Vor trece de linia roșie. Cazul Comisia de la Veneția

Istoria recentă ne arată că, deși în ultimii ani a fost mai tot timpul la guvernare și a avut o majoritate parlamentară care i-ar fi permis să armonizeze legislația respectând recomandările Comisiei de la Veneţia, PSD a ignorat acest lucru.

Ramona Ursu 21.11.2017

De același autor

 

În „statul paralel“ din parlament s-a intrat pe ultima sută de metri cu legile justiției. Nu le mai pasă de Stradă, încă prea firavă. Nici de Comisia Europeană, care ne-a sancționat cu un nou raport MCV prin care ni se recomandă să con­sul­tăm Comisia de la Veneția în privința modificării legilor jus­tiției. Lipsa de încredere a Bru­xellesului în bunele inten­ții ale politicienilor de la Bu­cu­rești s-a văzut și în 7 no­iem­brie, la întâlnirea dintre Tu­do­rel Toader și Frans Timmer­mans, când prim-vicepreședintele Comisiei Europene l-a trimis pe ministru la aceeași Comisie de la Veneția. Dar strategia lui Toader și a PSD-ALDE e sim­plă: spunem ca ei, facem ca noi. Într-un răs­puns oficial oferit revistei 22, Comisia de la Veneția confirmă că nu a fost consultată pe aceste propuneri de legi.

 

Dar cât contează pentru PSD Comisia de la Ve­neția? Istoria recentă ne arată că, deși în ul­ti­mii ani a fost mai tot timpul la guvernare și a avut o majoritate parlamentară care i-ar fi per­mis să armonizeze legislația respectând re­comandările Comisiei, PSD a ignorat acest lu­cru. O lecție usturătoare i-a fost dată Ro­mâ­niei în 2012, când social-democrații au pus la cale, prin fosta USL, puciul finalizat cu re­fe­ren­dumul de demitere a lui Traian Băsescu. Atunci, în 6 iulie, secretarul general al Con­siliului Europei a solicitat Comisiei de la Ve­ne­ția un punct de vedere referitor la „com­pa­ti­bilitatea cu principiile constituţionale şi cu sta­tul de drept a acţiunilor Gu­vernului şi Parlamentului României cu pri­vire la alte ins­tituţii ale sta­tului“. So­li­ci­tarea venea după ce USL reu­șise, în doar câ­te­va zile, să-l suspende pe pre­ședinte, să-i demită pe șefii celor două Camere ale par­la­mentului, dar și pe Avocatul Po­porului, sau să limiteze puterea Curții Constituționale. În 17 de­cem­brie 2012, Co­mi­sia de la Veneția dădea un aviz consultativ și arăta că inclusiv Cons­ti­tu­ția ar trebui modificată, oferind câteva re­co­mandări pentru întărirea statului de drept.

 

O recomandare viza ordonanțele de urgență, de care abuzase, în acea vară, Guvernul USL. Do­uă acte normative de acest tip, găsite ul­terior neconstituționale, eliminau competența CCR de a se pronunța asupra hotărârilor par­lamentului și dizolvau pragul de participare la referendum. Comisia de la Veneția atrăgea atenția că „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cu­prinsul acestora“. Comisia venea și cu o so­lu­ție: în situația în care se impunea o in­ter­venție a guvernului, legislația de urgență „ar trebui adoptată prin delegare legislativă“, ast­fel că adoptarea de ordonanțe de urgență „ar trebui să dispară aproape complet“. Ce-au înțeles PSD-ALDE din aceste recomandări? Că se pot folosi de ordonanțe de urgență și fără să fie o urgență, așa cum am văzut atât în episodul Ordonanța 13, prin care se modifica, peste noapte, Codul Penal, dar și acum câ­te­va zile, când „revoluția fiscală“ s-a făcut prin aceeași „scurtătură“ legislativă.

 

Tot Comisia de la Veneția mai arăta, în 2012, că procedura de suspendare a președintelui este alunecoasă, în sensul că politicul, prin ma­joritatea parlamentară, are puterea să de­cidă dacă șeful statului încalcă Constituția, chiar dacă CCR spune altceva. Comisia arăta că, deși președintele răspunde politic în fața parlamentului, „motivele de demitere sunt for­mulate într-un mod care invocă răs­pun­derea juridică“. Ni se recomanda clarificarea Constituției, în sensul ca procedura de sus­pendare să fie inițiată de parlament, dar so­lu­ționată de o instanță de judecată. Comisia se arăta îngrijorată și de motivele constituţionale pentru suspendarea șefului statului, „fapte gra­ve prin care se încalcă prevederile Cons­ti­tuţiei“, arătând că acestea pot fi inter­pre­ta­bile. În cazul lui Traian Băsescu, de exemplu, spune Comisia, există posibilitatea ca proce­dura de suspendare să fi fost iniţiată „cu scop­ul de a permite majorităţii să numească un nou procuror general şi şef al DNA mai pu­ţin hotărât să lupte eficient împotriva co­rupţiei“. Chiar și după situația din 2012, în care Comisia a identificat slăbiciunile din pro­ce­dura de suspendare a președintelui, dar și pericolul asupra independenței parchetelor ca­re poate rezulta de aici, legislația a rămas ne­schimbată.

 

O altă recomandare se referea la procedura de demitere a Avocatului Poporului. Comisia se­siza o fisură în Constituție, anume că nu exista nicio dispoziţie clară privind demiterea acestuia. Acest lucru se decidea în parlament, dacă aleșii considerau că Avocatul Poporului a încălcat Constituția sau legile. Comisia iden­ti­fica „un vid constituţional care privează Avo­catul Poporului de protecţia necesară asi­gurării independenţei sale“ și arăta că „în mod evident, Curtea Constituţională nu a pu­tut umple acest vid, doar puterea cons­ti­tu­antă ar putea să facă acest lucru“. Din 2012, acest vid legislativ nu a fost „umplut“.

 

Deși ministrul Toader s-a angajat în fața ofi­cialilor de la Bruxelles că va cere avizul Co­misiei de la Veneția pe propunerile privind le­gile justiției, e greu de crezut că, având un ase­menea trecut, PSD va recurge la acest lucru. Alt lucru e, însă, sigur: PSD și ALDE au pierdut deja un an de guvernare și, deși au toată puterea pe mână, Kövesi a rămas tot la DNA, trecutul penal îl ajunge din urmă pe Dragnea, magistrații nu pot fi manevrați. De ce și-ar mai pierde, atunci, PSD-ALDE timpul cu o Comisie de la Veneția care să îi încurce cu un sfat bun?

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22