Neputințele și tarele opoziției

Avem oare vreo șansă să scăpăm de Guvernul Dăncilă sau suntem condamnați să-l suportăm până în 2020 (a se citi douăzeci-douăzeci!), acceptând ca România să fie transformată într-un mega-Teleorman, tot mai îndepărtat de UE, dacă nu de jure, sigur de facto? Dacă vrem să evităm această perspectivă, înlăturarea cuplului malefic Dragnea-Dăncilă și a majorității toxice pe care se bazează devine imperios necesară. Logic și ușor de demonstrat, dar aproape imposibil de realizat, dacă ținem cont de realitatea dură din tabăra opoziției, și poate chiar contraproductiv, dacă aplicăm grila logicii politice pragmatice, care nu este aceeași cu aceea a interesului național.

Recentele evoluții de pe scena politică par, la prima vedere, să sugereze că s-ar pregăti un asalt decisiv asupra majorității PSD-ALDE: Ludovic Orban a destabilizat serios conducerea PSD, înaintând o plângere penală împotriva premierului Dăncilă, PNL pregătește o moțiune de cenzură, iar ofensiva lui Victor Ponta, care recrutează nemulțumiți din PSD pentru Pro România, ar putea amenința majoritatea PSD-ALDE. În privința UDMR și a minorităților, știm că sunt întotdeauna dispuse să-și negocieze (la sânge) sprijinul pentru orice combinație politică. Visătorii pot spera că președintele Klaus Iohannis lucrează în culise la un plan pe aceste coordonate, care să salveze președinția de căderea în irelevanță și România de „ciuma roșie“. Deși ușor idealist, scenariul de mai sus nu ar fi chiar fantezist, dacă ar exista voința politică necesară pentru a salva țara de la un dezastru cert. Singura problemă este că el este deja dinamitat din interiorul opoziției, de către adversarii lui Ludovic Orban din PNL și de către Traian Băsescu, devenit, din păcate, șeful „cârtițelor“ lui Dragnea în tabăra opoziției.

Oricât s-ar strădui liderul PNL să ne convingă că în partidul său domnește armonia și nimeni nu-i cere scalpul, declarațiile ostile ale prim-vicepreședintelui Ilie Bolojan și ale liderului senatorilor PNL Iulian Dumitrescu față de plângerea penală cu care a fost deranjată Viorica Dăncilă au fost publice, ca și votul domnului Dumitrescu împotriva lui Orban la ședința Biroului Executiv al partidului. Potrivit presei, nucleul USL-ist din PNL nici nu moare, nici nu se predă, ci execută dispozițiile de zădărnicire a oricărei inițiative anti-PSD. Înainte să salveze România de flagelul Dragnea-Dăncilă, Ludovic Orban este deci nevoit să-și salveze propria piele. Critici vehemente la adresa inițiativei domnului Orban au venit și din partea lui Traian Băsescu, secondat și de alți lideri ai PMP, deși domnul Băsescu însuși a aplicat metoda plângerii penale pentru a-l suspenda pe Teodor Atanasiu din funcția de ministru al Apărării în Guvernul Tăriceanu. Ce interes are liderul unui partid de opoziție să-i scape pielea marionetei lui Dragnea? - te întrebi uimit. Poate doar dorința de a colabora în continuare cu PSD pentru a demola statul de drept și a-și salva fiica și prietena. Aceasta ar explica și poziția sa contradictorie față de opoziție: pe de o parte, atacă frontal PNL, chemându-i pe foștii PDL-iști să i se alăture în PMP, iar în propoziția următoare militează pentru o alianță a opoziției în perspectiva alegerilor europarlamentare de anul viitor. Dar cine s-ar alia cu propriul călău? O coaliție de guvernare post-Dăncilă între PNL, USR și PMP pare așadar de-a dreptul indezirabilă. Și unde mai punem la socoteală că o asemenea coaliție ipotetică ar trebui să țină cont și de pretențiile lui Victor Ponta, pentru că, fără dizidenții săi, nu există nicio șansă ca moțiunea de cenzură să treacă.

Să admitem însă, de dragul demonstrației, că s-ar putea crea o coaliție politică anti-Dragnea, că moțiunea de cenzură ar trece și că la Palatul Victoria s-ar instala un nou guvern, care nu are cum să nu fie mai competent decât actualul Executiv. Până la urmă, și incompetența are limitele ei, pe care Dăncilă & co. le-au atins fără efort. Acest nou guvern ar avea sarcina imposibilă de a opri dezastrul economic fără a bloca însă creșterile de pensii și salarii în administrație. Dacă ar face-o, ar pierde sigur alegerile din 2020, ceea ce niciunul dintre partidele componente nu ar risca. Salvarea României de PSD-ALDE ar fi deci contraproductivă din punct de vedere pragmatic. Mult mai practic ar fi, sau cel puțin așa cred politicienii opoziției și probabil însuși președintele Iohannis, să menții vie nemulțumirea electoratului anti-PSD și să lași PSD-ALDE să desăvârșească dezastrul pe care l-au demarat, în speranța că astfel victoria în alegeri va fi mai ușor de obținut. Strategie clasică, care nu ține însă cont de faptul că electoratul ar putea considera opoziția fie complice la acest dezastru, fie incapabilă să se opună PSD. Incapacitatea PNL de a crește în sondaje sugerează, de altfel, că electoratul nu percepe acest partid ca pe o alternativă reală la PSD.

Tarată de trecutul USL-ist al PNL și de agenda pro-PSD a lui Traian Băsescu, opoziția nu are acum forța să salveze România de ofensiva lui Dragnea. Într-o variantă ideală, PNL ar trebui să folosească următorii doi ani pentru a-și alunga demonii USL-iști și pentru a construi, împreună cu USR și, eventual, cu echipa lui Cioloș, o alianță credibilă și un program coerent de guvernare cu care să convingă electoratul anti-PSD în 2020, ca să scăpăm odată pentru totdeauna de „soluțiile imorale“ și de coalițiile de strânsură improvizate de dragul unui iluzoriu rău mai mic. Am reuși astfel, măcar în ceasul al doisprezecelea, un lucru bine făcut, ca să nu ajungem un lucru de rușine.