De același autor
Scriam saptamana trecuta despre linia frontului antireforma, cu un flanc ancorat in justitie si cu celalalt in media, pe aliniamentul Nicolau-Seuleanu. Sa vedem cum stam de cealalta parte a baricadei, de unde ar trebui sa vina ofensiva. Coalitia la putere se consolideaza incet in jurul tandemului Basescu-Tariceanu. Sunt doua personalitati complementare: atacantul politic impetuos si imprevizibil, cu priza la mase, care este Basescu, si-a gasit perechea politica intr-un liberal neconflictual, calm si stilat, prudent in miscari si redutabil pe “linia de fund”, cum se spune in tenis. Tariceanu a rezistat ani de zile in transeele PNL-ului condus de Quintus, Valeriu Stoica, apoi de Theodor Stolojan, avansand ori de cate ori a prins o conjunctura favorabila si apoi consolidandu-se pe noua pozitie. Acelasi lucru il incearca acum, cand se opune pe tacute ideii alegerilor anticipate din perspectiva riscului asupra calendarului integrarii. Mai ales ca indoiala fata de aderarea Romaniei si Ungariei pare in crestere. In schimb, coalitia s-a intarit din aproape in aproape la Camera Deputatilor, unde Codul Fiscal, adica politica economica a guvernului, a trecut la scor. Schimbarea lui Adrian Nastase de la sefia Camerei mai poate astepta, efortul se concentreaza la Senat, unde coalitia e mai subtire, asa ca peremistul Mihai Lupoi si chiar fostul pesedist Ioan Talpes au fost atrasi de partea dreptatii si adevarului. Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, nu se simte prea bine dupa modificarea statutului, el poate incepe sa-si stranga lucrurile din birou. PPRM se intoarce de unde a plecat, adica la vechiul Vadim Tudor, experimentele modernizarii nu l-au ajutat cu nimic. PSD-ul este in continuare paralizat, inca nu a digerat paricidul anti-Iliescu. Opozitia pierde oameni in favoarea puterii: cativa parlamentari, primari si mai multi consilieri locali si judeteni si-au descoperit brusc vocatia liberala. Rasturnarea balantei prin victoria spectaculoasa a lui Traian Basescu la prezidentiale este desavarsita incet, dar sigur de Tariceanu, prin macinarea adversarului. Discursul pe doua voci, care spun in mare acelasi lucru, in stiluri diferite, pare sa fie formula fezabila. Ea se dovedeste rezistenta la cele mai dure incercari de rupere, cum este cazul Patriciu. Arestat la unu noaptea, infatisat tribunalului a doua zi la aceeasi ora, cazul magnatului liberal, implicat intr-un dosar de privatizare controversat, arata cat de departe suntem de Europa. Cine-i acest Patriciu, vreun Bin Laden?! Ce tribunal judeca noaptea, ce oroare mai e si asta? Nici Milosevici, nici Saddam nu au fost adusi in fata unei justitii nocturne, dupa atatia morti, si venim noi cu o evaziune fiscala, la o privatizare de succes. PSD s-a repezit sa profite de ocazie si a aruncat pisica in curtea de la Cotroceni, reamintind vechea ostilitate a lui Patriciu fata de Basescu. Iar o serie de comentatori de stanga s-au ingrijorat rau de soarta dreptei, resuscitand cu entuziasm teza razboiului palatelor. Tariceanu le-a transmis ca nu vor reusi. Ma astept ca Basescu, in stilul sau cunoscut, sa-i ia peste picior. Incurajat de victoria totala in criza ostaticilor, Traian Basescu a intrat intr-un meci personal cu unii comentatori mai scrasniti, care de mult ne spun ca suntem minunati, dar avem conducatori netrebnici. Acum sunt disperati ca nu ne retragem din Irak, nici din Afganistan, nici din Kosovo, in general nu fugim rusinati. Si mai vrem sa jucam un rol in democratizarea regiunii Marea Neagra. Atata tupeu pe lumea aceasta n-a mai avut Romania de la razboaiele cu turcii, dar chiar si atunci ne mai repliam in codru. Unde-i traditia, spiritul national, spectrul esecului, fatalitatea? Unde o sa ajungem, daca, dupa ce am scapat dintr-o dictatura, ne apucam sa dam o mana de ajutor si altora ca noi?! Unde-i capra vecinului?
Principalele forte ale coalitiei au si ele probleme de racordare la marile curente europene. Primul s-a miscat PD-ul, e drept o miscare cam browniana. Boc a renuntat la social-democratie, anuntand o motiune populara la viitorul Consiliu National. Frunzaverde, portdrapelul curentului popular in PD, s-a retras in favoarea lui Boc. Videanu, lansat ca o stea de victoria de la Capitala, s-a stins in favoarea lui Blaga, cu platforma lui de centru cu tot. Oricum, cu Boc sau cu Blaga, PD-ul tot urca in sondaje tras de Basescu, in continuare asociat in subconstientul colectiv cu partidul din care a provenit. Mai mic si mai mobil, PD va vira primul spre PPE, care domina scena politica europeana. Si in PNL se contureaza o platforma populara, proiectata migalos de Valeriu Stoica, dar se poate ajunge tot acolo si prin fuziunea cu PD. Iata tot atatea elemente care vor domina agenda politica apropiata si de perspectiva, mai ales ca pe stanga inca nu se vede nimic clar. Doar o acerba rezistenta la orice schimbare. In acest sens, se anunta o confruntare dura cu prilejul asumarii raspunderii guvernului pe legile proprietatii si justitiei, legi prin care Alianta D.A. (PNL-PD) incearca sa-si stabilizeze propriul electorat. Asteptarile sunt mari. O victorie va intari politica pasilor marunti, al carei exponent pare sa fie Tariceanu. O infrangere va deschide drum anticipatelor, pentru care pledeaza Basescu. Cum opozitia nu e pregatita pentru alegeri, parerea mea e ca guvernul isi va trece legile fara emotii.
.png)
