E vremea pușcăriei

Este o luptă pe viață și pe moarte. Mafia con­tra țării. Problema nu mai este doar că gruparea PSD-ALDE, încurajată puternic, din tribune, de Traian Băsescu, fură țara și împarte, după bu­nul plac, puterea în mai toa­te instituțiile statului. Asta știm deja de aproape trei de­cenii. Problema mafiei, acum, este că s-a ajuns la mo­men­tul decontării. De aici vine și disperarea lor, a penalilor.

Nimic nu se mai poate ne­go­cia. Nici cu DNA, nici cu Par­chetul General. E greu pentru un partid care își trage seva din PCR, așa cum este PSD, să priceapă cum e să ai toată puterea în mâ­nă, să controlezi, din parlament, legile, să ma­nevrezi toți banii publici făcând guverne pe „persoană fizică“, să te țină în brațe până și CCR, acest guru al democrației care s-a așe­zat, de la o vreme, în genunchi în fața unor con­damnați, dar să te împiedici de două nu­me: Laura Codruța Kövesi și Augustin Lazăr. Dosarele au luat-o la vale, condamnările vin una câte una. E vremea pușcăriei.

Este și vremea în care manipulările ating li­mitele nebuniei. Totul pentru ca Dragnea să sca­pe. Dar nu numai el. E vremea în care pu­tem privi direct în ochi frăția politico-penală care s-a prins în aceeași horă, în ultimele trei decenii, indiferent de culoare. O horă în care Elena Udrea, Victor Ponta, Sebastian Ghiță & Co. se sfâșiau în văzul țării, dar se țineau prietenește de mână, la lumina a milioane și mi­li­oa­ne de euro storși de la stat. Să ne uităm, de exemplu, la Traian Băsescu, garantul sta­tului de drept, timp de zece ani cât a fost la Palat. Omul care a susținut DNA, cel care lă­crima în fața camerelor de luat vederi și ne spunea că, între fratele lui și justiție, ale­ge justiția. Același om care, acum, de când zăn­gănitul cătușelor se aude tot mai puternic în urechile fostei „surse alternative de in­for­mații“ de la Cotroceni și de când fiica sa, Ioa­na, dă cu subsemnatul la DNA, a ajuns vocea în­tâi a mafiei în lupta împotriva statului de drept. Teorii halucinante vin dinspre fostul pre­șe­dinte, pentru care Kövesi pare să fi ajuns ina­micul public numărul 1 al României.

În timp ce protestele din Piața Victoriei, dar și din restul țării se încing tot mai mult de la o săptămâna la alta, Băsescu îi compară pe cei din stradă cu susținătorii stalinismului din România comunistă. Cu simbolul crimei, adi­că. Cu tot ce a fost mai rău, mai plin de ură în istoria acestui popor. „Este vorba despre ace­laşi tip de lume care, în anii ‘50, aproba şi aplauda arestarea burghezimii şi procesele pe stadioane. Tineri erau şi din brigăzile de mun­­că patriotică, care construiau comunismul.“

E și revoltător, dar și trist să auzi așa ceva de la un fost președinte care și-a primit votul de la acest popor tocmai în speranța că va scoa­te România din mâinile ciumei roșii și pentru care, vedem acum, condamnarea comu­nis­mului a fost un exercițiu de ipocrizie. După no­ua logică a lui Băsescu, nu mai e mult pâ­nă când, așa cum Iuliu Maniu a fost pus pe pri­ma pagină a Jurnalului Național alături de „de­ținutul politic“ Adrian Năstase, vom auzi de la fostul președinte și că Elena Udrea e cel pu­țin un Corneliu Coposu. Vom ajunge și aco­lo, să nu ne facem iluzii că Băsescu și cei­lalți aplau­daci ai luptei împotriva DNA se vor potoli.

Că nu mai e cale de mijloc aflăm și de la Liviu Dragnea, infractor dovedit și președintele Ca­merei Deputaților. De „acasă“, din studioul Ro­mânia TV, șeful PSD ne-a transmis, du­mi­ni­că seară, că „nu o să cedez“. După un sce­na­riu apocaliptic făcut de întâiul social-de­mo­crat al partidului unic, păcatele lui penale și legăturile „bolnăvicioase“ cu Tel Drum, de­mas­cate prin raportul DGPI publicat de RISE Project și cercetate de DNA, sunt trans­for­ma­te în „chestiuni foarte bine organizate“ de So­ros. De cine altcineva? „Totul pleacă de la So­ros. De la răul pe care vrea să-l facă în această țară“, pentru că „nu se poate opri creșterea popularității PSD și a actului de guvernare“. Nici nu mai contează că PSD este, după ale­ge­rile din decembrie, cel mai hulit partid. Și nici că guvernarea PSD-ALDE a ajuns, în cinci luni, la varianta 2.0, după ce precedenta a fost con­siderată, chiar de PSD-ALDE, o mostră de incompetență. Ce contează este ca Dragnea, care întrezărește gratiile odată cu judecata în cel de-al doilea dosar al său de corupție, să sca­pe. Iar pentru asta baronul de Teleorman a ajuns la amenințări care pot fi interpretate și ca unele de tip mafiot. „PSD va avea o altă ati­­tudine. Nu va mai întoarce celălalt obraz.“

Dacă până acum atacurile din toiul nopții asu­pra statului de drept, încordările din par­la­ment pentru schilodirea justiției, găselnițele Curții Constituționale prin care infracțiunile sunt mutilate una câte una în Codul Penal și cam­pa­nia de zi cu zi de hărțuire a procurorilor șefi  Kö­vesi și Lazăr au fost văzute de Drag­nea drept „am întors celălalt obraz“, nu pot de­cât să mă întreb ce va urma? Ce va în­sem­na, de fapt, răz­boiul total al PSD împotriva ță­rii? Tot ce pot să sper este ca bătălia aceasta finală să fie câș­tigată de România. Dar și ca măcar un singur lucru să învățăm din obrazul pe care Dragnea ne promite că PSD nu-l va mai întoarce. Să fa­cem același lucru. Să nu ne mai amăgim că putem trăi mai departe cu mafia. Iar data vii­toare, când vom mai fi cu sutele de mii în stra­dă pentru apărarea justiției, poate rămâ­nem acolo până când suntem siguri că am câștigat.