De același autor
De ce un control al unui minister de resort poate deveni semnal de alarma pentru o institutie de cultura, bugetara, care depinde de el? Cand se transforma o inspectie de rutina, care, desi invoca grija pentru banul public, frizeaza de multe ori absurdul (si cine a lucrat cu statul in domeniul culturii stie la ce ma refer), cand adica, si mai ales cum, o asemenea inspectie se transforma in amenintare pentru viata insasi a institutiei inspectate? Cum si de ce, asadar, ultimul control al Ministerului Culturii si Cultelor la Muzeul Taranului Roman a starnit reactii, un comunicat de presa din partea conducerii, dezmintiri ale ministrului, in fine, o petitie on line care cere nici mai mult, nici mai putin decat "salvarea muzeului"? Au fost gasite la MTR fraude, deturnari de fonduri sau alte infractiuni grave in executia bugetara? Nu, nici vorba. Si-atunci? Daca "astia" se leaga si de MTR - auzi tot mai des comentarii facute in cheie politica, dupa pedeapsa aplicata de guvern ICR, caruia i s-a amputat bugetul pe 2009, iar in ultima clipa i s-au inghetat toate fondurile -, atunci, continua comentariile, te poti astepta la orice. Sau, poate, devenim paranoici si facem din tantar armasar.
Dar care sunt faptele: in octombrie, a.c., o echipa de control a MCC, formata din Radu Podgoreanu, presedinte, Monica Dumitru, Otilia Sarbu, Marilena Vladut - membri, verifica activitatea MTR pe 2007-2008. Rezulta un raport intermediar de circa 50 de pagini, cu solicitarea catre conducerea muzeului de a formula puncte de vedere fata de obiectiile ridicate, in vederea definitivarii formei finale a raportului. Pana aici, nimic grav, nimic neobisnuit.
Obiectiile, facute publice de catre conducerea muzeului, au, unele, un continut hazos, legat de gratarele care sfaraie in curtea muzeului cu prilejul fiecarui targ. Altele se refera, insa, la elemente care privesc conceptul intim al salilor lasate de Horia Bernea. Si, aici, iti suna in cap clopotelul. Asadar, ceea ce e bun, valoros si a adus faima muzeului pe vremea lui Bernea trebuie "ameliorat". Ceea ce a adus Vintila Mihailescu, noul director al MTR, si anume o deschidere substantiala a muzeului catre lume, este periculos, pentru ca, spune raportul, arunca in derizoriu institutia si trebuie eliminat. Controlorii MCC avanseaza periculos depasind zona lor de competenta (executie bugetara, achizitii publice etc.) si se baga in elemente de concept, programe, unde nu ezita sa faca recomandari severe... Brusc, iti revine in minte trauma traita de personalul muzeului, imediat dupa moartea lui Horia Bernea, cand MTR a fost condus (2000-2005) de Dinu Giurescu si Georgeta Rosu. In mod ciudat, regasim in raportul de control al MCC "idei" mai vechi avansate de d-na Rosu pe vremea in care conducea muzeul si care ii exasperase pe multi dintre cercetatorii muzeului. Iata o fraza din actualul raport: "Ar fi ideal ca, odata cu definitivarea lucrarilor de consolidare a cladirii, muzeul sa fie pregatit cu o expozitie permanenta noua ca tematica, prin care sa fie puse in valoare si alte obiecte din patrimoniul extrem de valoros (…) si, bineinteles, cu alt mobilier de expunere". Adica, un "nu" clar mobilierului lasat de Horia Bernea. Sa recunoastem ca inspectorul-controlor din minister are indrazneala.
Intr-un text din 2005, Lila Passima, cercetator la MTR si demisionata in 2004 tocmai din cauza conducerii Giurescu-Rosu, scria intr-un grupaj din 22, intitulat SOS MTR: "Doamna Rosu foloseste ca procedeu de expunere a obiectelor etalarea, adica alaturarea de obiecte foarte valoroase din patrimoniu, si le arata autenticitatea. Atat. Nu o intereseaza contextul, pentru ca nu stie sa-l creeze, cum nu stie sa continue sensul deja construit de relatia dintre spatiu-obiect-vizitator." Observati coincidenta dintre gustul d-nei Rosu si "idealul" recomandat de functionarii MCC.
