De același autor
De un an incoace, de cand este condus de Mircea Geoana, orice reforma anuntata de PSD ajunge sa sugereze imaginea panzei Penelopei: se anunta ziua, se destrama noaptea si totul se ia de la capat. De la "revolutia binelui" exemplele s-au tinut lant, iar proiectul "Generatia 2008" a avut o soarta similara sloganurilor anterioare. Nici nu s-au stins bine acordurile mobilizatoare ce au insotit manifestarile organizate de 1 Mai si ecourile declaratiilor de sprijin ale liderului PES, Poul Nyrup Rasmussen, ca aura unui nou inceput pe care se tot chinuie sa-l lanseze PSD a palit la auzul anuntului facut de liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, privind iminenta semnare a unui protocol de colaborare intre cele doua partide. Neincrezatori, ziaristii au dat fuga la Mircea Geoana, care i-a surprins confirmand cele declarate la sediul PRM. A urmat o reactie violenta a grupului de la Cluj si adeptilor sai din Bucuresti, care, la Biroul permanent national, au cerut sa se renunte la aceasta initiativa, pe motiv ca ea ar compromite atat imaginea partidului cat si orice sansa de reforma. Ioan Rus declara chiar in Cotidianul ca singura tema posibila de discutie cu liderul PRM ar fi... clima din Pakistan, iar Mircea Geoana ar fi fost facut sa greseasca in mod deliberat de un important lider al partidului. Acelasi interviu evoca si posibilitatea schimbarii lui Mircea Geoana din fruntea PSD. Declaratiile conducerii PSD au fost contradictorii: Mircea Geoana a devenit ambiguu, lasand sa se inteleaga ca nu se va mai semna nici un protocol, dar imediat dupa aceea Viorel Hrebenciuc a anuntat la Camera ca semnarea va avea loc la data programata. La fel si liderul PRM, increzator in cuvantul PSD-istilor cu care negociase. Si totusi, ziua de miercuri a trecut fara ca protocolul sa fie semnat, explicatia vicepresedintelui PRM Lucian Bolcas fiind ca evenimentul se va produce dupa prezentarea Raportului de monitorizare al Comisiei Europene la data de 16 mai. A urmat valul de speculatii politice care a insotit aparitia unei variante preliminare a acestui raport si a semnalelor de la Bruxelles, potrivit carora instabilitatea politica din Romania ar putea pune in pericol aderarea la 1 ianuarie 2007. Pe drept sau pe nedrept, s-a speculat zgomotos ca nemultumirile "Europei" ar fi fost generate de o posibila rupere a Aliantei si constituirea unei noi majoritati alcatuite din PD, PSD si PRM. Desi nu exista nici o dovada care sa sustina, pe de o parte, negocierile dintre cele trei partide, iar, pe de alta parte, faptul ca oficialii europeni ar fi luat in serios o asemenea perspectiva, vanzoleala mediatica a fost suficient de puternica pentru a convinge conducerea PSD sa dea inapoi. Confruntat cu acest fapt, Corneliu Vadim Tudor a anuntat ca nu va mai incheia nici un protocol cu nimeni si nici nu va mai colabora la depunerea unei motiuni de cenzura. Duminica, 14 mai, un Mircea Geoana jenat si agasat se dezicea complet de protocolul in cauza. In ceea ce priveste mult discutata motiune de cenzura planuita de opozitie, ea a fost amanata pentru sfarsitul lui iunie, adica dupa data la care liderii statelor europene vor anunta daca Romania se integreaza sau nu in 2007.
Prima intrebare pe care a generat-o intentia anuntata de semnare a protocolului dintre cele doua partide de opozitie a fost: "de ce avea PSD nevoie de un astfel de protocol?". Raspunsul este foarte simplu si rational: pentru a iesi din irelevanta. Or, pentru a crea dificultati actualei puteri, motiunea de cenzura pe care o planificase avea nevoie de sprijinul ferm al tuturor parlamentarilor PRM. Se stie ca PRM nu a mai votat automat de partea social-democratilor, utilizandu-si in mod inteligent forta din parlament pentru a-si atinge propriile scopuri, dupa cum s-a vazut in cazul alegerii presedintelui Camerei Deputatilor. Jucandu-si in continuare cu abilitate cartile, Corneliu Vadim Tudor a cerut, in schimbul sustinerii initiativelor PSD, un protocol care sa-l valideze ca partener al opozitiei unite. Era cat pe ce sa-l obtina, daca nu-l anunta prea devreme.
Toata disputa din jurul protocolului PSD-PRM a scos la iveala gravitatea crizei din interiorul partidului condus de Mircea Geoana. Incapabil sa se reformeze, adica sa scape de toate personajele controversate, si sa transmita un mesaj coerent si interesant pentru electorat, partidul coboara constant in sondaje. Ultimul sondaj INSOMAR ii mai acorda doar 22%. Este trist ca, in aceste conditii, singura idee pe care au avut-o liderii sai a fost o motiune de cenzura. Conservator la putere si demolator in opozitie, PSD nu mai are astazi prea multe de spus. Tricourile rosii nu tin loc de substanta politica.
Tocmai din cauza incapacitatii sale de a se reforma, generata de pozitiile de putere ocupate de "vechea garda", partidul este macinat de lupte interne. Asa-numitul grup de la Cluj, care de fapt cuprinde si cativa bucuresteni importanti, a devenit tot mai exigent si nu mai intelege sa faca nici o concesie celor care ancoreaza partidul in imaginea de partid al coruptiei si al baronilor locali. Devine tot mai probabil ca, in cazul in care nu vor avea castig de cauza, "ardelenii" sa se rupa de un PSD in declin ireversibil si sa se alature unei noi constructii politice, deocamdata vagi, la care ar putea adera si liberalii care se vor lasa convinsi de Theodor Stolojan sa-l abandoneze pe Calin Popescu Tariceanu. In aceste conditii, si numai in aceste conditii, speculatiile privind o noua majoritate parlamentara, fara PNL, s-ar putea adeveri. Mai vorbim dupa 1 ianuarie 2007.
