Viitorul suna prost

Intrat in ultimul an al indelungatei sale presedintii, Ion Iliescu anunta pe toata lumea ca prefera sa mentina ceata in jurul viitorului sau politic. Pana la un punct, aceasta intentie poate fi inteleasa: cei lasati in ceata sunt mai usor de manipulat. În plus, speculatiile in jurul intentiilor de viitor ale presedintelui ofera o diversiune binevenita care distrage atentia de la problemele reale, cum ar fi haosul economic si aservirea unor domenii importante, ca de pilda sanatatea, unor interese de grup. Avizi de titluri senzationale, unii ziaristi s-au grabit sa vada un conflict intre Viorel Hrebenciuc si Ion Iliescu, acolo unde era probabil doar o nesincronizare. De fapt, ceea ce s-a intamplat a fost ca

vicepresedintele PSD a anuntat candidatura presedintelui Iliescu pe listele PSD pentru Senat, ceea ce in prezent legea nu permite. Aflat la Geneva, seful statului a corectat zelul colaboratorului sau, foarte apropiat de altfel, anuntand ca nu s-a hotarat inca si are tot timpul sa se mai gandeasca. Nimeni nu a observat insa ca Ion Iliescu nu a respins varianta PSD-ista, ci doar a amanat un raspuns. Probabil si pentru a contracara criticile care vin oricum din partea opozitiei cu privire la lipsa sa de echidistanta politica. PNL il acuza deja ca a devenit agent electoral al PSD. Desi justificata pe fond, acuzatia este puerila ca gest politic: presedintele Iliescu nu a fost niciodata altceva si nimeni nu l-a perceput drept echidistant, decat atunci cand presedintele a vrut-o, generand putina ceata cu cateva critici la adresa coruptiei. Era insa doar o manevra pentru reglarea unor conturi cu un prim ministru care-si depasise rolul atribuit initial. Niciodata nu a fost vorba de vreo ruptura intre Ion Iliescu si PSD. De aceea nici nu au ecou acuzatiile opozitiei.

Stand stramb si judecand drept, Ion Iliescu nu putea sa-l lase pe Viorel Hrebenciuc sa anunte ce va face el in viitor si nici nu putea vorbi de o candidatura la Senat cata vreme legea nu o permite. Mai intai va trebui modificata legislatia electorala si apoi decizia trebuie lasata la latitudinea presedintelui. Eventual, PSD va trebui sa-l roage frumos sa accepte un loc pe lista. Bineinteles ca, in culise, jocurile sunt deja facute, legea electorala este ca si modificata, iar presedintele a aprobat dupa toate probabilitatile proiectul intocmit de partid. Oricat ar dori domnul Iliescu sa pastreze misterul asupra planurilor sale, nu putem ignora afirmatia facuta intr-un moment de exuberanta, potrivit careia nu va iesi din politica decat cand va parasi aceasta lume. Toata viata nu a facut altceva decat sa se lupte pentru putere si apoi s-o manevreze cu pricepere maxima. Nu i se cunosc alte preocupari sau hobby-uri. Dupa epuizarea mandatelor prezidentiale, singurul post de pe care puterea poate fi exercitata in mod real este cel de lider al celui mai puternic partid. Ion Iliescu nu poate rata postul de presedinte al PSD, oricat si-ar fi dorit Adrian Nastase sa-l tina departe de sefia partidului. Iar un lider de partid care nu este parlamentar are un handicap din start, cum au astazi Traian Basescu si Teodor Stolojan. Urmeaza deci in mod logic ca Ion Iliescu va candida la Senat pe listele PSD.

Chiar daca, prin absurd, seful statului ar vrea sa se retraga la pensie, PSD si grupurile de interese atasate de el si de Palatul Cotroceni nu se pot dispensa de contributia sa. Partidul nu a fost capabil sa produca in 14 ani o personalitate carismatica, in stare sa atraga alegatorii traditionali ai PSD din orasele mici si din sate, oamenii cu pregatire minima si situatie materiala precara. Ion Iliescu ramane cel mai important atu electoral al partidului, dar si factorul de echilibru intre gruparile sale rivale. Daca ar fi sa ne luam dupa sondaje, majoritatea romanilor l-ar vota si acum pentru un nou mandat prezidential.

Succesul sau este un vot de blam si pentru opozitie, care nu a fost capabila sa gaseasca un contracandidat pe masura. Teodor Stolojan, candidatul Aliantei PNL-PD, nu are inca dezinvoltura lui Ion Iliescu, desi se bucura de imaginea unui om serios, pe care te poti baza. Nu stim insa daca Teodor Stolojan este un om politic inspirat si talentat, cu viziune si carisma si nici daca echipa sa are o strategie castigatoare.
Singurul lucru care ar putea pune in pericol atotputernicia lui Ion Iliescu ar fi o schimbare in structura societatii romanesti, cu aparitia unei clase de mijloc puternice. Aceasta ar necesita cu adevarat un nou tip de politica. Deocamdata insa, desi atat Alianta cat si celelalte forte de opozitie se lauda ca vor promova o politica de tip nou, argumentele lor nu au fost convingatoare si nici baza electorala nu au. Ion Iliescu si PSD in schimb au succes promovand deschis o politica traditionala, "de tip vechi", care ofera garantia unui déjà vu linistitor pentru oamenii simpli speriati sau dezamagiti de schimbari. Iata de ce in 14 ani strategia electorala a PSD si a presedintelui s-au schimbat atat de putin: puterea nu are nici un interes ca societatea romaneasca sa se schimbe. Poate acesta este cel mai mare risc pe care-l prezinta o viitoare guvernare PSD sub conducerea nemijlocita a lui Ion Iliescu.