De același autor
O vorba veche spune ca cine nu învata din erorile trecutului e condamnat sa le repete. Multi dintre cei aflati azi în fruntea bucatelor au primit botezul puterii în timpul primei coalitii democratice, 1996-2000. Si, ca orice prima experienta de coabitare, fie ea si la guvernare, a iesit prost. Astazi nu se mai retine nimic din ce s-a facut bun, cum ar fi restructurarea celui mai neperformant sector al economiei, care este mineritul, impunerea statului de drept în fata detasamentelor de ortaci, initierea unui real proces de privatizare sau curatarea sistemului bancar. Si nu nivelul scazut de trai se reproseaza fostilor guvernanti, lumea a mai uitat. Ce nu uita însa este vesnica galceava între partenerii fostei coalitii, ciondaneala permanenta între taranisti si pedisti, care, atunci cand venea vorba de posturi dupa algoritm, s-a numit popular ciolaniada.
Intr-un singur an de la victoria în alegeri, coalitia instalata la Palatul Victoria pierduse un prim-ministru din motive intestine, fara nici un fel de presiune din partea adversarului politic, care înca îsi lingea ranile. In doi ani de hartuiala taranisto-pedista, s-a pus cruce întregului capital politic initial, luptei anticoruptie si reformei regimului de proprietate. Ministrii nu raspundeau în fata premierului, ci a conducerii propriilor partide. Iar obstructionarea constanta a solicitarilor UDMR în problema maghiara a împins uniunea în bratele PSD-ului, cand acesta a revenit la putere fara sa faca nimic, spectator la autodistrugerea CDR. UDMR a urmat PSD-ul într-o colaborare moralmente discutabila, dar, fara îndoiala, profitabila.
Ce se întampla în ultima vreme pe scena politica seamana cam tare cu vremurile pe care le speram apuse. Inca o data disputele din coalitie nu se transeaza în liniste, la masa verde, ci în public, cu voce tare.
Iarasi se risipesc resurse, timp, energie, capital politic, pentru a pune aliatul în pozitie de inferioritate. Si nici macar nu putem da vina pe taranisti. Acum e timpul unei confruntari mocnite liberalo-democrate. Ce-i drept, conditiile nu mai sunt aceleasi. Si unii, si altii s-au mai rodat într-ale politicii în genere si chiar în exercitarea puterii. Cele doua partide sunt relativ egale ca pondere pe scena politica si mult mai compatibile ideologic, dupa ce PD a facut pasul catre centrul spectrului si familia populara. Chiar opinia publica e mai obisnuita cu ideea de algoritm, ca regula de functionare a oricarei coalitii. Vreau sa spun ca ar trebui sa fim vaccinati împotriva bolilor copilariei politice, nu mai suntem în fata primei alternante la putere. Si nici scuze nu mai avem.
Totusi, punctele de divergenta se înmultesc si, daca fisura se mai largeste mult, riscam o ruptura în preziua aderarii la UE. Fara nici o placere, hai sa trecem în revista cateva din fazele de autogol în meciul PNL-PD, în care risca sa fie antrenat si presedintele Basescu.
Din momentul în care sondajele au indicat o crestere a popularitatii PD, tractat de locomotiva de la Cotroceni, au aparut tot felul de probleme. “Corifeii neatarnarii politice”, instalati de PSD la Radio si Televiziune, au fost demisi, dar nu s-a ajuns la un acord în privinta celor care sa le ia locul. Anticipatele au fost îngropate, desi scorul Aliantei D.A. (PNL-PD) le justifica si ma tem ca, daca o tin asa, liberalii si pedistii vor regreta împreuna ca nu si-au asigurat o majoritate solida atunci cand înca se putea.
Boc l-a lasat pe Tariceanu cu mana întinsa, cand acesta a venit la Consiliul National al PD cu ramura de maslin a fuziunii. Viceprimarul liberal al Bucurestiului, Ludovic Orban, a dat o expresie plastica usturatoare a relatiilor dintre parteneri. Din teritoriu vin semnale ca sicanele sporesc la nivel local, ca ciupercile dupa ploaie. Viitoarea comunitate de informatii este disputata între cele doua palate, prin vocile a tot felul de interpusi.
Sunt convins ca serviciile jubileaza: încurca-i, drace!
La comisia juridica a Camerei, cativa deputati PNL s-au alaturat PSD-ului în tentativa de a respinge un amendament guvernamental la legea prevenirii spalarii banilor. PSD jubileaza: încurca-i, drace!
De la înaltimea celor doua procente ale sale, Dan Voiculescu i-a cerut presedintelui Basescu “sa-si vada de treaba lui” si nu marseaza la eforturile PD si PNL de schimbare a pesedistilor din fruntea Camerelor Parlamentului. Vacaroiu si Nastase, fericiti. Nastase a si încalecat pe-o sa, de la bicicleta primita de ziua lui, si ne-a spus ce planuri marete are pentru Camera Deputatilor, o sa-i faca si-o televiziune anexa, care sa-l dea în prim-plan.
In presa si-a facut loc teoria conspiratiei privind sprijinul tacit pe care pesedistii l-ar acorda unui eventual guvern minoritar liberal, în cazul unei rupturi de PD.
Eu nu cred într-o asemenea spirala a orbirii politice. Imi pare rau pentru acesti paraziti ai nefericirii altora, dar o fisura nu e o ruptura.
Alianta PNL-PD nici nu fuzioneaza, dar nici nu se rupe. Premierul si-a avertizat parlamentarii mai încinsi sa revina la sentimente mai bune fata de PD, dincolo de aspectele punctuale interesul unei bune guvernari este comun. Cu acest prilej, el ar fi comparat Alianta D.A. cu o vaca, care varsa galeata dupa ce a umplut-o cu lapte. Parerea mea e ca nu se va ajunge pana acolo. Mai ales ca, dupa recentele masuri de austeritate, abia au ramas cateva picaturi pe fund.
