De același autor
Un nou partid pe scena politica, pana-n toamna?! Si nu unul oarecare, ci cel mai mare?! Emil Boc zice ca da. I-a gasit si un nume, partidul “Dreptate si Adevar”, i-a gasit si doctrina, neaparat populara, chiar si familia europeana de adoptie, PPE, unde PD este deja observator. Boc a facut si calendarul. Pasii sunt mari si repezi. Pana in 31 martie, dezbateri in filialele PNL si PD. Pana pe 30 aprilie, infiintarea de comisii paritare la nivel judetean. Intre 1 si 10 mai, constituirea comisiilor de organizare a congresului de fuziune. 15 iulie, congresul, masa si dansul. Proiectul Aliantei D.A. (PNL-PD) ar fi astfel dus pana la ultima consecinta fireasca: contopirea intr-un mare partid de centru-dreapta, cu un punct de sprijin pe termen lung in presedintele Basescu. Mai departe, o scena politica bipolara, cu alternanta la putere intre cei doi mari actori, aflati la stanga si la dreapta centrului, si cu un PRM condamnat la izolare in opozitie, atata timp cat va fi considerat un partid extremist.
Sa recunoastem ca, cel putin pe hartie, este un proiect seducator. Ca intotdeauna, practica ne omoara. Stilul precipitat al propunerii democrate i-a facut pe multi liberali sa se simta pusi in fata faptului implinit. Seful organizatiei Bucuresti, Ludovic Orban, a spus ca simte un pistol in ceafa, ca-n filmele americane in care mirele este impins spre altar cu metode neortodoxe, dupa ce a sedus mireasa. Varujan Vosganian a vorbit despre nevoia de negociere “in stare de confort, nu de presiune”. Cristian David, un apropiat al premierului, a spus ca “nimeni nu someaza pe nimeni” si ca PNL este loial Aliantei Liberal-Democrate, unde Calin Popescu Tariceanu este la al doilea mandat de vicepresedinte. Chiar adepti recunoscuti ai fuziunii, ca ministrul Gheorghe Flutur, au fost reticenti, declarand ca liberalismul are o traditie europeana de 300 de ani. Puiu Hasotti, senator PNL de Constanta, a numarat 131 de ani de liberalism romanesc. De partea cealalta, Sorin Frunzaverde a spus ca “ori facem fuziunea populara, ori n-o facem deloc”. La liberali, liderul deputatilor, Crin Antonescu, s-a declarat deschis impotriva fuziunii. El se teme ca PNL risca sa fie primul partid care dispare, fiind la putere, inghitit de PD. In acest caz, el se va retrage din viata politica. I s-a alaturat fostul presedinte PNL Mircea Ionescu-Quintus, care a considerat ca “ni se propune sa ne desfiintam pentru un loc comod la cimitirul Bellu”. Mona Musca a spus ca, dimpotriva, fuziunea este obligatorie si pentru PNL, si pentru PD, “altfel murim amandoi”. In sfarsit, 16 filiale liberale s-au pronuntat in favoarea fuziunii, insa cu mentinerea identitatii liberale.
Un cotidian aduna toate aceste nepotriviri sub titlul Imposibila fuziune. Eu nu cred. Aici nu vorbim de o casatorie din dragoste cu nabadai, ci, vorba domnului Melescanu, de una din interes. Iar interesele se negociaza. Abia apoi se poate fixa, de comun acord, data ceremoniei la primarie si la biserica.
Ce-i drept, cadrul de discutii nu e cel mai propice, cu atatea voci raspicate. In orice casnicie se mai sparg farfurii. Dar cand va fi mai bine? PNL si PD se afla la un an de guvernare comuna, incheiat cu o crestere economica rezonabila. Alianta sta bine in sondaje, fata cu un PSD in degringolada, macinat de lupte intestine si cocosat sub scandaluri de coruptie. Se adauga perspectiva unui Raport de tara favorabil integrarii, care va ridica moralul populatiei, cel putin pana cand aceasta va incepe sa plateasca costurile. Anul 2006 este intervalul de gratie, cel mai potrivit unei mutari de succes pe tabla de sah a politicii romanesti. PD pare sa forteze lucrurile, iar spectrul presedintele Basescu manandu-l din urma nu e de natura sa ii linisteasca pe liberali. Insa nimic nu se face de la sine. Cat timp a fost lasata la latitudinea filialelor, asa-numita fuziune de jos in sus n-a avansat deloc. Ba mai mult, au iesit la iveala tot felul de frictiuni si orgolii locale, prezentate ca obstacole de netrecut. Singura sansa este a unui proces invers, de sus in jos. Nu suntem in logica lui Murphy, dupa care ce incepe prost se termina si mai prost. Nu stiu daca numele viitorului partid ar trebui sa fie “Dreptate si Adevar” sau, mai aproape de adevarul politic, acesta ar trebui sa se cheme Partidul Liberal-Democrat. Si nu stiu daca el ar trebui atasat curentului european la moda, popular, sau daca traditia romaneasca nu l-ar impinge firesc spre cel liberal. Stiu un singur lucru, ca politica inseamna si speranta. Fara fuziune, PNL si PD vor reveni la logica competitiei si apoi a confruntarii interne, care a ruinat CDR. Fantoma ei bantuie Alianta D.A. (PNL-PD), genereaza incoerenta si risipa in dispute sterile, induce electoratului impresia de “dezlanare democratica” si nostalgia dupa partidul unic.
Si mai stiu ca timpul nu mai are rabdare si ca PSD nu se va invarti la infinit dupa coada.