De altfel, pe parcursul raportului, ai surpriza s-o regasesti pe d-na Georgeta Rosu citata (nu si directorul Mihailescu!) cu ce a spus in cutare consiliu de administratie, legat de prezenta bufetului si a clubului. Doua elemente pe cat de perturbatoare, pe atat de nocive si fata de care inspectia nu ezita sa se pronunte critic, avansand recomandarea de desfiintare. Controlul gaseste o defectiune si in ghidajul asigurat de muzeu: "ghidajul de protocol este asigurat voluntar, dintr-un simt de responsabilitate si profesionalism laudabile, de catre angajati (...) care sunt subordonati directorului muzeografie si chiar de catre directorul muzeografie, doamna Georgeta Rosu insasi". Mai e vreun dubiu ca d-na Rosu s-a plans inspectorilor din MCC si ca acestia au consemnat, cu o curioasa sarguinta, plangerea? Finalul capitolului cu ghidajul pare scris dupa dictare: "Autoghidajul care este in functiune este un apanaj modern al domeniului, insa este prea impersonal si este evident ca necesita o secondare permanenta de catre personalul de specialitate, caruia ii este recomandat sa se implice mai mult". In fine, domeniul de care se ocupa d-na Rosu, muzeografia, iese foarte bine la control: gasim consemnate ca superpozitive detalii uimitoare, "covorase de cauciuc pentru asezarea in sertare", "sistem de inscriptionare tip fereastra cu clapeta din material sintetic", "dispozitiv de inchidere prevazut cu cilindru integrat" etc. etc. Depozitele de patrimoniu de care se ocupa d-na Rosu reprezinta "un eveniment unic in muzeografia romaneasca", iar "proiectul este perfect racordat la strategia MCC (...) are un puternic caracter novator" si "un impact educational prin puterea exemplului" etc. etc.
Controlorii MCC par prizonierii d-nei Georgeta Rosu. Adopta fara clipire gusturile si conceptele ei despre ce ar trebui sa fie MTR, adica un MUZEU, in care foiala de oameni, harjoneala copiilor de pe pajistea din jurul bisericutei de lemn, intalnirile periodice la club, cu discutii zgomotoase, in sfarsit, gratarele in jurul carora lumea se simte bine trebuie sa inceteze. Controlul de la minister nu este interesat deloc de beneficiari, de locul pe care muzeul de la Sosea l-a capatat si in constiinta taranilor de pe, sa zicem, Tarnava Mare, si in constiinta bucurestenilor, care au gasit aici un loc important de vietuire. In loc sa-si vada de urmuzienele proceduri de achizitie (in acest sens, cumpararea cartuselor de toner este dementiala, ca, de altfel, orice miscare a conducerii acoperite de hartii), controlul MCC pare ca da curs mai curand unor reclamatii, unor turnatorii pe care, in loc sa le verifice, le ia de bune. Pe pagini intregi se cauta nod in papura, ordonantele de guvern, coroborate draceste cu articole de legi modificate, au, in fapt, scopul de a ucide duhul locului. Ce poti sa spui despre recomandarea finala a raportului altceva decat ca este o inepta si grosolana manipulare, inghitita pe nemestecate de controlori? "Referitor la targurile organizate duminica, in colaborare cu Primaria Sectorului 1 a Capitalei si Grupul de Initiativa Radu Anton Roman, care implica o activitate intensa in curtea muzeului, constand intr-un public numeros, multe tarabe, marfuri variate si aprinderea focului la gratar, consideram ca nu cadreaza intocmai cu specificul functiilor unei institutii muzeale si ca ar fi potrivit sa se restranga acest gen de activitati la actiunile proprii muzeului, care vin ca o demonstratie a unor traditii si obiceiuri, pentru ca altfel exista riscul ca toate manifestarile culturale initiate in curtea muzeului sa vireze spre derizoriu."
Administratorii culturii, oriunde in lume, sunt chemati sa furnizeze cu multa discretie si cu multa intelegere un cadru prielnic si cat mai prietenos creativitatii omenesti, o floare rara si gingasa, de care semenii lor urmeaza sa se bucure. Ei, functionarasii din cultura, trebuie sa mladieze birocratia, vai, de neevitat!, nu sa o impuna ca pe un sicriu meticulos ordonat de catre o fiinta tip Georgeta Rosu. MTR nu apartine nici d-nei Rosu, nici functionarilor din MCC, el este al oamenilor care au gasit acolo unul dintre putinele locuri in Romania unde se simt, pur si simplu, bine.
