De același autor
Traian Basescu este un presedinte voluntarist si cu morga virila politic: are chiar un killer instinct in a demonstra ca este un presedinte viabil pentru Romania. Se comporta adesea dur ori, dimpotriva, prea glumet, si evita capcanele ziaristilor sau le expediaza cu destula insolenta. In interviul amplu din numarul anterior al revistei 22, pe care i l-a luat Rodica Palade, Traian Basescu raspunde partial iritat la chestiunea Gulagului romanesc. Spre deosebire de predecesorii sai, Ion Iliescu si Emil Constantinescu, presedintele Basescu nu a fost niciodata sa viziteze Memorialul de la Sighet al Victimelor Comunismului si al Rezistentei. El ar trebui sa faca acest gest nu pentru a-i imita pe ceilalti fosti doi presedinti ai tarii, ci intrucat a promis sa faca mai mult decat acestia pentru poporul roman, atat la nivel politic si economic, cat si la nivel etic. Ar ajunge sa viziteze doar holul cu harti din Memorialul de la Sighet (aici se gasesc harta penitenciarelor, a lagarelor de munca fortata, a gropilor comune si locurilor de executie, harta centrelor de deportare, harta locurilor de ancheta si harta azilelor psihiatrice cu caracter politic), pentru a se convinge ca Gulagul romanesc a existat.
In cele ce urmeaza nu voi demola insa raspunsurile lui Traian Basescu la intrebarile Rodicai Palade, ci voi prelua ceea ce au ele constructiv, totusi, in ciuda alergiei pe care presedintele in exercitiu al Romaniei o manifesta fata de chestiunea represiunii comuniste in perioada 1944-1989 si fata de o posibila condamnare oficiala a acesteia. Prima sugestie facuta de domnul Basescu este aceea ca, pentru a fi recunoscut in mod public de actuala Presedintie, Gulagul romanesc are nevoie de credibilitate stiintifica dupa modelul in care a fost recunoscut stiintific Holocaustul. Mai exact, presedintele Basescu reclama o Comisie “cu un inalt nivel profesional”, care sa certifice si sa cuantifice victimele din Gulagul romanesc. Atunci cand Rodica Palade mentioneaza ca proba in fata presedintelui celebra Carte Neagra a Comunismului, domnul Basescu raspunde sec ca o are in biblioteca (dar se deduce ca nu a citit-o, totusi). In fata recentei lucrari stiintifice a lui Vladimir Tismaneanu, Stalinism pentru eternitate, presedintele Basescu nu reactioneaza nici de data aceasta empatic, afirmand ca este o carte... subiectiva! Eroarea domnului Basescu provine in ambele cazuri din ignoranta: presedintele nu stie, probabil, ca atat Stéphane Courtois (coordonatorul Cartii Negre a Comunismului), cat si Vladimir Tismaneanu sunt cercetatori recunoscuti de comunitatea stiintifica internationala, drept care ei trebuie perceputi tocmai in calitatea lor de experti in domeniu. Presedintele Basescu admite ca este receptiv si permeabil doar in fata unei comisii avizate stiintific, care sa constate crimele comunismului romanesc, comisie care ar putea fi pusa sub egida actualei Presedintii, singura apta sa liberalizeze Arhivele, punandu-le la dispozitia membrilor comisiei (trebuie precizat acest lucru). Ceea ce nu stie domnul Basescu este ca aceasta posibila comisie exista deja virtual: din ea ar putea face parte personalitati din strainatate specializate pe trecutul recent al tarii noastre, istorici romani creditati stiintific si nu in ultimul rand fosti detinuti politici care au o buna monitorizare a hartii Gulagului romanesc. Academia Civica (realizatoarea Memorialului de la Sighet si responsabila de editarea Analelor Sighet) ar putea furniza, la randul ei, cercetatori in domeniu care sa centralizeze documentele respectivei comisii si sa concretizeze secretariatul unui raport de amploare in legatura cu represiunea din Romania intre anii 1944-1989.
Traian Basescu admite pe buna dreptate ca nu poate judeca decat superficial represiunea comunista: cu alte cuvinte, recunoaste ca nu este un expert si ca persoane mai abilitate ar putea face acest lucru. El afirma, totusi, ca este in masura sa crediteze existenta unor orori ale comunismului in Romania, dar catalogheaza textele scrise despre Gulagul romanesc a fi strict literatura. Este limpede ca domnul Basescu face confuzie intre memorialistica de detentie (scrisa de fosti detinuti politici) si studiile de istorie scrise stiintific despre Gulag; mai exact, ca nu cunoaste si nu a auzit decat despre memorialistica de detentie. Pentru a-l initia pe actualul presedinte al Romaniei, mentionez o lista succinta (si in ordine alfabetica) cu cei mai importanti istorici (si nu scriitori) care au publicat carti stiintifice si studii despre represiunea comunista si despre Gulag: Ion Balan, Gheorghe Boldur-Latescu, Stéphane Courtois, Dennis Deletant, Dorin Dobrincu, Vlad Georgescu, Ghita Ionescu, Cicerone Ionitoiu, Reuben K. Markham, Stejarel Olaru, Gheorghe Onisoru, Marius Oprea, Serban Papacostea, Doru Radosav, Vladimir Tismaneanu, Liviu si Virgil Tarau, Cristian Vasile, Al. Zub si altii. Nu este necesar ca domnul Basescu sa citeasca lucrarile stiintifice ale istoricilor mentionati, dar este bine sa stie ca ele exista si ca posibila comisie de cercetare a represiunii comuniste si a Gulagului romanesc (care sa intocmeasca un raport stiintific documentat) este gata sa functioneze din majoritatea celor propusi mai sus.
Fostul presedinte Iliescu a infiintat o Comisie de Cercetare a Holocaustului in Romania. Nu ii ramane presedintelui Basescu decat sa infiinteze, la randul sau, o Comisie de Cercetare a Gulagului romanesc (si aceasta, nu pentru a avea o reactie paralela sau in oglinda fata de initiativa lui Ion Iliescu, ci pentru a-si tine cuvantul fata de poporul pe care il pastoreste politic, cum ca va face mai multe decat predecesorii sai). Aceasta comisie poate fi propusa de institute (care exista deja) de cercetare ale perioadei comuniste, precum Academia Civica, Institutul Roman pentru Istorie Recenta, Institutul A.D. Xenopol (din Iasi), Institutul de Istorie Orala (din Cluj), fiind acreditate de Presedintie. Cei care de cincisprezece ani au petitionat infiintarea unei astfel de comisii sunt cei mai in masura sa o si concretizeze.
Ioan Paul al II-lea si-a cerut iertare in mod public de la toti necrestinii, pentru actiunile reprobabile comise de crestini de-a lungul secolelor. Ioan Paul al II-lea a fost insa pontiful de gratie (aproape providential) al secolului XX. Traian Basescu este doar presedintele Romaniei: nimeni nu are dreptul sa ii pretinda sa isi ceara scuze de la poporul roman pentru ororile comise in comunism. Dar actualul presedinte al tarii ar putea infiinta o comisie de cercetare a respectivelor orori (lucru pe care chiar domnul Basescu l-a sugerat, de fapt, in interviul luat de Rodica Palade, daca am inteles bine!), iar gestul sau ar fi mai mult decat simbolic: ar fi profund moral. Acestea fiind zise, sa traiti bine si mai cu seama sa reflectati bine, domnule Presedinte!
