De același autor
Pe faţa şefului DNA nu se poate citi nimic, este gri, plat, inexpresiv, iar când vorbeşte ai impresia că recită un text, care nu-i aparţine întru-totul. Afişază o mască impasibilă şi cei care-l cunosc ştiu că poate refuza cu aceeaşi propoziţie un prieten, un ministru sau dacă e cazul chiar pe şeful statului.
Daniel Morar şi-a început cariera de procuror şef anticorupţie înainte să împlinească 40 de ani şi a reuşit să-şi păstreze fotoliul în ciuda supărărilor premierilor care s-au perindat în cei şapte ani de când s-a instalat în fruntea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), împotriva duşmanilor pe care pe care îi are în toate partidele şi chiar împofida enervărilor mai mult sau mai puţin publice ale preşedintelui Traian Băsescu.
Mulţi spun despre el că e un provincial şi că nu şi-a depăşit această condiţie nici după atâţia ani petrecuţi la Bucureşti, alţii consideră că e un ardelean care şi-a făcut bine treaba şi care a adus cu el un bagaj de instrumente occidentale pe care le-a făcut să funcţioneze. Despre Daniel Morar nu s-a vorbit nici odată în revistele de scandal, la emisiunile mondene sau la rubricile de bârfe. A reuşit să-şi ţină viaţa privată dincolo de graniţa publică, iar adversarii lui nu au putut să-l aducă pe masa de disecţie, deşi au încercat cu asiduitate să găsească orice amănunt compromiţător. Nimic nu i-a schimbat azimutul, cu toate că i s-au întins destule curse, atât dinspre zona prietenilor, cât şi dinspre cea duşmanilor. A învăţat să trăiască sub lupă, ştiind că este mereu urmărit şi că tot ceea ce face şi spune se arhivează, ştiind că prietenii prietenilor săi au găsit metodele cele mai bune pentru a-l ţine sub observaţie, că mulţi de-abia aşteaptă să-l şantajeze sau să-l linşeze în piaţa publică.
Pe Daniel Morar nu l-au confirmat în funcţie românii, ci liderii Comisiei Europene, fiindcă ei au înţeles primii de ce pe faţa şefului DNA nu se poate citi nimic. Europenii au văzut ca dupa ce Morar a fost numit procuror sef anticorupţie au dispărut tabuurile locale, potrivit cărora politicienii nu ajungeau în justiţie, decât atunci când încălcau regulile transpartinice de tip mafiot. După şapte ani în fruntea DNA, rezultatele sunt vizibile şi destul de spectaculoase: un prim ministru şi un ministru se află la închisoare împreună cu 6 deputaţi, 2 senatori. În total 4700 de persoane au fost trimise în judecată pentru fapte de corupţie. Adevărata recolta ar trebui să apară, însă, în anii următori dacă justiţia va urma acelaşi trend şi dacă în locul lui Morar va veni cineva cu un stomac la fel de puternic, care să râdă uşor forţat când primeşte telefoane de ameninţare de la parlamentari sau să-i refuze zâmbind pe cei care fac presiuni asupra lui, indiferent de importanţa fotoliilor pe care le ocupă aceştia . Abia după ce se soluţionează dosarele în care zeci de parlamentari şi foşti miniştri sunt anchetaţi de procurorii anticorpţie, se va va putea vorbi despre o eventuală reformare a clasei politice autohtone.
Frica miniştrilor, deputaţilor, senatorilor, judecătorilor, procurorilor, ofiţerilor şi a clienţilor politici aflaţi pe lanţul traficului de influenţă pare să fie adevărata realizare a fostului şef al DNA. Imposibilitatea acestora de a-şi ajusta afacerile la telefon şi teama permanentă că aranjamentele pe care le fac se pot transforma oricând într-o stenogramă care să le demonstreze ilegalităţile îi fac pe politicienii şi magistraţii români mult mai precauţi.
Daniel Morar a demitizat politica românească şi început restructurarea ei, ţinând cont nu doar de faptul că cei care au dosare penale vor trebui să le dea explicaţii alegătorilor, ci şi că în viitorul ceva mai îndepărtat s-ar putea să se modifice mentalităţile şi comportamentul celor care vor să ajungă în parlament, în guvern sau în magistratură. Politica nu mai este în România locul pe care şi-l doresc cei care vor să parvină în siguranţă pe spezele statului, în vreme ce magistratura nu mai este văzută ca modalitate de îmbogăţire pe seama mitei, iar aceste lucruri se întâmplă şi datorită lui Daniel Morar, probabil unul dintre puţinii câştigători ai partidei care s-a jucat în epoca Băsescu.