chiar și așa, de un dușman cu nu­me și prenume, de un jucător pe scena po­li­tică, unul pu­ter­nic, pe care să-l amenințe și pe care să poată da vina. Iar pentru asta Iohannis e omul perfect. Mă­car are o logică bă­tălia.

Doar că Liviu Dragnea, strâns din toate părțile de păcatele lui penale, de anchetele DNA, de dosarul cu abuzul în ser­vi­ciu pentru care nu a găsit încă o soluție să-l „rezolve“ prin schin­giu­irea Codului Penal, aga­sat de dezvăluirile din presă, nu s-a oprit la declarații politice de răz­boi. Nu, ține să de­monstreze poporului că el este stăpânul, li­de­rul absolut, omul care de­ți­ne nu un mizilic, așa cum este Tel Drum. Ci ceva mult mai im­portant. După ce a deschis fron­tul de luptă cu Iohannis, pe care, deo­cam­da­tă, se bate sin­gur, Dragnea ne zice că „mă aș­tept să fiu audiat de doamna Kövesi pentru orice se în­tâmplă în țara asta. Și dacă plo­uă“. Nimic nou, nu?, până aici. Știm deja că Kövesi e rea pentru că, în calitate de șef al DNA, n-are altă treabă decât să le facă viața amară po­li­ti­cienilor penali ca Dragnea. Dar partea in­te­re­santă abia acum vine. Întrebat ce arme are la îndemână pentru a se apăra de Kövesi, pre­șe­dintele Camerei Deputaților, al treilea om în stat adică, ne-a transmis așa: „Ce arme, că n-am pistoale? N-am decât par­tidul şi par­la­mentul, atât“.

Decât partidul și parlamentul. Atât. N-are rost să mai comentez faptul că Dragnea a ajuns să-și umilească colegii din PSD, cărora le-a transmis, și pe această cale, că partidul e el. E arma lui, în cazul în care dușmani pre­cum Kövesi îl atacă. Nu cred că mai surprinde pe nimeni că în PSD domnește dictatura. Dar partea interesantă pentru noi, poporul, este cealaltă. Anume că acest condamnat, care a ajuns să conducă țara cu doar 18% din vo­turile românilor (pentru că acesta a fost pro­centul real raportat la numărul total de ale­gă­tori cu care PSD a câștigat alegerile din iar­nă), ne spune sfidător că Parlamentul Ro­mâ­niei este al lui. Practic, după guvern, și-a trecut și parlamentul pe persoană fizică. Mă îndoiesc că lui Dragnea i-a scăpat această de­clarație. Că a fost o greșeală. Din contră, cred că a făcut-o special. Un motiv este pentru a-și demonstra puterea în fața cetățenilor, mulți, care tot îi cer demisia de jumătate de an. Altul este să ne arate și nouă, dar și șefei DNA că el este stăpânul instituției care poate da și masacra legi, inclusiv pentru a le face viața grea unor procurori-dușmănoși, așa cum este Kövesi.

Declarațiile liderului PSD le putem completa cu cele ale lui Carmen Dan, „sluga din Tel­e­or­man“, așa cum s-a scandat, zilele trecute, în Piața Victoriei, după ce ministrul-marionetă al lui Dragnea s-a gândit să-i pună pe jan­darmi să-i ia la întrebări și să-i amendeze pe pro­testatarii pașnici care au mai rămas în stra­dă. Dar Carmen Dan nu s-a mulțumit doar să facă ordine în Piață, ci pare decisă să pro­ce­de­ze la fel cu toți cei care îndrăznesc să-i de­ranjeze șeful de partid. Așa că, după ce ne-a anunțat că a „făcut unele verificări“ și nu a găsit documentul de la DGPI publicat de RISE Project, Carmen Dan și-a încordat muș­chii mi­nisteriali și a pornit războiul cu pre­sa ne­su­pu­să, pe care o amenință „cu toate de­mersurile legale“. Asta pentru că i-ar fi afec­tat ima­gi­nea instituției prin publicarea do­cumentului ca­re îi face grea viața lui Drag­nea.

Dacă dictatura din PSD ne poate lăsa in­di­fe­renți, pentru că, până la urmă, ce se întâmplă în bucătăria social-democraților este treaba lor, sunt obișnuiți cu autocrația și se pot des­curca singuri, ar trebui să nu trecem prea ușor peste celelalte amenințări venite dinspre tabăra PSD. Războiul lui Dragnea & Co. a ajuns pe față cu țara. Și, spre deosebire de ce a fost până acum, de data aceasta suntem anun­țați, cu subiect și predicat, că instituțiile statului sunt ale lor. Sunt armele lor. Să nu ne mirăm că, în ritmul ăsta, dacă rămânem cu asemenea conducători, dictatura din PSD se va muta, ușor-ușor, în toată România.