De același autor
Ce bine ca exista PSD! Ce ecou catastrofal ar face vocile rastite din coalitia de guvernare daca de partea cealalta nu s-ar lovi de un perete moale ca o pasla. Cum ar fi daca peste fiecare schimb de replici liberal-democrate nu s-ar suprapune rumoarea din PSD? 
Zice Hasotti ca Basescu baga zazanie în Alianta, cere Crin Antonescu rediscutarea protocolului PNL-PD? Acuza Ioan Oltean “orgolii necontrolate”? Ei bine, simultan, patru voci din PSD spun ca Iliescu ar trebui sa se pensioneze. Sau, mai exact, spun ca “unii” ar trebui s-o faca. Pentru pesedisti libertatea de expresie e o cucerire mai recenta si de aici un fel de poticnire în limba.
Ati remarcat, de pilda, ca Adrian Nastase vorbeste întotdeauna de “anumite” probleme, Iliescu despre “unii” care ar fi corupti si Geoana despre “unele” persoane cu imagine alterata, care ar trebui sa se retraga în planul doi? Ilie Sarbu si Vasile Dancu, din grupul de la Cluj, plus doua tinere sperante, George Maior si Dan Mihalache, cer deschis ca “unii” sa se pensioneze.
Iliescu a înteles imediat despre cine era vorba si le-a lungit urechile acestor insi care confunda administratia cu politica. “In munca politica nu exista pensionare, omul moare pe baricada”, i-a repezit el, “cine vine in politica cu aceasta mentalitate functionareasca moare dinainte”. Si a conchis ca toate astea “îl lasa rece”. Observati cum se repeta tema mortii în discursul d-lui Iliescu?
In apararea lui, Razvan Theodorescu a apasat involuntar pe teza extinctiei cand a preferat “dinozauri”, care erau “niste reptile interesante”, în locul “broastelor din malul politicii”.
Lasand gluma la o parte, nu cred ca se ridica asa, din mal, patru voci din patru zari, fara o “anumita” coordonare, ca sa intru si eu în stilul casei.
Ea pare mai degraba replica grupului reformist la tentativa lui Mircea Geoana de reconciliere cu trecutul. Tanarul presedinte tocmai se afisase triumfator, umar la umar cu omul care l-a facut “prostanac” si cu Dan Ioan Popescu în ceafa, într-o plimbare regizata de ochii presei. Aici nu-l înteleg pe Iliescu. Cu toate neîntelegerile dintre ei, Nastase macar i-a fost loial, în sensul ca nu a concurat împotriva lui la congres. Asa a scapat Geoana în castigator. Daca manevra Geoana-Iliescu reusea, Nastase ar fi fost pus între paranteze în partid. Alianta D.A. ar fi urmat sa-l disloce de tot, prin revocarea lui din fruntea Camerei Deputatilor. Iata ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Impacarea cu Iliescu îi atrage lui Geoana fulgerele aripii reformiste, Ilie Sarbu spune ca la congres nu s-a votat unitatea, ci schimbarea. Iar Alianta D.A. marcheaza un spectaculos autogol în momentul în care juzii Curtii Constitutionale, emanati de PSD, îl însurubeaza si mai tare în scaun pe Nastase.
Surse din PSD afirma ca preconizatul Consiliu National din decembrie s-ar putea amana, apele sunt prea tulburi si “malul” nu s-a asezat, sa nu se surpe peste Geoana. Taberele se suspecteaza reciproc, liderii îsi supravegheaza miscarile pentru a le bloca din timp, nici nu mai stii cine si cu cine joaca. Geoana clameaza unitatea partidului si o reforma pe care n-o vede nimeni. Daca o tine asa, va sfarsi prin a deveni indezirabil atat reformistilor, carora nu le da satisfactie, cat si “reptilienilor”, pe care oricum nu-i reprezinta.
Este o iluzie sa astepte, în acest echilibru instabil, erodarea puterii pentru a culege roadele, sondajele arata ca procentele risipite de coalitie se scurg direct la PRM. Acesta a revenit la unitatea de monolit, cu Vadim Tudor reales la al patrulea congres si falfait de steaguri. Iar discursul justitiar al acestuia, fara nici o legatura cu democratia si statul de drept, prinde la masele obosite sa tot astepte rezultatele luptei anticoruptie. Pana una-alta, dezamagitii vad cum intra si ies de la Parchet ba Marian Oprisan, ba Corneliu Iacobov, ba Ovidiu Tender sau locotenentii lui Radu Mazare, mai da si DIP cu subsemnatul. Potrivit Biroului de Cercetari Sociale, Vanghelie e perceput ca cel mai corupt primar de sector. Si atunci, de ce-ar vota dezamagitii cu PSD?
Fotografia de familie din fata sediului PSD, cu Geoana si Iliescu în centru, ascunde o unitate de fatada. Ea nu a functionat cu adevarat decat atat timp cat pesedistii au fost la putere, pentru ca numai puterea si accesul la resurse îi unesc. In opozitie, picioarele de lut ale gigantului pesedist au cedat instantaneu. PSD n-are nici un proiect, nu propune nimic. Doar tine cu dintii de functiile care i-au mai ramas în stat. In rest, tergiverseaza adoptarea bugetului, parazitandu-l cu o mie de amendamente, si mai întoarce cu cheia cate-o greva, prin cate-un sindicalist de partid, ca senatorul Radoi. Si cam asta-i toata opozitia PSD.
Partidul nu functioneaza, pentru ca ghemul de interese si conflicte intestine nu poate fi nici taiat, nici desirat. Sta asa, mortal ca o încurcatura de mate.
