Intrarea in NATO a lui Alexandru Draghici

Dupa numeroasele discutii dilematice despre ofiterii nedeconspirati, despre Ristea Priboi si victimele sale, a venit in sfarsit o lamurire neasteptata, care ne permite sa vedem lucrurile in adevarata lor lumina: portretul lui Alexandru Draghici a aparut pe peretii de onoare ai Camerei Deputatilor, alaturi de presedintii Parlamentelor Romaniei din ultimul secol si jumatate. De ce la Camera si nu la Senat, acolo unde umbra lui s-ar fi simtit poate mai bine in compania unor fosti colegi de idealuri?

Pentru ca Marea Adunare Nationala, in conducerea careia a fost aruncat "la munca de jos" intr-o scurta vacanta a activitatii sale de tortionar, era totusi unicamerala. Unicamerala si unipartidica, pentru ca nu cuprindea decat comunisti. Dar mai era, in cazul acesta, un adevarat parlament democrat sau doar o simpla Mare Adunare de partid, care vota in galop hotararile Biroului Politic? (Legea nationalizarii de la 11 iunie 1948, care de 12 ani incoace da atat de mult de lucru comisiilor de inapoiere a proprietatilor confiscate, a fost "dezbatuta" si votata in 20 de minute!)

"Stenograma rusinii" publicata in presa, despre felul cum a fost aparat in Parlament portretul lui Draghici, este relevanta. Deputatii PSD, PRM si UDMR s-au repezit asupra liberalului care a semnalat sacrilegiul. Cu icoana tortionarului deasupra capului, national-comunistii se simt in siguranta, se asigura de o imunitate nu numai prezenta, dar si trecuta si viitoare.

Argumentul a fost ca e nevoie de continuitate. Dupa o astfel de explicatie, ar rezulta ca, in curand, vom putea vedea icoanele lui Draghici, Nicolski, Pantiusa si Teohari afisate in galeria de precursori de la Ministerul de Interne sau SRI! Iar toate discutiile publice despre ofiterii nedeconspirati vor parea niste jocuri de copii, niste tinte false menite sa ne distraga atentia de la situatia de fond. Cu o astfel de imunitate asigurata, coruptia din prezent se va acoperi la infinit cu teroarea din trecut. Victimele care-si cer adevarul, dar nu-si pot obtine probele din arhive, vor fi mereu tarate prin tribunale de fostii lor opresori jigniti in onoarea de aparatori ai sigurantei statului, iar intrarea in NATO s-ar face, cum spunea recent Gabriel Liiceanu, cu intelectualii purtand "catuse la maini".

(Referirea era la graficianul Dan Erceanu, si as extinde-o la "inculpatul" Petre Mihai Bacanu, acuzat de reclamantul Nicolae Vacaroiu de "campanie agresiva... de tip stalinist"!)

Dumnezeule, ce fel de intrare in NATO o mai fi si asta? Acum inteleg de ce, evitand sa intalneasca stafiile din parlamentul rosu, presedintele Bush a preferat sa vorbeasca direct oamenilor din Piata Revolutiei, alaturi de statuile lui Maniu si Coposu. Totusi, daca prin absurd ar fi ajuns in Casa Poporului si ar fi dat cu ochii de portretul tortionarului Draghici, ar fi putut sa-i intrebe - cu umor si cu grija de a nu-i jigni prea tare - pe domnii Dorneanu si Mohora: "Nu va suparati, ati verificat inaintea intrarii in NATO daca fostul dumneavoastra coleg a facut sau nu politie politica?".