Corbii

Din jale s-a reintrupat PSD-ul, din jale si mal. Asa cum exista victime ale inundatiilor, asa exista si profitori. Blestemul unora s-a dovedit mana cereasca pentru Geoana si ai sai. Cu fiecare casa naruita, cu fiecare destin frant sau animal inecat, PSD a mai urcat putin in sondaje. A adunat de pe jos fiecare gaina moarta si a aruncat-o in capul puterii. Din mai si pana acum a crescut de la 22% la 30%.
Departe de mine de a face o culpa morala acestui pescuitor in ape tulburi, care este PSD-ul, in politica asta intra in regula jocului. Vreau doar sa ne lamurim. Nu apa mare a ridicat social-democratii la lupta in numele obiditilor sortii, ci spectrul anticipatelor, pentru care nu erau pregatiti. Sa ne amintim cum principalul partid de opozitie a facut figuratie cand apele au lovit in Banat si apoi in Oltenia. Desi atunci autoritatile au parut luate prin surprindere si au ripostat mai slab decat acum, PSD s-a limitat sa strige de departe. Mobilizarea sa a fost totala abia cand reforma justitiei s-a lovit de Curtea Constitutionala, controlata de PSD, si liberal-democratii au amenintat cu intoarcerea la popor.
Abia atunci PSD-ul a constatat ca poporul era inundat si i-a cerut presedintelui Basescu sa declare starea de urgenta. Calculul era simplu: daca o face, devine prizonierul ei, in timpul starii de urgenta presedintele nu poate dizolva Parlamentul, si cat timp exista Parlament, nu se pot convoca alegeri anticipate. Daca Basescu refuza, asa cum a si facut, il vor acuza ca nu-i pasa de sinistrati. Un fel de win-win game, in care PSD-ul castiga in ambele variante. Iliescu a iesit la rampa, cu autoritatea sa de vechi hidrolog, si-a cerut instituirea starii de urgenta. E drept ca el i-a spus “de necesitate“, dar asa ceva nu mai exista in legislatie, e o notiune de pe timpuri, ce sa-i faci, varsta. Simpla lectura a legii privind starea de asediu si de urgenta e suficienta pentru a devoala demagogia pesedista. Legea restrange o serie de drepturi si libertati fundamentale, fara nici o legatura cu ploaia cazuta din cer. Circulatia persoanelor sau a vehiculelor in anumite zone sau intervale orare poate fi interzisa.
Se pot face razii, perchezitii pe strada, se pot interzice adunari publice si demonstratii, ministrul de Interne devine omnipotent, pana si vanatorii isi depun urgent armele la politie. Ziaristii se pot trezi temporar fara obiectul muncii, se pot suspenda publicatii sau emisiuni, informatiile se difuzeaza cu aviz militar, frontiera poate fi inchisa si chiar si carciumile. Cu ce i-ar fi incalzit toate acestea pe bietii oameni luati de ape? Doar panica ar fi fost mai mare, iar vocile rosii din presa ar fi profetit dictatura lui Basescu. Acesta a ripostat in stilul sau caracteristic, cu tinta precisa la Geoana si la Iliescu. “Cei care cer instituirea starii de urgenta sunt cel putin demagogi, daca nu inconstienti, si arata cat de mic este unul care a fost etichetat prostanacul, sau unul care a raspuns toata viata de ape si acum e enervat de ce se intampla cu apele“, a spus Basescu.
Era bine ca Iliescu sa fi raspuns toata viata de ape. Din nefericire pentru noi toti, el si-a asumat raspunderea si pentru vreo zece ani din destinul României, cand a chemat si dirijat minerii asupra demonstrantilor antiguvernamentali din Piata Universitatii. Nici o clipa nu i-a dat prin cap sa instituie starea de urgenta, adica instrumentul juridic conceput tocmai pentru asemenea situatii de conflict civil, in care democratia si statul de drept chiar au fost gatuite. Si acum ne cere sa militarizam apa de ploaie. Dar sa coboram din registrul grav, pe un palier unde corbii sunt doar penibili. Campania de discreditare a autoritatilor a avut si accente grotesti. Pesedistii s-au scuturat de praful de ciment, deturnat de la diguri la vile, de indiguirile dirijate in conturile sotiei fostului ministru al Mediului, de despaduririle ilegale.
S-au dat de trei ori peste cap si-au sarit la gatul guvernului. Ioan Chelaru, senator PSD, l-a atacat virulent pe prefectul de Neamt ca a aparut intr-o emisiune televizata “dand indicatii pretioase“.
Ma indoiesc ca senatorul PSD nu stie cat de importanta e comunicarea in asemenea situatii, dar uite asa se castiga puncte electorale, in fata unor oameni prea loviti ca sa mai gandeasca.
Presedintele Consiliului Judetean Vrancea, Marian Oprisan, a fost mai inventiv, el a aplicat in inclestarea politica tehnici aikido, folosind forta adversarului. Am citit ca a promis oamenilor din Rastoaca un excavator, care in realitate se misca din ordinul ministrului Flutur, iar la Vadu Rosca a promis ca-l aduce pe Basescu, care deja isi anuntase vizita in zona. Ce trecere are Oprisan!, au conchis sinistratii. Nostim, daca n-ar fi trist; stim de la Basescu ca, de fapt Oprisan “are trecere“ pe la Parchet.
Chiar campania de ajutorare a sinistratilor a fost stoarsa in folos politic. Partidul Conservator a colectat bani, haine, mobile si chiar linoleum, pe care, potrivit presei, le-a distribuit sinistratilor sub sigla PC. Ce-i drept, donatorii au primit chitante si multumirile Partidului Conservator.
Iar PSD a organizat un teledon de partid in filialele sale. Geoana a deschis lista, declarand ca nu conteaza suma, ci sufletul din care vine. Pai in cazul lui chiar nu conteaza. Seful partidului solidaritatii cu saracii a donat 26 de euro. Va amintiti ce probleme avea Geoana la un moment dat, cu declaratia de avere, nu-i ieseau niste zeci de mii de euro. S-a apucat sa adune bursa lui de cursant ENA cu diurna de ambasador si cu leafa sotiei, pentru care nu se gasea contractul din Franta. In sfarsit, opinia publica a inghitit-o, la urma urmei PSD are pesti cu adevarat mari, nu ca el.
Dar cand il vezi donand senin 26 de euro celor care au pierdut totul, e greu sa nu te pufneasca rasul!